Tag Archives: Basarabia

Clipe de cristal, voci de argint, amintiri de aur

2 Mai

Hristos a înviat!

Cântec. 1989

Pentru M.M.

Colindă, Marie!

Colind sau învie speranța.

E cald, e curat, e iubire,

E mai, ca în vechea romanță.

Colindă, Marie.

Demult s-a dus iarna.

Colindă, să fie

Multă  iubire

În loc de armă.

Văzduhul flămând cum absoarbe

Colindul acesta, și viața

Se cântă, și-s florile dalbe,

Și-i iarăși duminică-n Piață.*

Colindă, Marie,

Pari o tristă vestire.

Colindă, să fie

Timp fără prihană

Și multă iubire!

Tu cânți, și colindul ne duce

Spre unicul, pașnicul țărm,

Cel verde, și simplu, și dulce,

La care mereu aspirăm.

Colindă, Marie,

Se-apropie iarna,

Colindă, să fie

Multă iubire

În loc de arme.

Treziți de colind, stăm în poarta

Deschisă, ca niște brațe de frați.

Colindul ne lasă în soarta

La care și voi aspirați.

Colindă, Marie,

Colindă, să fie

Timp fără prihană

Și multă iubire!

*- Piața Marii Adunări Naționale, unde în anii de redeșteptare națională se țineau cenacluri literare și de muzică, se recita și se cânta poezie și se discuta politică.

(Variantă. Publicat în Literatură și Artă nr. 37 (2457) din 10 septembrie 1992)

*  *  *

Ce faci, dacă eşti puţin răcită, de fapt ceva mai mult decât puţin, dar primeşti o invitaţie la dialog din partea unei frumoase artiste, cu o voce pe care ai admirat-o de la prima audiţie şi pe care o admiri în continuare? Accepţi, chiar dacă, în sinea ta,  ţi-ai fi dorit să tergiversezi, să amâi o şansă ca asta pentru „vremuri mai bune”. Ce poate rezulta din asta? În mod paradoxal, ceva interesant (pe alocuri, repet, neaşteptat de frumos!) 🙂

Cântăreaţa despre care vă povesteam este entologul (cercetătoarea, muzeologul, scriitoarea, jurnalista) Maria Mocanu, cea care mi-a inspirat , în 1989, poemul Cântec, şi, recent, cu doar câteva zile în urmă, a lansat această provocare: să discutăm despre… folclor.  Este vina mea, dacă răspunsurile mele trădează emoţii şi o stare uşoară de febrilitate (şi mă conving a mia oară că ar fi cuminte să rămân fidelă cuvântului scris, pe care l-am ales drept instrument de exprimare cu mulţi ani în urmă şi care mă exprimă cel mai exact – e domeniul meu). Dacă sunt, totuşi, demne de atenţia celor care ascultă, e meritul  talentatei jurnaliste Maria Mocanu.

Mi-a făcut bine discuţia (chiar dacă au mai rămas multe de spus!), mi-a fost plăcut să „navighez” printre subiectele propuse de gazda emisiunii Dor de izvor,  m-au copleşit amintirile (amintiri de aur: clipe de cristal, efectul melodiilor condamnate la eternitate prin frumuseţea lor, vocile de argint ale interpreţilor)  şi… tot ele, amintirile, mi-au trezit dorinţa de a redeschide alte subiecte şi de a… scrie. Pentru toate astea ţin să-i muţumesc dnei Maria Mocanu! Şi, bineînţeles, pentru piesele puse pe post, mai ales pentru melodia de la urmă, una dintre cele mai dragi!
Puteţi asculta emisiunea aici:  Radio Chişinău

Anunțuri

Cu dor de noi: „Noi îl vrem pe Cuza Domn!”

26 Ian

hora (2)Un prieten care a dansat Hora Unirii cu înalți demnitari români, de la Iași, București, Chișinău (de la Chișinău fiind prezenți, bineînețels, reprezentanți ai PL) și, cu români (inclusiv moldoveni, de pe ambele maluri de Prut) din toată Țara, mi-a povestit cât de frumos a fost acest 24 ianuarie acolo, la Iași,  unde mi-a fost și mie inima – tristă. Cu o zi înainte, la Chișinău, cele două partide ceva mai răsărite din fosta alianță proeuropeană și-au rezolvat nevoile urgente pe seama alegătorilor creduli. Cetățeni care le-au dat votul, cu speranța că aleșii lor au intenția sinceră de a continua reformele și a realiza mult-promisa și mult-elogiata în campanii electorale integrare europeană.  Ca să fie și mai dureros pentru votantul amețit de-a binelea, „ciobenii” politicii moldovenești au încercat să dea vina pe al treilea partid al alianței, PL – mizând, desigur, pe ideea care zace de mult timp în mințile adormite ale unor politicieni care nu s-au coborât de douăzeci de ani din fotoliile de parlamentari (de parcă ar fi prins acolo rădăcini): „moldoveanul îi prost ca noaptea”, poate fi manipualt și șmecherit de oricine are un pic de școală făcută la fostul KGB! Nu exclud că unii dintre votanții acestor partide ar putea fi atât de naivi, încât chiar să nu observe cât de lacom tindeau liderii acestor două partide către o alianță cu o fracțiune sau alta a fostului megapartid comunist, actualmente spart în surcele roșioare și împrăștiat prin toate colțurile scenei politice moldovenești. Nu știu care stare a acestui partid e mai periculoasă: cea aglomerată sau asta, răsfirată și pleoștită peste tot. Știu însă bine că situația nu are cum să devină roz peste noapte. Lucrurile se vor limpezi, căci asta e viața: cu ulciorul nu mergi de multe ori la apă -, dar până la limpezire, vom avea de suportat crize valutare, economice, sociale, despre cele politice nici nu mai zic, toate fiind legate între ele – și toate astea, din cauza lipsei de consecvență, lipsei de caracter, prostiei și nestăpânitei atracții către Kremlin a celor mai influenți dintre politicienii de la Chișinău. Un lucru e bun: apele s-au separat, iar alegătorii au văzut, în sfârșit, ce mincinoși ordinari se ascund și ce harbuz mare și rotund a crescut  în spatele bannerelor care le promiteau reforme, o Moldovă fără comuniști, o Moldovă fără sărăcie (vorba vine, iată o glumă amară, auzită zilele astea: „Acum că „Moldova fără sărăcie” s-a rezolvat, a venit vremea să se rezolve și „Moldova fără comuniști!””).

* * *
Prietenul meu, abia revenit de la Iași, mi-a trimis un cântec, pe care el l-a auzit întâia oară, iar eu mi l-am amintit, pentru că l-am tot ascultat, de zeci de ori, cu inima strânsă, când, studentă fiind, împreună cu ai mei colegi de la filologie, „prindeam” printre bruiaje Cenaclul Flacăra.  E un cântec de dor de noi, cei care am fost și cei care mai suntem. De noi, cei care vom fi, în ciuda agresivității cu care mediocritatea și lașitatea încearcă să-și lărgească bârlogul rău mirositor, strivind tot ce-i mai frumos în juru-i.  Un cântec pe care prietenul meu (nefiind român!) l-a îndrăgit, simțindu-l așa cum mulți moldoveni (deci, români, de fapt) din Parlament nu-l vor simți niciodată.

* * *
Un cântec vechi georgian spune cam așa: „să cântăm, să ne audă dușmanii și să se întristeze, văzând că mai avem poftă să cântăm!” Georgienii, poporul care știe aproape la fel de bine ca noi, românii, cum e să ființezi într-o baladă. Tristă.

* * *

 

* * *
Articol publicat și pe portalul Știri Locale

Cum se minte pe la noi

23 Ian

Cum se minte la Chișinău, de îngheață apele politice? Simplu. Cum se respiră.
Totuși, dacă vrei un impact geopolitic serios, faci unele eforturi, îți pui imaginația în mișcare (păi chiar așa, pentru ce ne-o dat Dumnezeu imaginație? Nu pentru a o folosi în scopuri nobile, precum acapararea întregii influențe politice, care înseamnă putere, care înseamnă bani, surse de existență, femei etc.?) Așadar, întâi alegi un locșor retras. De preferat, aeroportul Chișinău, concesionat (de nu știu care mare gospodar maldavan) rușilor – e cea mai bună soluție contra nesuferiților de jurnaliști nechemați, ăia care se bagă peste tot  și vor să știe prea multe, dar și pentru a-i umili pe europeni, dându-le de înțeles că nu mai există loc în RM unde Putin nu ar avea câțiva oameni băgați în mod absolut legitim, care să aibă posibilitatea să te spioneze. Apoi, promiți europenilor că vei face „tăt cum trebu!”, dai din cap de sute de ori, ca să-i amețești bine. După care îți vezi de treabă, adică faci exact invers, dar pretinzi că „iuroepenii” nu ți-au „recomandat” nimic, pentru că ei „nu se amestecă în treburile interne ale Moldovei”, iar cei care nu respectă înțelegerea (da, aia inexistentă, dintre „partidele democratice” și „europeni”!) sunt liberalii (cum de ce? pentru că n-au spete largi la Moscova, nu sunt neamuri politice cu Voronin, pentru că nu-ți place cum se uită, pentru că nu merg în Pădurea Domnească etc., etc.). Apoi, te răzgândești și inventezi chiar tu niște „recomandări”, așa, mai convenabile („boborul” va înghiți orice, că doar n-o să plece la Bruxelles, să-i interogheze pe „europeni”, să afle ce-ți recomandară!) Și pretinzi că alea sunt! Și că Ghimpu nici nu vrea să audă de ele. După care… guleai, gubernia! Ah, și dacă un jurnalist care chiar știe să-și facă meseria totuși merge la Brixelles și face un interviu și, astfel, se descoperă că tu minți cum respiri? No, mare lucru! Zici că ai vrut să faci un săniuș bun la Chișinău, pe apele politice înghețate, acum, după Bobotezele noastre (veche și nouă), fără ger, fără zăpadă (mai e un pic, ia să vedem: Sf. Valentin, Dragobete, 23 februarie, Mărțișor, 8 martie, Floriile, Paștile… – măi, n-o rămas mult până la Crăciun!),  e musai să-l chemi și pe Putler, să se dea și el pe gheața făcută de tine, cu efortul minții tale, ascuțite și luminate. Poate cade odată bine detot, de-i vine mintea la cap și i se trezește, în sfârșit, mila și grija  de cetățenii Rusiei, și ne lasă în pace – pe noi și pe ucraineni!

* * *

Iată interviul jurnalistei Europei Libere Iolanda Bădiliță cu președintele Alianței Liberalilor și Democraților pentru Partidul European, liberalul Graham Watson (descifrarea îmi aparține):

„E.L.: Dle Watson, vă mulțumesc pentru acest interviu. Voi începe prin a vă întreba, de ce ați ales un aeroport pentru întâlnirea de acum două zile cu liderii proeruropeni de la Chișinău? A fost ca în filme!

G.W.: Cei trei care am zburat de la Bruxelles, reprezentantii PPE, socialiștilor și liberalilor, trebuia să ne întoarcem la Bruxelles în acea noapte, aveam la dispoziție doar patru ore. Partidele moldovene cu care ne-am întâlnit au considerat că va fi cel mai eficient să ne întâlnim în aeroport. Și așa a fost, am folosit timpul la maxim. Am avut o lungă discuție, extrem de eficientă.

E.L.: Și care a fost sfatul dvs. pentru dl Ghimpu?

G.W.: Sfatul pe care i l-am dat a fost același pe care l-a primit și dl Filat de la PPE, și dl Lupu de la socialiști: să cadă la înțelegere pentru o coaliție de guvernare a partidelor democratice, care să mențină Moldova pe calea integrării europene.

E.L.: Dl Marian Lupu, președintele PD, a propus joi o coaliție de guvernare între partidul său și PLDM, partidul condus de dl Filat și dl Leancă. O coaliție din care să fie însă exclus Partidul Liberal, condus de dl Ghimpu. Cum comentați acest lucru?

G.W. : Nu cred că este o soluție cu care trebuie mers mai departe, căci va aduce la un guvern minortar, sau, dacă va avea majoritate, va fi o majoritate parlamentară cu partidul domnului Voronin sau cu partidul dlui Dodon. Nu este calea cea bună pentru progres în Moldova. Cele trei partide democratice ar trebui să fie capabile să cadă de acord asupra unei formule de guvernare. Și, este adevărat, când am fost la Chișinău, le-am propus o astfel de formulă.

E.L.: Lucrurile s-au desfășurat într-un alt mod, observ.

G.W.: Regret acest lucru și sper că democrat-liberalii, PLDM, îi vor spune dlui Lupu că nu aceasta este calea de urmat. Că are nevoie de o coaliție de trei partide, pentru a avea majoritate sigură, cu care să poată promova reformele.

E.L. : Dar, dle Watson, dl Lupu nu a ascuns niciodată faptul că, citez, „are diferende ireconciliabile cu dl Ghimpu”.

G.W.: Atunci nu este un politician adevărat. Toți avem diferende, dar în politică niciodată nu e bine să ai diferende ireconciliabile. Cei doi au putut lucra, s-a văzut. Cred că sunt în stare să lucreze și acum împreună. Trebuie doar să vrea. Poate că dl Lupu preferă să lucreze cu comuniștii? Cel mai important pentru RM este să rămână pe calea reformelor și a integrării europene, iar pentru asta este nevoie de o coaliție a celor trei partide proeuropene.”

Pentru comparație, iată câteva link-uri cu declarațiile liderilor noștri după discuția cu oficialii europeni:

Independent

Timpul

Unimedia

Cotidianul

 Adevărul

Cu pași de regină

6 Ian

* * *
Colec120620141484 (2)țiile Valentinei Vidrașcu au rădăcini nu doar în folclor, ci și în istorie (folclorul fiind și el, în esență, un depozit de istorie). Ținutele propuse de creatoarea de modă pornesc, de obicei, de la o metaforă, de la un simbol, pe care îl transformă într-o poveste nouă. Una dintre sursele de inspirație pentru cele mai recente dintre piesele create de Valentina Vidrașcu a fost viața, legenda, însemnările reginei Maria (Regina Maria a României, despre care îmi vorbea atât de frumos bunica mea, Elena),  regina care a purtat cu mândrie costumul popular românesc, transformându-l într-o emblemă, într-un simbol regal.

Confecțion120620141486 (2)ate din materiale fine, croite în mod original și lucrate cu migală, creațiile Valentinei Vidrașcu îți dictează o anumită atitudine, te obligă la un stil deosebit de a purta o haină. Am auzit-o nu o dată pe dna Vidrașcu, spunând că o ie nu se poartă oricum, ci cu demnitate, cu delicatețe, cu dragoste pentru cei care ne-au lăsat drept moștenire acest port național, excepțional de frumos. Creatoarea vorbește cu însuflețire despre sursele care o inspiră, și, văzându-i colecțiile, îi dai dreptate: orice doamnă sau domnișoară care poartă ie nu se poate purta decât ca o regină. Colecțiile și piesele lor componente, cu denumiri simbolice (Hora, Drăgaica, Deo sole, La Blouse Roumaine, Rochie Floare-de-colț, Rochie de duminică, Ie de bucurie, Ie de palat, Ie Floare Albastră, Ie de Horă, Ie de chindii etc.), fiind și ele niIe allbastrăște pași, siguri și frumoși, dintr-o „coregrafie” demnă de o ambianță regală. Metaforele care au construit brandul Valentinei Vidrașcu definesc, punctează evoluția creatoarei de modă: de la colecția-omagiu, inspirată de pictura lui Matisse, La Blouse Roumaine, de la conceptele de Horă și Drăgaică, până la colecțiile dedicate Reginei Maria. Și, sunt convinsă, această Horă minunată – de idei, de iubire pentru Țară și strămoși, de noblețe, de creativitate etc. – va continua, încântându-ne și de acum încolo!

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *


* * *

Leru-i ler… Să vă/ne fie de bine!

24 Dec

Pentru un Crăciun fericit, trei colinde din Basarabia, culese și cântate de grupul folcloric Plăieșii

* * *

* * *

Stropi, de ieri și de azi, „de sineală, de aur, de sânge…”

15 Sep

Primul lucru pe care îl observi la o manifestare a Acțiunii 2012 (acum și a Tinerilor Moldovei), după ce ochiul se obișnuiește cu strălucirea triluminoasă a drapelului nostru și cu iile răsărite ca florile în câmp, în spațiul acesta, răvășit, dezechilibrat și,  altfel, dominat de un stil vestimentar nu tocmai ascultător cu recomandările esteticului, sunt cosițele și părul frumos răsfirat pe umerii fetelor-stegărese (sau stegărițe?) E și firesc, la aceste adunări vin foarte mulți tineri și tinere. Apoi cauți cu privirea cunoscuți. Puțini sunt cei pe care i-aș recunoaște, dar fețele îmi sunt, deja, prin simpla lor prezență aici, dragi (încă din perioada în care  purtam (și eu) cosițe și costum popular pe la mitinguri și proteste anticomuniste, atunci când văd fețe luminându-se la auzul acordurilor cântecelor dedicate limbii române, am acel sentiment de pace sufletească, pe care îl poți încerca doar în familie sau în mijlocul celor mai buni prieteni). Și, la o privire mai atentă, nu sunt doar tineri, sunt cetățeni de toate vârstele, inclusiv bătrâni, inclusiv copii, de mână cu bunicii sau părinții lor. Constați, la un moment dat, că toți sunt frumoși, solari și tineri, prin elanul lor…

Ce au făcut acești tineri cu panglici tricolore la încheietura mâinii, de m-am hotărât să le dedic pe blogul meu niște metafore și timp?  Un Marș. Al Tricolorului. Un tricolor de trei sute de metri (dispoziția culorilor nu-mi permite să zic „înlungime”, s-ar potrivi, mai degrabă „în lățime”), pe care l-au purtat prin Țară și care a ajuns, ieri, și la Chișinău. Nu doar au plimbat tricolorul, ci l-au și cântat, l-au omagiat și l-au extins: prin promisiunea de a-l prelungi și de acum încolo, prin însăși ființa lor, până acolo unde visul lor îi va ajuta să ajungă.

* * *

* * *

Acultând cum, emoționați, „înfășurați” în cele trei culori, tinerii noștri (trei nume am reținut ieri: Lara Stegărescu, Iulian Gramațki, George Simion, dar cu siguranță, mulți simțeau la unison) își declară speranțele, identificându-se, așa cum o făceau și străbunicii, și părinții lor (și, da, și noi: „Limba română, unica stăpână!”, „Trăiască, Trăiască și-nflorescă Moldova,  Ardealul și Țara Românească!”, „Basarabia e România!”, „Basarabia, nu uita: România-i casa ta!”), sub soarele unui septembrie generos cu noi, cu nevoia noastră de lumină, de căldură, de iubire, și stropii speranțelor noastre, au luat aceleași culori, precum havuzul bacovian, în amurg (pe care avem datoria de a-l prelungi într-un alt răsărit de soare):

de sineală, ca profunzimea cerurilor și a rugilor noastre,

de aur, ca holdele de grâu și ca bogăția plaiurilor noastre, păstrate prin curățenia credinței noastre,

de sânge, ca  sângele vărsat de strămoșii noștri pe brazda care și azi ne hrănește, ne iartă, ne cheamă…

* * *

P.S. La câțiva metri de trimuful Tricolorului românesc, niște valuri roșii, purtând pe coamă culorile Rusiei și numele Rusiei (strigat de voci de copii, aduși acolo la inițiativa unui fiu al unei profesoare de limba română!), își fluturau amenițarea cu Uniunea Vamală  („era și de așteptat, mi-a scris un prieten: „banii vorbesc!”” – era și de așteptat, mi-am gândit eu: armele sună la frontiera de est!) – dovadă că nu e vreme potrivită pentru cântece de leagăn, e vreme de trezie.

P.P.S. Marșul Tricolorului în fața Ambasadei Rusiei, filmat de Alexandru Vakulovski:

* * *

Mai multe fotografii de la Marșul Tricolorului: aici.

Dictatorul

26 Iul

S-a scris mult în zilele astea, inclusiv în blogosfera ucraineană și în cea rusă, despre ieșirea nocturnă a președintelui rus, Vladimir Putin, din 21 iulie 2014, în legătură cu recenta catastrofa aviatică din Donețk. Toată lumea a așteptat să spună ceva esențial, altfel de ce ar fi trezit jurnaliștii la miezul nopții, ca să nu spună absolut nimic nou? Putin a reiterat însă acuzațiile făcute anterior, la adresa Ucrainei, pe care o face responsabilă de faptul că în zonă e un război în toată legea, indirect, aluziv, acuzând America și Occidentul în general. Nici urmă de regret, cel puțin, pentru faptul că arme produse în Rusia au ucis oameni nevinovați, printre care și mulți copii.

Dacă ar fi fost viu Charlie Chaplin, ar fi făcut, probabil, un nou episod cu Dictatorul, inspirat de masca vampirică a unui Putin somnambul, pe care nici machiajul profesionist nu l-a putut transforma suficient de mult, încât să nu sperie privitorul. O piele de o paloare diabolică, strălucitoare, dar nustrălucind nu de  lumina pe care o emană, în mod normal, chipul unui om frumos, ci de la luminile camerelor și de la prea mult fard, o privire care nu exprimă nimic („privire de pește mort”, cum ar zice un prieten) și nu se schimbă, oricare ar fi mesajul pe care stăpânul ei îl emite pe calea gurii, o atitudine la fel de absentă,  o ținută lipsită de eleganță și rece – și toate astea afișate noaptea, cu pretenția că șeful de la Kremlin are ceva important de spus lumii!

Dacă ar fi fost viu Freud, probabil, ne-ar fi explicat ce se petrece în mintea unui om avid de putere și obișnuit să urce în carieră pe o scară construită din intrigi, fapte lipsite de moralitate și, probabil, din cadavre și alte „victime colaterale”. Neavând la îndemână decât părerile pe care le-au exprimat diverși analiști în presă, putem doar presupune că liderul de la Kremlin ar fi intenționat să facă un anunț important, dar că s-a răzgândit în ultimul moment să spună ceea ce avea de spus. Putem doar presupune că Putin însuși este un ostatec al propriului sistem, închis, pe care l-a construit, l-a definitivat (chiar dacă aces sistem se bazează pe structurile vechi, este în aceeași măsură și opera lui), și pe care se ține autoritatea Kremlinului în această perioadă. Sistem bazat pe subordonarea întregii vieți sociale din Rusia față de structurile serviciilor secrete rusești, care îl determină să ia o decizie sau alta, ținând cont nu, nu de interesele economice sau strategice ale Rusiei, adică ale cetățenilor ruși, ci de interesele economice și strict personale ale membrilor „cabinetului” său „umbros”, adică ale oligarhilor și reprezentanților structurilor de forță rusești, conectate, prin structurile semilegale și ilegale din Rusia și din ale țări, cu alte structuri asemănătoare. Numai așa mi-aș putea explica discursul mai mult decât absurd al acestui nou Dictator, care, prin felul în care s-a manifestat în aceste tragice zile, urmarea logică a războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, îmi amintește și de Hitler, și de Stalin, concomitent.

Una dintre motivațiile pe care Putin o invocă mereu, atunci când intervine cu amenințări la adresa unui sau altui sta, de regulă din spațiul post-sovietic, este ideea că acesta ar „suferi” de pe urma unei invizibile agresiuni din partea Occidentului, decadent, depravat, Occidentul homosexualilor și fasciștilor, contra cărora Rusia luptă de secole, iar misiunea sacră a Kremlinului este să-i elibereze pe frații creștini de această agresiune occidentală. E adevărat că s-a zvonit prin presă că Putin însuși și-a trimis propria fiică să stea într-o țară în care libertatea este atât de mare, încât un fundamentalist spălat pe creier de propaganda putinistă ar face atac de cord numai la auzul denumirii acestei țări: Olanda. Dar asta nu e relevant, probabil. Oricum, se știe că ipocrizia este o trăsătură definitorie a nostalgicilor sovietici (iar Putin este un astfel de nostalgic, declarat). Avem din aceștia și pe la noi: lideri care se întrec într-un concurs permanent al prostiei, făcând apologia defunctei U.R.S.S: și a fantomaticei Uniuni Vamale și înfierând problematica, dar, în ciuda tuturor problemelor, perfect funcționala Uniune Europeană.

Și tot ei își „sacrifică” propriii copii, trimițându-i la studii (desori aceștia stabilindu-se definitv acolo, în „Europa homosexualilor și fasciștilor”) și lăsându-i să „putrezească” în „amoralul” și „murdarul” Occident. Așa sunt „adevărații comuniști”! Ei se sacrifică până și prin faptul că se îmbracă la cele mai scumpe magazine din Occident, făcându-și și chiar și vacanțele în „iadul” de Occident. Bine că au „grijă” de cetățenii simpli însă, cărora le vorbesc, pe unde apucă, despre „pericolele” care ne vin din Occident și despre „binefacerile Uniunii Vamale”. Este de ajuns să te uiți la înregistrarea cu Vladimir Putin, recitând ca un robot textul declarației sale, în care repetă doar ceea ce a mai zis: „V-am avertizat, v-am spus să nu vă opuneți Rusiei! Acum aveți un avion cu pasageri doborât și 300 de victime absolut nevinovate!” Este de ajuns să revezi aceste cadre, ca să te îngrozești la gândul că ți-a fost dat să te naști într-o zonă vizată de libdoul Kremlinului. Un Kremlin – nu-i așa? – „moral”, „drept-credincios„, „eliberator” și „pacificator”.

Publicat în Evenimentul zilei

EVERYDAY LIFESTYLE

There is only one happiness in this life,to love and be loved.

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Zen blog

De acum voi scrie pe noul site http://zenblog.eu/

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: