Mesajul preşedintelui României, Traian Băsescu, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului (14 aprilie 2009)


Domnule Preşedinte al Senatului României,
Doamnă Preşedinte a Camerei Deputaţilor,
Domnule Prim-ministru,
Stimaţi membri ai Guvernului,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Excelenţele voastre,
Dragi români,

Am solicitat să mă adresez Camerelor reunite ale Parlamentului pentru a-mi exprima preocuparea faţă de recentele evenimente din Republica Moldova. Consider că avem obligaţia să analizăm împreună situaţia creată la graniţa de est a ţării noastre, graniţă a Uniunii Europene.
Mulţi s-au întrebat de ce Preşedintele României nu a reacţionat imediat.
Nu am dorit să răspundem la provocările din ultima săptămână, care urmăreau să justifice acţiunile de represiune prin invocarea atitudinii şi acţiunilor României. Dar nu putem să tăcem la infinit, chiar dacă vă pot prezenta doar o evaluare parţială.

Sunt voci care ne spun că România ar trebui să uite de Republica Moldova, să ne prefacem că nu avem o relaţie specială cu cetăţenii acestei ţări. Acestora le recomand să-i întrebe pe români: cum este privit cel care îşi lasă fraţii la greu?

Datoria noastră morală este să nu-i abandonăm pe cei care ne vorbesc limba, pe cei care se revendică de la aceeaşi istorie ca şi noi, pe cei care vor să aibă în Europa un viitor comun cu cel al României, indiferent dacă sunt români, ucraineni, ruşi sau de altă origine etnică. România nu vrea să revendice drepturi asupra unor teritorii pierdute în trecut, România nu vrea să pună în discuţie graniţele sau suveranitatea Republicii Moldova. Este în interesul direct al României să se învecineze cu o ţară stabilă şi prosperă.

Ca stat european, avem responsabilitatea de a face cunoscut atât aliaţilor noştri, cât şi celorlalte state ale lumii, ce se întâmplă dincolo de Prut. Atitudinea noastră pleacă de la valorile care stau la baza Uniunii Europene, comunitate de ţări care are vocaţia, aşa cum este scris în Tratatul de la Roma din 1957, să promoveze pacea şi libertatea, chemând toate popoarele Europei care împărtăşesc aceste idealuri să i se alăture.

Doamnelor şi domnilor,

Am fost primul stat care a recunoscut Republica Moldova, imediat după momentul proclamării independenţei acesteia la 27 august 1991. România a fost şi primul stat care a stabilit relaţii diplomatice cu Chişinăul pentru a pune bazele fireşti ale relaţiei între cetăţenii de pe cele două maluri ale Prutului. România a făcut acest gest deşi teritoriul de la est de Prut a fost desprins din trupul ţării de pactul fascisto-comunist, Ribbentrop-Molotov, declarat şi de către Parlamentul României drept un act ilegal şi arbitrar.

În primii ani după 1989, statele noastre au început parcurgerea unui lung drum spre edificarea unor societăţi moderne şi democratice, fondate pe respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Şi România şi Republica Moldova se aflau în faţa parcursului comun de la un regim totalitar la un stat de tip european. Şi România şi Republica Moldova şi-au afirmat voinţa de a consacra caracterul unic al relaţiilor noastre, consolidat de utilizarea limbii române şi de o istorie comună. Valorile europene erau împărtăşite atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău, iar integrarea în familia europeană era dezideratul comun al ambelor state.

Înainte de a deveni parte a Uniunii Europene, România a trecut printr-un proces îndelungat de desprindere de trecutul totalitar. Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului şi Comisia pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România au făcut o necesară operă de clarificare a istoriei noastre din ultimul secol, trăgând o linie de demarcaţie între România modernă şi cele două totalitarisme care au acaparat statul român vreme de jumătate de veac. Astfel, am putut privi cu încredere viitorul nostru european.

Cetăţenii Republicii Moldova au fost victimele unui sistem totalitar care a lăsat urme adânci. Negarea identităţii româneşti este parte a acestei moşteniri totalitare. Pentru o întreagă generaţie de tineri studiul limbii şi literaturii române sau al istoriei românilor a devenit o dovadă de curaj. A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal.

Sechelele comunismului se regăsesc şi în teza conform căreia identitatea unui stat se construieşte lansând permanente acuze la adresa României şi a cetăţenilor săi. Nu vom accepta ca românii să fie culpabilizaţi pentru că sunt români. Nu vom accepta ca România să fie acuzată de acţiuni menite să destabilizeze Republica Moldova. Nu vom tolera ca românii de peste Prut să fie umiliţi doar pentru că nu cred într-un sistem ostil societăţii deschise.

Doamnelor şi domnilor,

România sprijină necondiţionat Republica Moldova. Este în interesul direct al României ca Republica Moldova să îşi împlinească destinul european, conform aspiraţiilor cetăţenilor ei de a trăi în securitate şi stabilitate democratică. Ţara noastră consideră că democratizarea şi modernizarea Republicii Moldova, precum şi respectarea drepturilor şi libertăţilor civile ale cetăţenilor săi, sunt elemente fundamentale care influenţează calitatea relaţiilor cu statul vecin, iar acestea trebuie urmărite indiferent de orientarea politică a autorităţilor de la Chişinău, atât timp cât sunt rezultatul unor alegeri corecte.

Fără sa cerem nimic în schimb, am devenit avocatul vocaţiei europene a Republicii Moldova. De aceeaşi abordare am dat dovada si în demersurile noastre de susţinere la ONU, OSCE, Consiliul Europei, NATO şi în alte organizaţii regionale. Am sprijinit includerea Republicii Moldova în proiectele derulate sub egida Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud Est, în cadrul Procesului de Cooperare in Europa de sud-est (SEECP), al Acordului de liber schimb în Europa Centrala (CEFTA), în cadrul Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagra (OCEMN), al Iniţiativei de Cooperare în Europa de sud-est (SECI), ca să enumăr numai o parte din aceste dovezi de susţinere venite din partea noastră.

În mod constant România a atras atenţia comunităţii internaţionale, Uniunii Europene şi NATO, asupra pericolului pe care îl reprezintă conflictele îngheţate, şi în mod deosebit, conflictul transnistrean. România a pledat pentru implicarea Uniunii Europene şi a Statelor Unite ale Americii, alături de OSCE, Federaţia Rusă şi Ucraina, în problematica reglementării situaţiei din zona transnistreană. România a susţinut decizia Uniunii Europene de a se angaja concret în această problematică prin crearea şi implementarea Misiunii UE de Monitorizare a frontierei moldo-ucrainene, fiind mulţumiţi de rezultatele pe care această misiune le-a produs în teren. De asemenea, am apreciat numirea de către Uniunea Europeană a unui reprezentant special pentru Republica Moldova şi deschiderea unei reprezentanţe a Comisiei Europene la Chişinău. În plus, am adus, în mod constant, tema Republicii Moldova pe agenda sesiunilor Consiliului European.

Schimburile economice dintre ţara noastră şi Republica Moldova s-au intensificat constant. Exporturile acestui stat în România au crescut puternic mai ales în ultimul an, susţinute de regimul comercial preferenţial asimetric acordat de Uniunea Europeană. România este acum a treia sursă de importuri şi prima destinaţie a exporturilor din Republica Moldova.

Cu toate acestea, reacţia autorităţilor de la Chişinău a vizat, cu predilecţie, împiedicarea dezvoltării fireşti a relaţiilor bilaterale. Astfel, România a fost acuzată, în repetate rânduri, de „imperialism” şi de „expansionism”, inclusiv în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
unde România nu a făcut decât să apere cauza propriilor ei cetăţeni.

Identitatea românească a fost atacată prin falsificarea istoriei naţionale, punerea sub semnul întrebării a unităţii limbii române, descurajarea afirmării apartenenţei etnice şi tratamentul discriminatoriu aplicat unor instituţii de presă de limbă română. În plus, la probleme pentru care există soluţii tehnice, cum ar fi solicitarea de a deschide două consulate la Bălţi şi Cahul sau micul trafic de frontieră, am primit răspunsuri propagandistice care, de fapt, lovesc chiar în interesele cetăţenilor din Republica Moldova.

Doamnelor şi domnilor,

În ultimii patru anii, în pofida sincopelor, ne-am străduit să relansăm relaţiile bilaterale. Datorită acestor eforturi şi convingerii că este în interesul cetăţenilor ambelor state să beneficieze de avantajele unei relaţii constructive, am reuşit să avem aproape în fiecare an întâlniri si convorbiri la nivel de şef de stat, de Prim-ministru, de ministru de externe.

Am propus şi s-a realizat un maximum de angajare în planul dialogului politic. De fiecare dată, la sfârşitul unui asemenea parcurs optimist, liderii de la Chişinău au lansat, printr-o diplomaţie publică greşit înţeleasă, cele mai diverse acuzaţii, nefondate, la adresa părţii române, menite să blocheze aproape tot ce se realizase anterior. Nu am renunţat, nu ne-am angajat pe calea disputelor sterile, nu am anulat resurse sau înţelegeri deja convenite, ci am continuat să menţinem toate ofertele pozitive, care răspundeau intereselor cetăţenilor din România şi din Republica Moldova. Suntem convinşi că nu avem dreptul să intrăm într-o logică a escaladării, nici din perspectiva specificităţii relaţiilor bilaterale şi nici din cea a spiritului normelor europene. Nu vom abdica de la valorile europene şi nici de la obligaţiile ce ne revin prin prisma unităţii istorice, de limbă şi cultură, între cele două state.

În pofida unei abordări în care am dovedit deschidere şi dorinţă de dialog, suntem din nou confruntaţi cu atitudini ostile din partea autorităţilor din Republica Moldova, cu acuzaţii fără precedent. Acuzaţii, dar nu şi probe!

Încercarea de externalizare a originii problemelor interne din Republica Moldova, de închipuire a unui duşman extern şi, pornind de la o asemenea abordare, acuzaţiile la adresa statului român, sunt inacceptabile şi ridică semne serioase de întrebare asupra motivelor, scopurilor şi semnificaţiilor politice ale acestui tip de atitudine.

De fapt se încearcă punerea pe seama românilor şi a statului român a responsabilităţii pentru paşii înapoi făcuţi în procesul de democratizare, chiar responsabilitatea pentru dificultăţile economice şi sociale prin care trece Republica Moldova. Aceste acuzaţii mă obligă să afirm că nu România este responsabilă pentru eşecul democratizării Republicii Moldova, ci cei care o conduc în mod periculos înapoi spre trecutul comunist sovietic.

Afirmaţiile autorităţilor din Republica Moldova dovedesc rea credinţă şi încercarea de a dezinforma. Spre exemplu, autorităţile statului vecin au anunţat introducerea regimului de vize pentru cetăţenii români, subliniind că astfel cetăţenii români vor plăti taxe aşa cum cetăţenii Republicii Moldova plătesc pentru vizele româneşti. În realitate, cetăţenii Republicii Moldova nu au plătit niciodată taxa de viză, deşi partea română acordă anual circa 120 de mii de vize, mai multe decât toate celelalte state membre ale Uniunii Europene la un loc. Modalitatea de introducere de către autorităţile de la Chişinău a regimului de vize pentru cetăţenii români, care sunt în acelaşi timp şi cetăţeni europeni, s-a făcut cu încălcarea acordurilor în vigoare dintre Republica Moldova si Uniunea Europeană în materie de circulaţie a persoanelor şi denotă atitudinea arbitrară şi discriminatorie a autorităţilor de la Chişinău.
Acestea au afectat relaţiile cu România prin iniţierea unor măsuri ostile pe plan politic, mergând până la declararea ca persona non grata a ambasadorului nostru. Totuşi, România nu a întreprins contramăsuri şi va rămâne consecventă susţinerii unei politici active în beneficiul cetăţenilor Republicii Moldova şi pentru integrarea acestui stat în Uniunea Europeană.

Ţara noastră a condamnat violenţele şi distrugerile care s-au înregistrat în timpul manifestaţiilor de la Chişinău şi a atras atenţia asupra necesitaţii respectării normelor democratice. Responsabilitatea asigurării ordinii de drept revine conducerii Republicii Moldova. Evenimentele de la Chişinău, unde autorităţile au permis, repet, au permis accesul manifestanţilor în sediile principalelor instituţii ale statului, ridică semne importante de întrebare. Violenţele de acum o săptămână, inclusiv devastarea unor instituţii publice, nu au servit nici manifestanţilor, nici opoziţiei politice. Ele au servit exclusiv celor care, de fapt le-au provocat şi le-au făcut posibile, adică acelora care deţin acum puterea.

Violenţa nu este o soluţie. Numai prin ajungerea la un acord asupra redemarării procesului de democratizare se poate ieşi din impasul actual.

Suntem îngrijoraţi de represaliile pe care autorităţile Republicii Moldova le întreprind, de încălcările grave ale drepturilor omului. Situaţia este agravată de limitarea şi blocarea activităţii reprezentanţilor mass-media, acţiuni prin care se încearcă să se ascundă opiniei publice abuzurile şi comportamentul brutal al forţelor de ordine. Jurnaliştii care mai pot transmite menţionează răpiri de persoane, reţineri abuzive, ameninţări, terorizarea cetăţenilor, fabricarea de dosare, anchete fără asigurarea asistenţei juridice pentru persoanele reţinute.

Chiar dacă alegerile parlamentare s-ar fi desfăşurat corect, libertăţile cetăţeneşti nu pot fi anulate. Am învăţat din istoria recentă că cenzura asupra mass-media, ameninţările şi violenţele asupra jurnaliştilor reflectă un sentiment de ilegitimitate şi nereprezentativitate.

Este condamnabilă ameninţarea cetăţenilor cu folosirea armelor, ameninţare venită din partea unor lideri marcanţi ai Republicii Moldova şi care trădează o atitudine de neînţeles faţă de valoarea unică a vieţii fiecărui om. Atragem atenţia că utilizarea armelor împotriva populaţiei civile, în rândul cărora se regăsesc şi cetăţeni români, constituie o crimă. În situaţia înregistrării, în asemenea circumstanţe, de victime omeneşti, autorităţile române vor întreprinde toate măsurile pentru aducerea în faţa justiţiei penale internaţionale a persoanelor care au executat şi comandat astfel de acţiuni.

România îşi manifestă preocuparea faţă de agresarea şi măsurile ilegale întreprinse până acum împotriva cetăţenilor români. Considerăm că neinformarea părţii române cu privire la cetăţenii ţării noastre care sunt, eventual, reţinuţi sau arestaţi, precum şi interzicerea stabilirii de către aceştia a legăturii cu Ambasada României pentru asigurarea asistenţei consulare constituie încălcări grave ale normelor internaţionale. Cerem autorităţilor de la Chişinău să asigure imediat reprezentaţilor consulari ai României accesul la cetăţenii români eventual reţinuţi, dacă această situaţie există.

În ultimul timp au existat presiuni brutale faţă de cetăţeni ai Republicii Moldova care îşi afirmă identitatea etnică românească. Asemenea manifestări românofobe, încurajate de actuala putere din Republica Moldova, precum şi limitarea prin orice formă a dreptului de exprimare liberă cu privire la apartenenţa etnică reprezintă manifestări inacceptabile de intoleranţă, caracteristice unor guvernări profund nedemocratice, străine de spiritul european.

Represaliile care au loc în Republica Moldova, încălcarea libertăţilor fundamentale, a drepturilor omului, a libertăţii de expresie, expulzarea unor jurnalişti şi acuzaţiile la adresa statului român obligă România să ceară efectuarea unei anchete europene asupra responsabilităţilor pentru represiunile din ultimele zile.

În condiţiile în care măsurile represive vor continua, România va analiza, în conformitate cu normele internaţionale, formele de asistenţă umanitară şi de protecţie pentru cei a căror viaţă şi integritate fizică sunt ameninţate.

Doamnelor şi domnilor,

Elogiez curajul şi profesionalismul jurnaliştilor care au reflectat corect evoluţiile din statul vecin, asigurând accesul la surse de informare, atunci când acesta se dorea a fi limitat. Am apreciat gestul de solidaritate al instituţiilor media din România care au oferit şi vor oferi sprijin colegilor din Republica Moldova.

Amintesc că prin articolul 7 al Constituţiei, statul român are obligaţia să acorde sprijin etnicilor români din afara graniţelor. Vom continua să acordăm sprijin persoanelor din Republica Moldova care se consideră români şi simt româneşte, pentru a-şi păstra identitatea. Nu putem accepta ca românii de peste Prut să fie izolaţi de restul Europei. Nu putem accepta ca, în special generaţia tânără, să nu aibă şansa de a circula liber şi de a-şi face studiile în ţara noastră sau în restul ţărilor europene.

În acest sens, amintesc că legea română prevede redobândirea, la cerere, a cetăţeniei române de către foştii cetăţeni ai statului nostru şi urmaşii lor, care au fost privaţi de acest statut împotriva voinţei lor. Constat însă că procesul birocratic prevăzut de această lege limitează drastic numărul persoanelor care beneficiază în mod real de ea. Ca urmare, am solicitat Guvernului să adopte, în regim de urgenţă, modificarea legii cetăţeniei astfel încât să putem facilita şi urgenta procesul de redobândire a cetăţeniei de către cei care şi-au pierdut-o abuziv şi de către famiile acestora, până la gradul trei. Astfel, românii din Republica Moldova îşi vor putea recăpăta în mod accelerat cetăţenia română şi vor deveni din punct de vedere legal, nu numai moral, membri ai marii familii europene.

Vom continua să oferim acces nediscriminatoriu şi gratuit tuturor tinerilor din Republica Moldova care doresc să studieze în limba română în învăţământul preuniversitar şi în învăţământul superior din România. Vom continua să susţinem prin proiecte şi programe culturale spiritualitatea românească din Republica Moldova. Vom continua să oferim posibilitatea ca reprezentanţii autorităţilor locale de peste Prut să beneficieze de expertiza colegilor români. Vom continua să sprijinim dezvoltarea societăţii civile din Republica Moldova, cunoscând, din experienţa proprie, beneficiile pe care aceasta le aduce consolidării democratice.

Acum doresc să mă adresez în mod special tinerei generaţii de peste Prut:

Dragi tineri care vă puneţi speranţa în România, care vă puneţi speranţa în instituţiile europene,

Viitorul nu poate fi decât al vostru! Aveţi încredere în forţele libertăţii!

Totalitarismul comunist reprezintă trecutul şi îşi are locul numai în manuale şi în cărţile despre crimele sale.

Republica Moldova nu mai poate fi izolată. La 20 de ani de la căderea zidului Berlinului nimeni nu mai are dreptul să ridice un zid între ţările noastre.

Doamnelor şi domnilor,

Azi, la graniţa de răsărit a Uniunii Europene, are loc un conflict între două sisteme de valori.
Pe 18 decembrie 2006, înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, în numele valorilor europene şi universale, am ţinut să condamn regimul comunist din România. Azi constat cu îngrijorare că realităţi pentru care am condamnat oficial regimul comunist se regăsesc la frontiera României secolului al-21-lea: absenţa statului de drept, discriminarea etnică, reprimarea oponenţilor, cenzura, atacarea culturii române, utilizarea sărăciei pentru a crea dependenţă de puterea politică, ameninţarea cu folosirea forţei împotriva propriilor cetăţeni. Iată elemente care, luate împreună, creează o atmosferă de teroare.

La două decenii de la revoluţiile anticomuniste din 1989, ţin să reafirm valorile supreme care i-au inspirat pe cei care au decis să nu mai trăiască în minciună: libertatea individului nu poate fi negociată; nu există nici o justificare pentru înjosirea fiinţei umane în numele unei false raţiuni de stat ori de partid; nimeni nu deţine monopolul adevărului şi nimeni nu poate să nege dreptul cetăţenilor la exprimarea propriilor opinii, la liberă circulaţie, la organizare politică în partide independente.

Fac un apel către toate partidele politice din România, către toţi liderii de opinie, să înţeleagă acest moment ca un moment al solidarităţii naţionale, ca un moment care nu trebuie să ne divizeze, ca un moment în care trebuie, dimpotrivă, să le arătăm tuturor că suntem realişti, uniţi şi că ştim să ne apărăm interesul naţional.

România reafirmă principiile Cartei ONU şi pe cele ale Actului Final de la Helsinki, chemând la respectarea integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova. În acelaşi timp, avem o datorie legală, morală şi de onoare faţă de românii de peste Prut.

România va sprijini în continuare democratizarea şi europenizarea Republicii Moldova. Vom accelera acordarea cetăţeniei române celor care au acest drept, vom folosi toate instrumentele politicii naţionale şi europene pentru a întări legăturile culturale şi relaţiile economice cu Republica Moldova, pentru a dezvolta asistenţa acordată administraţiei centrale şi locale, pentru a facilita accesul elevilor şi studenţilor la resursele educaţionale din România.

Doamnelor şi domnilor,

România nu va permite transformarea Prutului într-o nouă cortină de fier, Prutul trebuie să fie doar o linie de demarcaţie temporară a frontierei Uniunii Europene, până la integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, proces pe care ţara noastră îl va susţine necondiţionat.
Vă mulţumesc!
Departamentul de Comunicare Publică
14 Aprilie 2009

Sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=

4 răspunsuri to “Mesajul preşedintelui României, Traian Băsescu, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului (14 aprilie 2009)”

  1. Argentina Gribincea Aprilie 17, 2009 la 3:54 pm #

    Adresarea preşedintelui Vladimir Voronin către cetăţenii Republicii Moldova, făcută la “Moldova 1”
    Cotidian Naţional Nr.200929 din 17 aprile 2009
    Stimaţi compatrioţi,

    Alegătorii din Republica Moldova încă mai urmează să dea aprecieri evenimentelor din 6 şi 7 aprilie 2009. Societatea moldovenească s-a convins de următorul lucru: în ţară există forţe care sunt capabile să sacrifice instituţiile democratice, respectul faţă de lege, opţiunea europeană a Republicii Moldova şi statalitatea ei de dragul ambiţiilor de a accede la putere.

    Anume aceste forţe au reuşit în doar câteva zile să arunce ţara înapoi în atmosfera fricii şi neîncrederii de la începutul anilor ‘90. Anume ele, prin negarea consecventă a tuturor bazelor democratice ale societăţii moldoveneşti, se părea că au creat toate premisele posibile şi imposibile pentru ca ţara să se abată din calea modernizării europene, să dezlănţuie acţiuni de răzbunare împotriva oponenţilor săi, să discrediteze statalitatea sa prin dispreţul faţă de supremaţia dreptului.

    Dar aceste provocări au eşuat. Puterea nu s-a lăsat atrasă în acel joc periculos, în care nu se respectă nici un fel de reguli, joc pe care încearcă să i-l impună oponenţii liberali. Astăzi, puterea este preocupată cel mai mult de sarcinile unificării societăţii, vindecării acelui traumatism politic, care a polarizat opinia publică, a condus la crearea unei atmosfere de „război rece” între diferite tabere politice.

    Statul moldovenesc a trecut prin multe încercări, dar sunt convins că din situaţia de criză care s-a creat, ţara noastră va şti să iasăşi mai puternică, iar societatea – şi mai unită

    „Moldova europeană – o construim împreună!” – anume sub această lozincă a mers Partidul Comuniştilor în cadrul alegerilor din 2009. Nimeni nu bănuia că acest îndemn va fi atât de actual după alegerile parlamentare! Nimeni nici că se gândea că va trebui să construim şi să restabilim în adevăratul sens al cuvântului. Şi nu numai edificiile administrative, dar şi societatea noastră. Să restabilim în ea spiritul toleranţei, încrederii şi siguranţei în ziua de mâine. O putere viguroasă se deosebeşte de orice dictatură şi de orice regim autoritar prin faptul că nu se răzbună pe nimeni. Nu se răzbună, deoarece înţelege că conflictele politice sunt doar o proiecţie a ceea ce are loc în adâncul societăţii. Veţi fi de acord cu mine că cel mai uşor este să înăbuşi un conflict prin forţă, aplicând litera legii, dar este mult mai greu să înţelegi cauzele acestui conflict. Statul moldovenesc a trecut prin multe încercări, dar sunt convins de faptul că din situaţia de criză care s-a creat, ţara noastră va şti să iasă şi mai puternică, iar societatea – şi mai unită.

    Eu ştiu că anume asemenea acţiuni ale conducerii Republicii Moldova vor găsi înţelegere nu numai în societatea noastră şi că ele ne vor aduce solidaritatea tuturor prietenilor şi partenerilor externi. Şi acum, desigur, este important să avansăm împreună pe un făgaş constructiv comun, să soluţionăm problemele, dar să nu provocăm noi conflicte.

    Considerăm extrem de tendenţioase şi inoportune toate acţiunile pe care le întreprinde faţă de Republica Moldova conducerea de vârf a României

    Anume în acest context considerăm extrem de tendenţioase şi inoportune toate acţiunile pe care le întreprinde faţă de Republica Moldova conducerea de vârf a României. Discursul Preşedintelui României, Traian Băsescu, constituie cel mai bun şi cel mai elocvent comentariu la cele declarate în repetate rânduri de către conducerea Moldovei în demersurile sale adresate tuturor organismelor şi structurilor Uniunii Europene. Acest discurs – de la început până la sfârşit – constituie un exemplu de revanşism statal şi nu mai lasă nici un fel de îndoieli în privinţa la aceea cine anume îi inspiră pe acei politicieni, puţini la număr, din Moldova, pentru care lupta pentru valorile liberale se identifică, nu ştiu de ce, cu lupta împotriva independenţei Moldovei. Spre regretul nostru, Preşedintele României, în declaraţia sa, şi-a exprimat dubiile vizavi de concluzia observatorilor europeni cu privire la faptul că alegerile din Moldova au avut un caracter democratic şi au fost libere, a îndrăznit să declare că întreaga populaţie a Republicii Moldova e constituită din români, s-a angajat să sporească sprijinul organizatoric şi financiar pentru toate acele structuri care vorbesc zilnic despre necesitatea lichidării Moldovei, s-a adresat către tineretul moldovenesc cu un apel de solidaritate şi a promis să-i ducă pe toţi românii de peste Prut în Europa, prin acordarea în masă a cetăţeniei României. Dacă toate acestea nu înseamnă amestec în afacerile interne ale Republicii Moldova şi instigare la continuarea dezordinilor stradale, atunci, pe baza principiilor dreptului internaţional, toate acestea pot fi calificate în termeni mai duri.

    Sunt convins că, prin declaraţia sa, Preşedintele României a restrâns considerabil aria identificării cauzelor politice interne ale evenimentelor din 6-7 aprilie 2009 din capitala Republicii Moldova şi a absolvit autorităţile moldoveneşti de acuzaţia că ar suferi de spionomanie.

    Conducerea de vârf a aşteptat în zadar o reacţie de condamnare din partea României
    Voi aminti că, în timpul desfăşurării evenimentelor din 7 aprilie, conducerea de vârf a aşteptat în zadar o reacţie de condamnare din partea României. Reacţie, care să fi conţinut cel puţin o desolidarizare de pogromiştii care asaltau sediul Parlamentului şi al administraţiei prezidenţiale purtând drapele româneşti şi lozinci unioniste. A urmat însă o tăcere stranie şi elocventă.

    În acel moment critic, noi am fost nevoiţi să declarăm Ambasadorul României persona non grata. Pe parcursul întregului său mandat, acest diplomat a transformat Ambasada condusă de el nu într-un loc al dialogului politic dintre două state, ci într-un loc de întâlniri conspirative cu diferite personaje ale politicii moldoveneşti, care caută sprijin nu atât din partea societăţii noastre, cât din partea Guvernului României. Dar se dovedeşte că stimatul diplomat se comporta aşa numai de aceea că, în primul rând, pentru propriul său preşedinte nu există noţiunile de identitate moldovenească şi de independenţă moldovenească.

    În acea zi deosebit de încordată toţi au remarcat ostilitatea deosebită, practic, a tuturor canalelor româneşti de televiziune, care chemau făţiş populaţia ţării noastre la rebeliune. Societatea moldovenească a văzut cum se organizau voluntarii din România pentru a fi trimişi de urgenţă peste graniţă, la Chişinău, cum toate protestele stradale erau etichetate cu mândrul cuvânt “revoluţie”. Toate aceste semnale alarmante ne-au determinat să introducem regimul de vize pentru cetăţenii români. Această măsură impusă este doar un răspuns statului vecin, care s-a lăsat antrenat făţiş în evenimentele politice interne din Moldova.

    Vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă o numim diferit
    Rămân pe conştiinţa Preşedintelui Băsescu toate aprecierile lui dure şi declaraţiile sale nereţinute. Sper că ele vor constitui obiectul unei investigaţii speciale în cadrul Uniunii Europene, care este obligată să poarte răspundere colectivă pentru acţiunile unei ţări care a procedat la provocarea de ciocniri stradale în altă ţară. În acelaşi timp, forţa şi spiritul valorilor europene rezidă nu numai în capacitatea de a ţine în frâu instinctele de grotă ale unor politicieni europeni. Forţa lor rezidă în a identifica în comun consensul în cele mai dificile situaţii. Cu mare părere de rău, relaţiile dintre Moldova şi România, fac astăzi parte din această categorie de probleme.

    Pentru a exclude interpretări greşite, aş vrea ca anume eu să fac cunoscută încă o dată acea viziune asupra relaţiilor moldo-române, care ar putea fi acceptabilă pentru popoarele ambelor ţări.

    Da, avem o istorie zbuciumată, care a croit pe parcursul secolelor soarta noastră în mod dureros. Vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă o numim diferit. Şi asta nu ar trebui să fie un prilej de războaie politice. Cred că dificultăţile noastre de comunicare şi de înţelegere au motive istorice şi de mentalitate uşor de înţeles. O bună parte din teritoriul României a fost o parte constitutivă a Statului Moldova. Mai bine de 20 de ani o parte din teritoriul Republicii Moldova s-a aflat în componenţa Statului Român. Şi de aici percepţia uneori naivă şi romantică, alteori plină de superioritate şi aroganţă, a noilor realităţi geopolitice, apărute după destrămarea URSS şi după proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Ideea refacerii României Mari sau unionismul a incendiat imaginaţia multora după 1989. Însă timpul a impus abordări pragmatice şi realiste, iar visătorii de ieri s-au maturizat şi la Chişinău, şi la Bucureşti. Totuşi ispita de a privi Republica Moldova ca pe un teritoriu pierdut, care, în anumite circumstanţe, ar putea fi recuperat, mai frământă minţile unora în ambele capitale. “Problema Basarabiei”, cum este numită la Bucureşti, a devenit şi un cal de bătaie electoral în însăşi România.

    Trebuie să depăşim naivităţile începutului anilor ’90 şi să lăsăm la o parte aerele de superioritate

    Sper că, mai devreme sau mai târziu, conducerea României actuale va conştientiza faptul că timpul intrigilor geopolitice perimate a trecut, că ţările europene depăşesc de mai mult timp cu succes vechile obide istorice. Aş îndrăzni să le sugerez prietenilor noştri de la Bucureşti un model de parteneriat regional din care ar trebui să ne inspirăm şi noi în relaţiile bilaterale: Polonia şi Ucraina. Polonia a pierdut şi ea teritorii importante în favoarea fostei URSS, teritorii care azi sunt parte integrantă a Ucrainei. Dar nimeni la Varşovia nu agită ideea revanşei, a pretenţiilor teritoriale faţă de Kiev. Nimeni nu încearcă să-i convertească pe ucraineni în polonezi, acordând populaţiei acestei ţări cetăţenie, lipsindu-i de un stimulent de cea mai mare importanţă pentru integrarea europeană a propriei ţări. Dimpotrivă, relaţiile dintre cele două ţări sunt excelente. La fel ca şi relaţiile dintre Polonia şi Lituania. Aceasta în timp ce se ştie că şi graniţele dintre ele au avut de suferit modificări substanţiale. Dar aceasta nu reprezintă o piedică pentru raporturile de parteneriat şi cooperare strânsă între Varşovia şi Vilnius. În cazul României, însă, din păcate, se menţine o altă optică, care ne aruncă permanent în hăţişul spinos şi infinit al reproşurilor şi acuzaţiilor reciproce. Şi e păcat.

    Eu consider că trebuie să depăşim naivităţile începutului anilor ‘90 şi să lăsăm la o parte aerele de superioritate. Ca oameni de stat, avem obligaţia să gândim în mod realist. Altminteri, frustrările cauzate de obsesiile istorice vor provoca tendinţe revanşarde, care sunt deopotrivă şi depăşite, şi antieuropene.

    La Bucureşti, „cartea Basarabiei” este jucată din simpla neînţelegere a esenţei noilor realităţi geopolitice din regiune

    Nedorinţa oficialităţilor de la Bucureşti de a semna tratatul de bază şi cel de delimitare a frontierei cu Republica Moldova este o dovadă evidentă a lipsei de sinceritate. Toate justificările şi pretextele din care se amână în permanenţă semnarea acestor documente fundamentale pentru consolidarea relaţiilor noastre nu au nimic în comun nici cu practica internaţională, nici cu interesele naţionale ale României, nici cu interesele Uniunii Europene. Ele doar arată clar că, la Bucureşti „cartea Basarabiei” este jucată din simpla neînţelegere a esenţei noilor realităţi geopolitice din regiune.

    Deosebit de dramatic este faptul că promovarea unui românism fundamentalist şi agresiv, ca şi acţiunile de destabilizare politică a Moldovei doar alimentează separatismul transnistrean, justificându-i pretenţia unui pericol iminent care ar emana dinspre România. Anume de aceea, toţi cei care le inspiră făţiş cetăţenilor minori ai ţării mele scenarii fanteziste despre refacerea României Mari, în primul rând subminează stabilitatea regională. Nemaivorbind de faptul că acţiunile provocatoare sub acoperirea patriotismului aduc un prejudiciu indiscutabil şi intereselor naţionale ale Ucrainei, integrităţii ei teritoriale, împingând astfel întreaga regiune spre pericolul unei balcanizări periculoase.

    Îmi pare rău că autorităţile de la Bucureşti confundă istoria şi cultura cu politica
    Trebuie să recunosc că în această calitate a sa România, din păcate, nu este un generator de stabilitate pentru Republica Moldova şi pentru regiunea din jur. Iar pretenţia domnului Băsescu de a se preocupa de “cele patru milioane de români” nu este decât o dovadă a neînţelegerii realităţilor de la noi. Asemenea atitudine, printre altele, nu ţine seama de faptul că în Republica Moldova trăiesc cetăţeni de diferite naţionalităţi, care au drepturi egale cu cele ale naţiunii titulare, grija obsedantă a domnului Băsescu pentru românii din Basarabia fiind nu doar o manifestare a românismului agresiv, ci şi un factor de aţâţare a vrajbei interetnice.

    Îmi pare rău că autorităţile de la Bucureşti confundă istoria şi cultura cu politica. Ar fi bine ca ele să înţeleagă un simplu adevăr: afinitatea lingvistică şi spirituală nu acordă nici unui om de stat de la Bucureşti dreptul să-şi extindă autoritatea politică asupra cetăţenilor Republicii Moldova.

    În calitatea mea de Preşedinte al Republicii Moldova, declar în mod univoc: ţara mea doreşte să dezvolte cele mai bune şi durabile relaţii de prietenie şi de colaborare cu România. Aprofundarea relaţiilor politice, economice şi culturale este în interesul ţării mele. Noi suntem însă în drept să cerem autorităţilor române să ne trateze cu respect şi onestitate, ca pe un stat suveran, ca pe un popor care trăieşte după legile ţării sale, fără imixtiune din exterior, dezvoltând democraţia în spirit european şi în conformitate cu normele internaţionale şi cu practica internaţională.

    Îmi pare bine că am putut să evităm vărsările de sânge marţea trecută

    Noi considerăm că în condiţiile actuale cea mai bună dovadă a aspiraţiilor europene ale României şi a respectului sincer pentru statalitatea moldovenească ar fi semnarea Tratatului politic de bază între ţările noastre şi semnarea Tratatului de frontieră. Dar o şi mai mare contribuţie a României la dezvoltarea perspectivei europene pentru Moldova ar fi activizarea eforturilor României în cadrul Uniunii Europene în vederea acordării dreptului de liberă circulaţie cetăţenilor Moldovei. Nu mă îndoiesc că România este capabilă să-şi mobilizeze toată energia şi toată autoritatea pentru atingerea acestor scopuri.

    În ceea ce priveşte criza trecută, eu, ca Preşedinte al Republicii Moldova, consider că este de datoria mea nu numai să păstrez stabilitatea şi încrederea faţă de instituţiile democratice. Eu sunt dator să fac totul pentru ca izbucnirile de violenţă disperată, care s-au manifestat pe 7 aprilie, să nu se mai repete în viitor, pentru ca poporul Moldovei să spună despre sine că e capabil să identifice fără ajutorul altora soluţii care îl pun în acelaşi rând cu popoarele civilizate ale Europei.

    Eu sunt sincer atunci când declar că nu înţeleg strategia oponenţilor liberali, nu înţeleg nici scopurile lor, nici valorile lor, nici lozincile lor. Dar eu ştiu un lucru – în spatele liberalilor stau alegătorii, stau cetăţenii Republicii Moldova. Îmi pare bine că am putut să evităm vărsările de sânge marţea trecută, zisă “neagră”, dar sunt extrem de îngrijorat de faptul că sute de cetăţeni tineri sunt nevoiţi să se afle în aresturi, să plătească cu libertatea lor pentru greşelile care sunt pe conştiinţa altor oameni, care îşi zic politicieni.

    Cer organelor abilitate iniţierea amnistiei totale
    Eu ştiu că societatea din Republica Moldova va rămâne întotdeauna diferită, că opinia ei publică nu va fi adusă la acelaşi numitor. Unora le vor fi pe plac comuniştii, alţii vor vota pentru alte partide. Aceasta deoarece Moldova este un stat democratic. În aceasta constă puterea ţării noastre, în aceasta constă imunitatea ei faţă de orice provocări, faţă de orice episoade dramatice ale istoriei noastre contemporane.

    În calitate de lider al partidului învingător, eu ştiu că anume acestui partid îi revine şi în continuare responsabilitatea nu numai pentru avansarea ţării pe calea modernizării europene, pentru prevenirea crizei economice, pentru asigurarea unei noi calităţi a vieţii. Partidul nostru este răspunzător şi pentru faptul că, indiferent de convingerile sale politice, indiferent de acţiunile diverşilor provocatori, fiecare cetăţean al Moldovei să fie sigur că Patria sa este un stat liber, modern.

    Anume de aceasta, precum şi profitând de apropierea celei mai luminoase sărbători a tuturor creştinilor ortodocşi, îi îndemn pe toţi participanţii la procesul politic din Republica Moldova să revină pe făgaşul dialogului civilizat. Reprezentanţii lumii interlope şi recidiviştii care au profitat de situaţia politică complicată vor rămâne în locurile de detenţie. Pentru toţi ceilalţi participanţi la evenimentele din 7 aprilie, cer organelor abilitate iniţierea amnistiei totale şi solicit sistarea tuturor formelor de urmărire a participanţilor la acţiunile de protest stradal.

    Puterea nu cere şi nici nu înaintează nici un fel de condiţii liderilor opoziţiei. Orice decizie a lor are un singur judecător – alegătorul. Anume el ne va aprecia pe noi toţi.

    Moldova Europeană – o construim împreună!
    (15 aprilie 2009)

    Sursa: http://www.flux.md/articole/6351/

  2. camchatka Februarie 26, 2012 la 10:40 am #

    It’s going to be finish of mine day, but before end I am reading this wonderful paragraph to improve my know-how.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Despre noi « Argentina Gribincea's Blog - Aprilie 1, 2010

    […] Mesajul Președintelui României Traian Băsescu în fața camerelor reunite ale Parlamentului (14 a… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

De ce scriu în metafore? Metafora este, ca definiţie, o peşteră ascunsă pe o insulă necunoscută, învăluită în mister. Cine ajunge acolo, chiar întâmplător, poate găsi obiecte neidentificate ale unei culturi despre care poate doar bănuieşte ceva. E oarecum dificil să „demetaforizezi” scrisul, astfel că, îţi rămâne iluzia înţelegerii şi satisfacţia ei. Cine sunt eu? Sunt eu, un vinovat al metaforitei, o boală de cuvânt ce mi-a adus adesea alin căutării de expresie, Şi poate ţie confuzie. Metafora produce confuzie! Confuzia elaborează înţelesuri şi astfel fiecare înţelege ce vrea. Cine sunt eu? Sunt eu, un meşter al cuvintelor mele. Nu mi-e dificil să le găsesc, am o abundenţă pe care uneori trebuie doar să o rescriu. Nu aş spune că metafora este calea cea mai scurtă înspre semantica sufletului meu, ci doar înfrumuseţarea drumului.

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: