Archive | Fragmente de actualitate RSS feed for this section

Regina trenă

17 Feb

Uneori, pornește de la umeri (cam de pe unde ne-ar crește aripi, dacă am fi îngeri), alteori e o capă mai lungă, dar cel mai frecvent ia forma de „coadă stufoasă” a unei rochii sau fuste (și, mai nou, a unui costm cu… pantaloni). 🙂 Odată, era un element al ținutelor regești. Acum se folosește mai mult pentru a „neutraliza” scurtimea, din față, a fustei. Un șiretlic pentru timide. Sau pentru nehotărâte… 🙂 Glumesc, sigur, e un detaliu remarcabil în prezentările de modă din ultimii ani, parcă voind a le aminti femeilor că rolul lor e unul divin, de înnobilare a acestei lumi.

Giambattista Valli | Haute Couture Spring Summer 2017 by Giambattista Valli: rochii impresionant de scurte cu trenă impresionant de lungă și volane atât de mari, încât rochia pare să fie un bulgăre de zăpadă sau să aibă aripi, astfel încât, în primul caz, ținuta amenință să dispară (prin topire), iar în cel de-al doilea, poate dispărea chiar posesoarea ținutei, prin zbor. 🙂

Am reținut însă cojocelul, rochia maxi (deja mai mult decât o tendință) și bentița. 🙂

 

Rochia combinată cu pantaloni și trenă, versiunea Elie Saab, cucerește, în mod cert (ELIE SAAB Haute Couture Spring Summer 2017 Fashion Show). Chiar dacă vine cam prea devreme (după părerea mea) peste celebrele rochii cu dantelării și broderii luxuriante (care n-au dispărut, doar au făcut loc și altor modele), combinația pare să facă o mică revoluție în materie de rochii de seară (și poate nu doar de seară). În orice caz, impresia pe care o creează e că se va impune, pentru că tendința se remarcă și la alte Case.  Și aici bentița este parte a ținutei (de seară, nu de demachiere ori saună!), iar faptul că până și sacourile au trene, mai mari sau mai mici, a inspirat autorii să caute diverse formule pentru nobilul element. Astfel, vedem și trena despicată (în două sau mai multe), care lasă și spatele gol, pentru amatoare.  🙂

Culorile sunt, ca și la Dior sau Valentino, misterioase, opalescente, prăfuite, diluate sau șterse (par a fi, cel puțin parțial, culorile alese de Pantone pentru acest sezon: Denim Niagara, Galben Primrose, Albastru Lapis, Flame Red-Based Orange, Albastru Paradise Island Aqua, Roz Pale Dogwood, Greenery, Roz Yarrow, Kale, Hazelnut (alună)    sau altele (aici s-ar putea să fiu și mai subiectivă (decât sunt în mod firesc) și să identific imprecis culorile, iar camera, și ea poate denatura puțin nuanțele – pe de altă parte, creatorii au și ei dreptul la alegere, nu?) Transparențele sunt „apărate” de ochii privitorilor cu paiete și cristale. Accesoriile masive, curajoase, și, invers, poșetele foarte mici (clasicul și prețiosul clutch), înviorează această paradă a diferitelor tonuri de nude și culori naturale, acoperite parcă de un văl fumuriu (amintirea flăcărilor apuse?)… Spectacolul oferit imaginației cochetelor e memorabil, ca și cele precedente, de altfel.  Și tocmai asta nu o împiedică, după ovațiile sincere, să alerge îndărăt, la frumoasele rochii de seară și, mai ales, de mireasă, cu buzunare sau fără, cu cele mai frumoase broderii, care le făceau pe fete să viseze la o nuntă ca în basme. Sau, de ce nu, pe cele măritate deja să-și convingă soții să le mai ceară o dată în căsătorie! 🙂

Câte ceva din aini trecuți:
Elie Saab / © Imaxtree:
Sursa imaginii: ElIE SAAB

 

elie-saab-haute-couture-spring-2014

Elie Saab Haute Couture Spring 2014

Elie Saab Haute Couture Spring 2014


Și mai multe imagini și referințe aici: http://www.popsugar.com/fashion/photo-gallery/33670170/image/33670232/Elie-Saab-Haute-Couture-Spring-2014

2.Chanel în loc de confirmare

16 Feb

Personificarea fidelității stilistice, Casa Chanel (creatorul colecției, Karl Lagerfeld) ne trimite de-a dreptul în Cosmos (fără a face  vreo derogare de la clasicul deux-pièces, consacrat de înaintași, sau, să zicem, de la rochia extrem de elegantă) – prin decor și coloana sonoră (apropo, în rusă). Parcă toate ar fi la locul lor: lungimi, proporții, croială, nuanțe, carouri, pepit, volănașe  neostentative (cu excepția miresei roz, din final), paiete (fără exagerări sau extravaganțe), dantele sau pene (luând, la unele piese, forma unor sfere, în care înoată corpurile manechinelor, alungite și subțiate, ca de obicei, astfel încât accentul pe șolduri, amplificate prin cute generoase, nu le face să pară masive, ci din contră, pare să sugereze ideea că n-ar fi lispit de logică un mic răsfăț cu ciocolată)… Parcă da, și totuși, senzația că modelele sunt niște cosmonaute cochete și mandatate să transmită civilizațiilor nepământene salutul nostru, oarecum dezrădăcinat, dar încă marcat de apartenența la o istorie zbuciumată, nu te părăsește pe parcursul întregului film. Comparând cele trei prezentări de modă, confuzia devine și mai mare: ori visezi o eră apusă, rătăcită printre smartphoane, ori planeta noastră s-a rătăcit în călătoria sa și a ajuns în visul vreunui extraterestru! 🙂

Și, în sfârșit, cel mai frumos lucru pe care l-am văzut, căutând să mă trezesc: Paris Cosmopolite, 2016/17 Métiers d’Art – colecție de vis a (și al) unui alt vis! Așa încât, am renunțat la orice reper temporal… Accesoriile elocvente, precum orhideele din păr sau cușmulițele de tip „Guguță”, articolele tricotate, șalurile încrucișate la spate, paltoanele și scurtele din piele, cu paiete sau fără, asortate sau… incompatibile cu orice, îți amintesc, imediat, că Haute Couture e doar pe post de ghid, iar încercarea de a o reproduce întocmai ar fi o experiență la fel de tristă ca, să zicem, parafrazându-l pe un personaj dintr-o piesă de teatru, dorința de a ancora în Steaua Polară. Perfect! Să mai visăm, cât mai avem… Timp! 🙂

 

1.Tendințe și tendențiozitate: acronism în tot și-n toate :)

16 Feb

La prima vedere, s-ar părea că e la modă cam tot ce s-a fumat deja: maxi, volum, transparențe, rochii vaporoase, pasteluri, griuri, naturalul, minimalismul, plus: romantism, suprapuneri (în stil „varză” :)), vintage, cape, șaluri, volane, trene, accente metalice, irizări etc. Doar la o derulare repetată sesizezi diferențele dintre: siluete, atitudine, detalii și, mai ales, metafora: femeia-nor, femeia-vis, care nu se lasă privită altfel decât cu uimire admirativă și, aproape absentă la lecția de admirație, își ia zborul și… trece! Scenografia spectacolului îi impune un rol de fantasmă plutitoare, mereu coborând niște scări (e adevărat, scările unui palat somptuos), și doar la sfârșit, parcă încheind un destin, urcând, mulțumită, pe scară undeva mai sus, plecând frumos din scenă…  Și tot, abia la sfârșit, ca un rezumat firesc al unui ciclu, doar câteva accente cromatice (cum altfel? – purpurii), după o întreagă epopee de tonuri mai mult decât reținute. Traseul eroinelor (la propriu și la figurat) nu se intersectează, decât la final, cu figura – inadecvată, s-ar părea – a creatorului (de modă, deh!), ale cărui idei le-au purtat pe tot parcursul „călătoriei”, aproape fără a se „împiedica”! 🙂 Dincolo de silueta greu de imaginat pe străzile aglomerate ale unui oraș modern (e totuși Haute Couture, deh!), repetiția, obsesia  nuanțelor diluate la maximum și obligativitatea unor scări în decorul pe care l-ar putea accepta de o astfel de creație vestimentară,

Valentino (mai exact, autorul colecției, Pierpaolo Piccioli)… parcă m-a-ntrebat pe mine…  🙂 Iată:

Poiana cu prințese rătăcite a lui Dior (autoare: Maria Grazia Chiuri) pare o continuare a aceleeași povești, dar într-o altă dimensiune. Evadată din misteriosul castel de lux, femeia-vis pare să se răzvrătească și să răzbune traiectoria descendentă a figurinelor plutitoare din spectacolul Casei Valentino. Rătăcitoarele prin pădurea improvizată de Dior sfidează imprevizibilitatea terenului pe care îl explorează cu ușurința și energia femeii care, oriunde s-ar afla, e stăpână, ca la ea acasă, și încrezătoare: cu adevărat, cine să se opună frumuseții, fie că e dezgolită (puțin sau mult), fie că e acoperită din creștet până în tălpi?

Și aici, griul, negrul, albul și tonurile de bej, rozul, verdele sau movul (dar toate pudrate, ca și cum prăfuite sau decolorate), culorile naturale, dar cu multe accente metalizate și accesorii exotice, par că încadreze modele vestimentare vechi (ușoare crinoline sau rochii ample, combinate cu șorturi sau pantaloni – formulă prezentă deja în mai multe colecții), readaptate cu grijă unui timp netrecător, ancorat parcă în imaginația fetițelor sau în piesele unor renumiți dramaturgi. Dior, creatoarea casei, adică, nu m-a întrebat pe mine, dar cred că ar fi de acord cu ideea că, orice ai alege ca stil sau accesoriu: înger sau nimfă, șarpe sau fluture – important e să porți cu eleganță ceea ce e atemporal și niciun croitor nu-l poate îmbrăca, așa încât, defilează, mereu dezgolit și extrem de vulnerabil. Da, sigur, mă refer la norul de flori și flăcări al trupului… spiritului nostru.  Și el trebuie păzit de rele, îmbărbătat uneori, în călătoria sa spre… Creator!

CE NOROC SĂ FII ROMÂN

14 Feb

Muzică: Vasile ŞEICARU

Versuri: Grigore VIERU

 

Cireșele amare

14 Feb

Versuri de Grigore Vieru
Muzică de Ion Aldea Teodorovici

 

Un flaut, o lacrimă

30 Ian

Mama plecase
uşor, subit, fără să ne dea de bănuit că ar urma
o despărţire, fără să
ne fi luat rămas bun.
Mi se spunea să nu plâng
dar plângeam, nu „mâncam şi plângeam”,

plângeam…

Mi s-a spus că pentru mine va mai zâmbi soarele
trebuia să mă bucur de strălucirea lui,
ca de tot ce-mi mai zâmbea în jur,
de faptul însuşi că toate simţurile îmi erau treze.

Nu concepeam un soare care să-mi zâmbească,
şi mamei nu…

şi poate că ar fi trebuit, simplu, să mă bucur.

Poate că şi acum ar trebui să mă bucur:
La Bucureşti
lumea protestează, și poate e prima dată,

după ere de aur,
când își apără valorile imateriale,
inestimabile
(o fi contractat și ceva romantism pruto-nistrean!)

Şi, sigur, ar trebui să mă bucur:
prietenia şi căldura, uneori,
iau formă, sunet, culoare
din valorile clasice
inestimabile,
uneori imateriale.

Alteori, spre exemplu acum,
se exprimă în armonii
aduse de un flaut de aur.
Paradoxul nu e că prietenia produce
valori sesizabile (dacă ai toate simţurile treze)
paradoxul e că aurul poate fi mai valoros decât
propria valoare materială.

Ar trebui să mă bucur şi,
cel puţin, să recunosc fericirea, acum,
ca pe o moştenire inestimabilă,

dar inima mi se strânge
şi o simt ca pe o lacrimă

inexprimabilă

Iertare, iertare, iertare!

18 Ian

* * *

Știam că în unul dintre „Pomelnicele” despre care vorbește Constantin Tănase e și un poem dedicat lui Ion Ciocanu. L-am căutat, pentru că îmi era dor să-l recitesc.

Sigur, am găsit poemul „Fericit…”, despre care știam:

  • * * *          Lui Ion Ciocanu

Fericit cel ce s-a șters

De steaua din frunte

Ca de scuipatul dracului!

 

Fericit cel care

Și-a alipit sufletul

De steaua din cer

Ca de focul din vatră!

 

Fericit cel care-a găsit drumul!

Grigore Vieru, Strigat-am către Tine, București-Chișinău, Litera Internațional, 2002, pag. 237.

***

Primul gest, impulsionat de aceste lecturi, a fost să-l sun pe tata, care, ascultându-mă, mi-a zis: „Da știam și despre cântec, dar unul ca acesta putea fi dedicat oricărui altui cetățean care iubește și respectă limba română. Primul poem, – da, acela cu siguranță mă face să mâ simt mândru că Vieru s-a gândit și la mine!” Al doilea gând a fost să-mi cer iertare de la Grigore Vieru, pentru că, deși îi sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce poezia sa a însemnat și înseamnă pentru mine, totuși nu-i cunosc toată opera.  Al treilea gând a fost de a-i mulțumi dlui Tănase pentru acest articol. Și… în sfârșit: dacă vreodată o amnezie cruntă ne va face să „uităm” (cum s-a mai întâmplat, în istoria noastră recentă) că limba ne e română, că suntem români, că purtăm răspunderea pentru soarta graiului pe care părinții și străbunii noștri l-au apărat, recuperarea memoriei va putea începe cu… celebrele „Pomelnice”  ale lui Grigore Vieru.

* * *

Iată piesa, interpretată de Felicia Dunaf:

Source: Iertare, iertare, iertare!

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

De ce scriu în metafore? Metafora este, ca definiţie, o peşteră ascunsă pe o insulă necunoscută, învăluită în mister. Cine ajunge acolo, chiar întâmplător, poate găsi obiecte neidentificate ale unei culturi despre care poate doar bănuieşte ceva. E oarecum dificil să „demetaforizezi” scrisul, astfel că, îţi rămâne iluzia înţelegerii şi satisfacţia ei. Cine sunt eu? Sunt eu, un vinovat al metaforitei, o boală de cuvânt ce mi-a adus adesea alin căutării de expresie, Şi poate ţie confuzie. Metafora produce confuzie! Confuzia elaborează înţelesuri şi astfel fiecare înţelege ce vrea. Cine sunt eu? Sunt eu, un meşter al cuvintelor mele. Nu mi-e dificil să le găsesc, am o abundenţă pe care uneori trebuie doar să o rescriu. Nu aş spune că metafora este calea cea mai scurtă înspre semantica sufletului meu, ci doar înfrumuseţarea drumului.

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Discover the mysteries of nature

Descopera misterele naturii

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: