Băi de urzici (I)

Pamflet

Nu mai știu exact nici cât am fost,
Nici cât voi rămâne
Răstignită între
București și Iași/Nicolina.

Poeți răsfățați,
Poezie pe pâine…
Câtă poezie mi-ar mai trebui,
Ca proza să nu ne dezbine?

Aș putea la nesfârșit căuta
Poetul din inima ta,
Când inginerul din creierul tău
Mă tot trimite la… Chișinău?

Te miri că nu mai alerg,
Naivă, peste globul întreg?

– M-aș fi distrat puțin cu tine, îmi zici.
O ordinară baie de urzici.

Tu crezi că astfel mă convingi
Că suntem mai mult decât amici?
Asta e „varianta cea mai bună” a ta?
Redevino Poetul din povestirile tatei,
Ca să am pentru ce alerga
După tine prin munții Patriei!

Acești falși eliberatori ai moldovenilor, moldostataliștii repmalldaveni

Moldovenismul, în forma actualei teorii „stataliste” (a nu se confunda cu termenul lingvistic sau cu un simplu sentiment de mândrie de apartenenţă regională), a apărut după celebra scrisoare a lui Kotovski (semnată şi de alţi Kominternişti), care îi cerea lui Stalin să creeze de urgenţă RASSM în componenţa Ucrainei (sau chiar o republică unională!), pentru a putea extinde „revoluţia” în Basarabia, iar de acolo în Balcani şi apoi în Europa. E un concept geostrategic bolşevist, adoptat de puterea sovietică şi implementat mai întâi de regimul stalinist, iar apoi de alţi continuatori ai sovietismului.

În fosta URSS însă moldovenismul a avut o soartă întortocheată: a fost atacat imediat de minoritari, care se vedeau forţaţi să „împartă turta” cu o nouă minoritate, şi aia falsă!, pe de o parte, şi, pe de alta, de majoritari, care tindeau, în mod firesc, să asimileze (să rusifice) orice minoritate, inclusiv pe cea abia „creată”. În acel moment (şi unicul, de fapt, episod pozitiv din istoria moldovenismului), teoria moldovenistă a fost un avanspot al românismului: pe frontul antiromânesc din URSS, moldovenismul s-a opus rusificării forţate.

Probelma e că, la „întoarcere”, când, în urma democratizării, românismul a recăpătat teren, moldovenismul a devenit „prăjina” pe care au apucat-o ANTImoldoveniştii de adineaori (vedeţi cine sunt „eroii” acestui curent, dacă nu cei care au fost contra desprinderii noastre de URSS!)

Cu alte cuvinte, ce IQ cu semn negativ trebuie să ai, ca să mai muşti o dată din momeala acestor impostori, care se dau drept „apărători ai moldovenilor”? Moldovenii, cea mai parte a lor, locuiesc în provincia românească de peste Prut, au fost iniţiatorii Unirii Principatelor Române, i-au dat României pe Eminescu, Alecsandri, Creangă etc. Şi chiar nu au nevoie de „eliberatori” teleghidaţi de la Kremlin! 🙂

9 august 2016 (FB,)

„Experții” atacă din nou

„Experții” recomandă să nu cumva să-l stresezi pe iubitul tău, întrebându-l ce mai face! Nu, căci astfel „ieși din energia feminină” și te transformi, din ciută numai bună de vânat, în Xena-Prințesa războinică și îl sperii (așa sunt băieții, cam timorați de felul lor). Și nu te mai vânează niciun iubit! Mai rău, nu-ți mai face cadouri, nu-ți mai cumpără diamante (Duoaaamne ferește!) 🙃

În schimb, aceiași „experți” recomandă să-i trimiți, disdedimineață, horoscopul pentru ziua în curs. Cică, așa vă afla că, deși nu te interesează ce mai face, te gândești, TOTUȘI, la El! 🙂

Stai, cred că asta chiar ar putea să funcționeze! Omul va înțelege că ești handicapată mintal și va face gesturi generoase către tine, ca să compenseze măcar parțial eroarea naturii… No, asta o fi înseamnând „a ramâne în energie feminină”?🙃

Proba de aur

Pentru experții de la București care nu știu să identifice politicienii de bună credință de la Chișinău. Sigur, există metoda clasică: analiza „candidaturii”, adică studierea discursului, a CVului și, nu în ultimul rând, a anturajului politicianului. Dar iată un prim indiciu exact, o „probă eliminatorie”. Sunt mai bine de trei decenii de la implozia URSS, timp suficient pentru a-ți clarifica atitudinea față de chestiunea identitară. Înainte de a-l întreba frontal pe om ce crede despre Unire, înțelegi ușor ce hram poartă, văzând cum îsi ortografiază numele și dacă respectă sau nu limba română. Este imposibil să ajungi (treaz și vaccinat) pâna în 2023, și să te numești, să zicem, „GAinA”” (și nu „Găină”). E, pur și simplu, descalificant. Asta indică o slabă frecventare a orelor de română și/sau o atitudine sfidătoare față de „limba de stat”! De la un politician cu un asemenea handicap cultural (și moral) nu poți aștepta o politică deșteaptă.

Stop joc!

Aici zicem stop!

Continuarea

ne-ar putea periclita

securitatea emoțională…

Nu mi-e teamă de

insecuritate, să fie clar,

Mi-e teamă că nimeni,

De acum încolo,

Nu-și va asuma consecințele.

Despre asta n-am discutat încă,

Despre responsabilități,

obsesii, dezastre morale,

Ruinări sentimentale,

Negocieri, cedări…

Retrocedări și…

Pace!

Cum să cazi la razboi,

fără a visa la Pace?

Cum să cazi la pace,

fără a anticipa un război?

Intrusul

Dorm cu ușa de la balcon întredeschisă. Și nu pentru că nu m-aș mai feri de „zburători cu negre plete”, ci pentru că apartamentul meu fiind la un etaj intermediar, chiar nu mă aștept să am vreo surpriză ori oaspeți nepoftiți. Pe de altă parte, aroma copacilor și a florilor din scuarul din fața blocului (iasomie, tei, salcâmi, pomi fructiferi etc.) e prea seducătoare, ca să mă lase inima să închid ferestrele, mai ales după ploaie, atunci când nopțile sunt plăcut-răcoroase. Bineînțeles, folosesc diverse remedii contra țânțarilor, de care mi-e teamă cu adevărat, eu fiind alergică la înțepăturile lor. Aseară, aud, din zona bucătăriei, sunete ciudate, foșnete, lovituri, vibrații… Cu toată frica, merg înspre locul de unde răzbat zgomotele. Aprind lumina! E o lăcustă (sau poate două – încă n-am clarificat)… Pe unde o fi intrat?

Am stat și ne-am uitat una la alta, mai n-am murit, ambele, de frică. Nu știu ce să-i fac. Am deschis ușile balconului și mai larg, să poftească la ieșire! No, sper că nu a mai chemat alte câteva zeci de surate! M-am închis frumușel în dormitor și… nu pot adormi (încă nu mi-a trecut spaima pe care mi-a provocat-o o insectă de vreo 3-4 cm!) Sunt terifiată, ca după invazia ciorilor lui Hitchcock! Apăi, minte am eu? 🙂

Voi ce metode antilăcuste cunoașteți? Mulțumesc frumos, anticipat! 🙂

V-am zis io!

Eram studentă. Colegii mei organizau „excursii” la Cernăuți, ca să-și procure de acolo cărți românești, mai exact, editate în Țară, cu litere latine  (deh, la Chișinău erau interzise). Și-mi povestea un coleg despre aventurile lor cernăuțene. Au întârziat, într-o zi, mai mult, în centrul orașului, și când s-au prins că nu vor mai avea cu ce merge acasă, au luat-o la fugă înspre stația de mașină (tocmai sosise probabil ultimul autobuz). Unul dintre colegi tot o ținea una și bună: „Degeaba alergăm,  nu ne va aștepta!”  I-a așteptat, au ajuns, gâfâind, și când să urce, colegul  cel „sceptic”, îi ține pe ambii camarazi de mâini, oprindu-i să urce. Ușile se închid, pleacă autobuzul, iar colegul nostru dă din mână a lehamite: „Eh, v-an dzâs io cî n-a sî dov’dim!”

Cam așa e și cu reUnirea noastră. Nu e foarte ușor să prinzi o fereastră geopolitică. Am avut o șansă în 2010-2018. Am fi putut pregăti procesul de apropiere și integrare treptată, dar s-au avântat cei mai mari mafioți din spațiul pruto-nistrean să caute „miliardul furat”. Până la urmă, căutătoarea-șefă de miliard a făcut un copil cu unul dintre mafioții pe care îi „ancheta”, fiind „jurnalista-primă” (și concubina) unui alt politician „cu pufușor pe botiȘor”… Pe scurt, am ratat acea șansă. Acum, cu războiul ruso-ucrainean, am putea profita de actuala nevoie geopolitică de a întări frontiera de Est a UE. Cea mai sigură formă de a securiza o frontieră externă este interiorizarea ei și controlul cât mai strict asupra zonelor învecinate. No, dar, în respublika malldova, mereu se vor găsi „argumente” că încă nu e „momentul potrivit”!

Jurnal bucureștean

Cu ieșirea din Horă,

am descoperit

că am inimă.

Exact la ora la care ar fi trebuit

să înceapă repetițiile,

inima o lua din loc, ne(-)bună,

și nu-mi rămânea decât

Să dansez, eu și cu mine, prin casă,

Imitând o repetiție ca la carte

Eram o marionetă cu mecanismul zdrobit,

Încorsetată de un mediu prea strâmt

Pentru teatrul pe care îl juca

Imaginația sa.

Și acum, un hâtru bun de glume

A comis niște cuvinte-cheie

provocatoare de nesomn.

Biiig mistake!

S-a reanimat inima.

În Micul Paris, luminat de ii,

căutăm pașii pierduți

Prin alte orașe,

Pași epuizanți,

care îți iau răsuflarea

și-ți redau liniștea.

Mă, rog,

Liniștea interioară e ceva

relativ

P. S. La noapte vom dormi,

nu vom mai scrie poeme

pe care nu le citește

nici putler!