Tag Archives: versuri

Conștientizare

29 apr.

Ploua, ca acum…

și trebuia să mă bucur

inconștient, discret,
ca în adolescență, când
lacrimile tale

erau ca un scut al bucuriei
și în Cer, și pe Pământ

Ploua, și trebuia să plâng,
pentru că scutul de lacrimi

e acum în Cer…

Dar cum și eu iubesc necondiționat,

inconștient,
mă bucur

scutul rezistă

și locul lacrimilor mele

e acum în Cer…

geofebră cu geoversuri

28 ian.

hm, febră

geosimptome

ionesciene

cu regizori ruginiți

de rinocerită acută

– unde e brook?

* * *

sunt împotriva pedepsei cu moartea

și cu viața

mizerabilă

și împotriva eutanasierii

dar

neprețuit

este viața

dar este

și moartea

dar

* * *

dacă fac rinocerită, rog să fiu eutanasiată

* * *

un alt măgar agramat

(al altui Buridan)

nici cal, nici măgar

și nici bour

cu  flori la pălărie

s-a împiedicat

de o virgulă geopolitică

 

a murit

într-un final

și dus cu pluta a fost

pe salve de tun

înainte nu înapoi

după cum i-a fost crezul

de bovină blândă

care suge de la oi

(of!) două mame

rămânând orfan

și roșu

de porc(ari)

* * *

hm, geofebră

tristă noapte comedie

contractată

în toiul sărbătorilor

pe vechi și pe nou

înainte și-napoi

cum se joacă

teatru

pe la noi

în vecii vecilor

și-apoi

* * *

parcă am reușit să-mi port

zilele

solar

nu vreau să mă poarte

un virus demonic

în împărăția oglinzilor sparte

și strâmbe

și nici să dorm

întunericul

vostru

Tabla împărțirii la eternitate

22 iun.

(Variantă)

Am împărțit,

odată, demult,

un prânz inconștient,

apoi niște rădăcini amare,

apoi o îndepărtare,

apoi niște cuvinte

împărțite în lumi,

fragmentate,

dinamitate

cu metafore ascunse

(e un fel de păpușă rusească

această subtilizare

a metaforei,

și stai să

admiri

fața de porțelan a păpușii,

ascultând

fugi)…

 

Asuprite

cuvinte

nasc poeme

împărțite.

Poemele dau naștere cărților.

Împărțite și ele.

Și cărțile nasc oameni

împărțiți

între bune și rele…

 

Cele rele ne despart,

cele bune se împart,

imparțial,

cu alte părți

interesa(n)te…

– Pe mai târziu…

– Eternitate?

Fă, Doamne, o minune!

5 iun.

Înregistrat de mine, la 1 decembrie 2013, acest fragment din spectacolul teatrului Ginta Latină din Chișinău, vine să completeze lista filmulețelor din postarea precedentă:

Scrisoare mamei

26 apr.

Mama în rochie etnoPrin 1992, o colegă, o fire extraordinar de dotată și de nobilă, mi-a făcut un cadou foarte scump și drag: un set pentru corespondență japonez, cu un ornament floral, delicat, specific pentru cultura niponă, imprimat pe hârtia semitransparentă – o adevărată operă de artă, destinată comunicării cu cei dragi. O vreme am păstrat prețiosul cadou, neștiind cum ar fi mai corect: să-l folosesc sau să-l păstrez pentru mine: să-l folosesc, ar fi însemnat să-l înstrăinez, să-l păstrez, ar fi însemnat să nu-i onorez menirea…

Și, cum adeseori se întâmplă, sentimentele au rezolvat dilema… Era ziua mea de naștere, eram departe de părinți, îmi era dor, am scris o scrisoare, care a luat forma unui poem… Un poem care s-a potrivit perfect: și cu dimensiunile plicului, și, mai ales, peste ani, cu semnificația și profunzimea simbolurilor care s-au unit  cu parfumatul simbol japonez. Cred că am ales cea mai frumoasă destinație pentru un cadou atât de special…

E o poezie, pentru că așa s-au „așezat” rândurile scrisorii, dar una care a fost destinată doar ochilor mamei. Sigur, aScrisoare mamei, București, 1992 citit-o și tata, puțin mirat de unele formulări, pe care nu le-a comentat însă, înțelegând că poemul era o expresie a dorului… de ambii părinți.

Azi public un fragment din acel poem, pentru că și azi mi-e dor… Și azi, ca și atunci, când studentă fiind, îi scriam de la București…

* * *

București, 10 aprilie 1992

 

 

Dragă mămică,

De data aceasta îți scriu doar ție, pentru că am „ceva” numai pentru tine. (Tăticu ar putea să se supere pentru că zic iarăși „ceva”?)

 

Pentru tine

                                               Când așteptai să vin pe lume, citeai doar cărți care să-mi cultive aptitudini pentru frumos. Îmi citeai tot ce găseai mai plin de poezie printre cărțile din casă. Era ca și cum ai fi căutat grăunciori de aur, ca să aduni de o ploaie pentru rădăcinile mele…

 

 

Dulce(le) în gura ta

firesc e rodește.

Mai cântă-mi, mamă,

și mai citește-mi

încă ceva

(și acum, când eu îți spun

ce e nou prin librării!)!

Tot ce-i rostit de tine

sună eminescienește!

 

Învață-mă ce este mai frumos

și ce culori să port,

în alt fel să te repet,

măicuță!

și pentru că îți semăn,

să primesc,

în loc de flori,

în dar

o Țărăncuță*!

 

Necaz și fericire,

și bolile la vremea lor,

cu tine le voi duce,

și nu îmi e rușine nici acum

să-ți plâng de dor

și să te chem

măicuță dulce

* –  e vorba despre cântecul lui Dan Spătaru, îndrăgit de mama.

 

* * *

P.S. E de prisos să menționez că mama a păstrat cu mare grijă scrisoarea… Am găsit-o în cutia cu mărțișoarele mele, alături de scrisorile fratelui meu…

Povestea de dimineață. Tabla împărțirii (2)

7 feb.

Cu …n am împărțit,

odată, demult,

un prânz inconștient,

apoi niște rădăcini amare,

apoi o îndepărtare,

apoi niște cuvinte …

…n împarte cuvintele în lumi,

le fragmentează,

le dinamitează

cu metafore ascunse

(e un fel de păpușă rusească

această ascundere

a metaforei:

dacă e ascunsă o comparație,

care ascunde altă comparație,

lipsind și termenii de comparat,

stai ca o pasăre albastră

și admiri,

fața de porțelan a păpușii,

și asculți

fugi)

Molestează cuvintele …n

și ele nasc

poeme.

Împărțite.

… la …n!

Cu mine

uneori.

Povestea rămurelei de iasomie

11 mart.

Pentru că tot am început să fac dezvăluiri…

Toamna, tablou Burlacu, nou (2)În poarta casei de la Condrița crescuse, prin nu știu ce întâmplare, o tufă de iasomie. Nu bloca trecerea, dar părea cam străină acolo unde prinsese rădăcini, și portița nu se deschidea până la capăt. Atins în orgoliul său de gospodar, tata s-a apucat să scoată iasomia „buclucașă”, intenționând să elibereze portița de „opritorul” înmiresmat. Tăiase deja o ramură, când l-a văzut mama, care a alergat imediat să salveze ce mai rămăsese din floare.  Tata, un caracter destul de autoritar, de regulă, nu prea suportă să fie contrazis, dar mama a reușit să-l convingă de nedreptatea pe care era cât pe ce să o comită: „Nu credeam că ești în stare să distrugi ceva frumos, numai pentru că te incomodează!, i-a zis ea tatei, imaginează-ți că oricine are putere distruge tot ce nu-i convine, fără a lua în seamă valoarea lucrurilor care îl deranjează… Dacă iasomia asta a răsărit, a crescut și a și înflorit în acest loc, înseamnă că locul ei e aici, lângă poarta noastră!”.

Tata,  care a fost nu o singură dată în situația de a fi contestat, impiedicat să se exprime, interzicându-i-se articolele, din cauză că incomoda pe câte vreun șefuleț de partid, a rămas impresionat de argumentul mamei. Atât de impresionat, încât a scris acele versuri despre curajoasa și înțeleapta… rămurea de iasomie. Un mic poem (atât de personal, încât ar fi putut rămâne neobservat!), o pagină din jurnalul condrițean al tatălui meu, care l-a inspirat pe compozitorul Mihai Toderaș să scrie muzica pentru cele trei strofe, la care tata a mai adăugat altele, cerute de contextul muzical…

* * *

În imagine un tablou de S. Burlacu.

Ana mea

23 iun.

Verde fraged, verde luminat,

Aur de grâu peste cer

Revărsat…

Coroniță cu dragoste

Împletită-n cosițe,

Ochii tăi înflorind

În fiece floare

În fiece rând…

* * *

Floarea salcâmului scuturată de ploi

Floarea orelor triste ca un rug între noi,

Rug de cuvinte nespuse,

Cântate,

Rugă de viață

Și de sănătate,

Flori de nemoarte din cerul de versuri,

Durere ce iartă, creând universuri,

Mama, durerea ei,

Plânsul meu pentru ea,

Cine șite-a iubi poate nu va uita,

Cântecul mamei, și nimeni ca ea

Cântând și iubind… a iubi, a ierta…

* * *

Verde trist, verde îndurerat

De-argint amintiri peste gând

Ruinat

Floarea castanilor bătută de vânt

Printr-un oraș delirând…

* * *

Floare căzută, spumos,

Poetic, ritmat,

Peste lumea ce-n graba ei

Și-a uitat

Durerea și moartea,

Iubirea și cântul,

Și munții, și marea,  și cerul, și vântul…

Praf de oraș iubit, neuitat,

Cântat de poeți,

Poate nemeritat,

În pleoape-mi lovește,

Spre a  se șterge icoana

Din flori împletite, din care

Mama

Îmi zâmbește!

* * *

Oricine, oricât ar lovi

Nu o va atinge.

Adânc ocrotită de ochiul meu,

Nicio vamă

Nu mi-o va găsi, nu mi-o va lua,

Sub aripa pleoapei,

Ca pe un prunc,

O voi purta…

* * *

Zidită în visul meu

Înălțată cu o stea,

Ana mea!

Cât de mică e lumea!

În comparație cu dragostea ta,

E-o lume pitică detot, și slabă,

Și păzită de o inimă-stea,

Ana mea!

* * *

Așa cum odată

mi-ai pus pe genunchi

prima carte,

zâmbindu-mi,

cu încredere,

dar și cu

severitate,

acum, plecând dintre florile mele,

spre stele, cu stele,

mi-ai lăsat

moartea

în inimă și sub pleoape…

* * *

Și-ncet înfloresc în inima mea

Moartea și viața sub formă de stea –

Stea-floare

din cărți-coronițe

lin-căzătoare

printre florile-stele,

rugămințile mele…

* * *

Din zâmbetul tău

ca o floare de mai

Mă privește durerea

cărării spre rai,

Ascunsă de raiul ochilor tăi

ca-ntr-o cupă de floare

lacrima mierii din tei…

* * *

În florile ochiului tău mă ascund

În ele îmi răsădesc lacrima, plânsul…

Cuvintele nespuse, gândurile neîmplinite

Se aștern peste ochii mei

În care tu dormi liniștit

Și nu te mai doare nimic,

Nici măcar nimicul!

Nici inamicul…

Nu te revoltă răutatea, prostia

Te leagănă

În versul său

Nins-înflorit

Poezia…

* * *

Din colțul de rai ce, prin durere, zâmbind

Mi l-ai cedat,

Cuvinte-nfloresc, tinzând să acopere cerul

Înalt,

Cerul ochilor tăi,

Cerul florilor

Din coronițele copilăriei,

Cerul cărților tale,

Transportate, ușor, de o stea,

Steaua  Anei lui Manole,

Mama mea – Ana mea!

* * *

Sursa primei imagini.

Sursa celei de-a doua imagini.

Alte imagini: aici, aici, aici, aici și aici.

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: