Amintiri despre Armenia

O… mică „escapadă” în Armenia… Nu am stat decât două zile acolo, nu credeam că vom reuşi să vedem mare lucru, dar, odată ajuşi la Erevan,  am avut impresia că am păcălit timpul, l-am extins, ca să încapă în cele două zile mai multe evenimente decât ne-am fi putut imagina; am avut timp şi pentru a vedea unele dintre locurile istorice ale Armeniei, şi pentru discuţii cu prietenii care ne-au invitat… Am avut o seară în care, datorită discuţiilor despre evenimentele care s-au întâmplat în fosta URSS, am avut sentimentul că tabloul căderii fostului imperiu, în sfârşit!, devenise clar… Interesant e faptul că cel mai optimist dintre noi era şi cel care pătimise cel mai mult pe timpul URSS – un parlamentar armean, fost disident (Armenia fiind mereu într-o poziţie „incomodă” în raport cu Rusia)…  Vorbind despre libertate, de exemplu, el, care făcuse închisoare pe vremea URSS, pentru antisovietism, ne-a atras atenţia că adolescenţii care au crescut în perioada de după „soviete” sunt mai înalţi, mai sănătoşi şi mai frumoşi decât generaţiile crescute în „nelibertate”. Poate că era o impresie, subiectivă, pe care ţinea să ne-o transmită, dar era felul lui de a percepe (şi a sacraliza) noţiunea de libertate…

Mai întâi, drumul din Georgia în Armenia a fost o adevărată plăcere, priveliştea schimbându-se mereu, dar rămânând extraordinară. Astfel, „filmul” pe care îl urmăream prin geamul maşinii ne-a captivat pe tot parcursul călătoriei… Ne-am oprit, la un moment dat,  să admirăm muntele Ararat, care strălucea, îmbietor (provocator chiar), la orizont…   

                                                              * * *

Ruinele unui templu antic… …

… …Portretul Catolicosului Vosgen (Vazgen) I, originar din România, foarte iubit de armeni…

La mormântul Catolicosului Vosgen I…  

În spate e Patriarhia Armeniei……                                                                  * * *

E  în Armenia un adevărat cult al mormintelor şi al memoriei celor căzuţi pentru patrie…

                                                                     * * *

O mănăstire săpată în stâncă……

                                                                        * * *

La întorcere am ţinut să vedem şi Lacul Sevan, considerat, pe timpuri, cel mai curat lac din fosta URSS… Şi, la plecare, vom gusta o delicioasă mâncare de peşte, făcută de un armean foarte priceput. În timp ce pregătea masa, poetul ne-a spus şi o frumoasă poveste de dragoste…

Imediat va fi gata frigăruia din peşte de Sevan… Poftă bună! 🙂

N.B. Pagina urmează să fie completată.