Tag Archives: Poezie

Doina eminesciană, un Eminescu doinit…

15 ian.

… și noi, dincoace, izolați de restul lumii civilizate într-o părticică a sufletului lui Eminescu, sufocată de mizeria românofobiei instituționalizate…

Vă rog frumos…

1 iul.

Continuând gândul despre moștenirea lui Dumitru Matcovschi

  • Vă rog frumos, nu căutați norocul dincolo de locșorul ăsta…
  • Doina lui Eminescu tot de la Nistru începe… Noi suntem țara, noi suntem mărgioara…
  • Eu n-am sărbători. Marea mea sărbătoare este masa de scris… (Apropo de această afirmație, cam în același sens scria și Leonida Lari, despre norocul de a fi poet: „Poate de aceea bucurii mici nu am,/Că am o fericire atât de mare?”)
  • Poezia este și rugăciune, și, uneori, se ascultă cu ochii închiși...
  • Poezia se scrie în genunchi (poezia adevărată) și se ascultă cu ochii închiși…
  • Neamul nostru nu-i călător prin lume, noi suntem acasă...

Sunt fraze spicuite din discursul poetului cu ocazia unei seri de creație, organizată în satul de baștină, Vadul Rașcov

* * *

  • „Rașcu” în limba dacă însemna „pungă”… Aici era trecerea, aici scoteai punga…

Dumitru Matcovschi despre istoria satului său, despre „bătaia cu pietre”, pe Nistrul înghețat, cu „veneticii” de peste râu (și „rău”), despre urmașul lui Barbu Lăutaru, despre folclor, despre blestem, despre distrugerea folclorului, a autenticului, despre viața de după 89…

  • Singurătatea este a poeților… Care poet n-a fost singur? Cine a scris în comun?
  • Eu în România sunt străin, deși m-am născut în România (se referă la faptul că s-a născut în România Mare, dar azi dincolo de Prut nu-l cunoaște nimeni)…
  • Noi nu avem lideri…
  • Eu mă mândresc că satul nostru e de piatră… Noi suntem tari ca piatra… Piatra asta intră în sufletul omului…
  • Omul de la câmpie a trăit (mereu) cu capul în jos (cu capul plecat – n.n.)… Toți eroii României sunt munteni!

* * *

Mă-mbată dulce floarea liliecilor,

În țara mea oricând e luna mai,

Să tot trăiești acum și-n vecii vecilor

Pe-acest pământ coborâtor din rai…

Doi Poeți

2 mai

coloana unfinităDoi poeți foarte diferiți, dar la fel de apropiați sufletului meu, ieri ar fi împlinit ani frumoși, dacă nu s-ar fi dus dintre noi prea devreme… Bucovineanul Ion Vatamanu și transnistreanul Anatol Codru s-au zidit, prin opera, prin fapta și prin spusa lor, temelie românismului și libertății noastre.

Pentru că i-am cunoscut, datorită prieteniei lor cu părinții mei, și le-am cunoscut și copiii, și am cunoscut ce înseamnă să-ți pierzi un părinte, mi-a luat ceva timp să aleg cele  mai potrivite filme, pentru a readuce în prezent fragmente din frumoasele lor vieți, deloc și niciodată apuse…

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

Sursa imaginii.

Poezie la înălțime

25 mart.

Nu totul stă prost în Republica Moldova. Poezia e la înălțime! 🙂

* * *

Pădurea Scorenilor… O cafea în centrul istoric al Chișinăului… O! mamă…

15 iun.

15 iunie începe cu versuri recitate pe Aleea Clasicilor și continuă într-o poiană din pădurea Scorenilor, unde Uniunea Scriitorilor organizează, în fiecare an, Eminesciana… Mama nu merge cu noi (ar fi peste puterile ei să stea toată ziua în picioare și trebuie să țină seama de indicațiile stricte ale medicilor). Sunt cu tata. Adică. De fapt, avem fiecare grupul nostru de prieteni, cu care sărbătorim Poezia, dar nu ne pierdem din vedere. E loc pentru toate vârstele în Pădurea Scorenilor, în poiana deloc liniștită, ci răsunând de vocile emoționante ale folkiștilor noștri (Maria Mocanu, Anatol Rudei, Iurie Sadovnic, Alexandru Buruiană (cu soția, Inga Druță), Silvia Grigore și alții, la care se alătură mulți alți artiști, care au găsit în sufletul lor loc pentru versul eminescian)… Revin seara târziu acasă, obosită (am umblat și am stat în soare toată ziua, dar abia acum simt oboseala!) și merg direct la mama, cu toate impresiile mele de peste zi. Și, în ciuda oboselii, nu ne culcăm, ci cântam romanțe pe versuri de Eminescu… Astea sunt amintiri din adolescența mea, romantică și foarte frumoasă, datorită poeziei care a însoțit-o și, în primul rând, grație părinților mei. Atât de romantică și de poetică, încât…  nu se putea întâmpla fără versuri!: Pe Aleea Clasicilor, vara

* * *

O, mamă, dulce mamă… Dintre toate romanțele eminesciene, aceasta mi se părea cea mai tristă. Frumoasă, profundă, extraordinară!, dar ucigător de tristă… Azi citesc, la fel ca și atunci, cu ochii în lacrimi răvășitoarea elegie, dar ultimele două strofe mi se par de o luminozitate, de o liniște, pe care până acum nu aveam cum să o simt – nu știam! Încă nu învățasem a muri

Nu știu de ce nu mai pot găsi pe youtube (și nici pe vreun alt site) acea variantă a elegiei O, mamă... pe care o cântam împreună cu mama… Va trebui, probabil, să o caut și să o postez chiar eu…

* * *

Un colaj de melodii interpretate de Maria Mocanu

Maria Mocanu: Colind pentru Eminescu (versuri: Arcadie Suceveanu).

* * *

Imagine: Bustul lui Eminescu de pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt, august 2009. Una dintre fotografiile pe care le-am făcut, în timpul unei plimbări cu mama prin centrul orașului. La un moment dat, apare și mama în acel filmuleț despre centrul istoric al Chișinăului, pe care l-am făcut tot atunci, tulburată de ce văzusem, întristată de starea desperată a zidurilor vechi ce, mai demult, în adolescență, apoi în perioada studenției, mi-au ademenit, de multe ori, pașii cu misterul și frumusețea lor…

Pentru că mama a protestat de fiecare dată când îi făceam poze, n-am putut alege pentru film decât o poză cu mama foarte îndepărtată (și acum îmi pare rău că am ascultat-o, de atâtea ori, când am făcut poze și filmulețe cu ea (mama cântând, mama făcând plăcinte, mama vorbind, mama zâmbind, mama citind) și de fiecare dată a trebuit să șterg tot, la insistența ei!)… Ne plăcea să ieșim adesea, la o înghețată sau la o cafea. Vorba vine, mama nu prea avea voie să bea cafea, dar îi plăcea să stăm un sfert de oră la o masă, undeva pe o terasă drăguță, cât îmi beam eu cafeaua, iar mama își odihnea picioarele, pregătindu-ne să ne continuăm drumul), să admirăm ce mai rămăsese de admirat – în urma barbariei comuniste –  din clădirile vechi, purtătoare ale unui rafinament pe care generațiile sovietice de arhitecți și urbaniști l-au pierdut (din câte se pare, definitiv: azi se construiește ca din topor, de parcă toți și-ar fi propus să sugrume orice urmă  de frumusețe din decorul în care ne petrecem zilele… Orice urmă de poezie…

O! mamă…

Întrebări cu răspunsuri întârziate și triste

26 mai

Întâmplător (pentru că toate s-au petrecut cu viteza fulgerului, și noi toți acționam și funcționam ca prin vis, și n-am avut probleme foarte mari numai datorită ajutorului rudelor, prietenilor, printre aceștia fiind și Uniuniea Scriitorilor și… Primăria orașului – cărora le suntem recunoscători!), mormântul Liei e în același cimitir în care e și mama acum… Doar că nu știm unde anume e Lia, probabil, sub un alt mormânt…

Acum vreun an mama îmi ceruse să-i caut un poem de Adrian Păunescu: Știi tu, niște versuri cutremurătoare despre morții care, pe sub pământ, își caută rudele, se caută, îmi explica mama… M-am îngrozit, gândindu-mă că starea mamei e legată de pierderea pe care tocmai o suferisem, anul trecut fiind la fel un an de  doliu pentru familia noastră, pentru că o pierdusem pe tanti Dora, una dintre surorile mamei. Am luat altă vorbă, am încercat să-i abat gândurile (și mama n-a mai revenit cu această sinistră rugăminte)… Acum mă întreb ce simțea și ce știa mama, un an în urmă, și de ce îmi ceruse să-i găsesc aceste versuri…

Morminte la gard

Imperceptibil, tragic, revansard,
prin cimitir mormintele pustii,
vaslind din cruci, se-apropie de gard,
sa-ntrebe de ai lor daca sunt vii.

Si ere geologice strabat
pentru-a-si gasi, in cimitirul stramt,
o cale catre gardul ruinat,
ca este grea miscarea prin pamant.

Si ele-ajung atata de tarziu
acolo unde viii pot vedea,
incat nici vorba de-a gasi un fiu
si de-a-si aduce-aminte cineva.

Si, ca sa fie un cosmar intreg,
mormintele ajunse langa drum,
printr-un efort de iarba inteleg
ca-n cimitir sunt si ceilalti acum.

Se misca greu mormintele pe-alei
si crucile dau sunet si ecou,
cand mortii se mai cauta-ntre ei,
atat de singuri, c-ar muri din nou.

Ca si atunci cand inca erau vii
si cand la drum iubirea ii scotea,
ei intre ei incet ar tainui,
pe-o lavita intinsa la sosea.

Dar nu mai au cu cine sta la porti,
nici focurile-n ulita nu ard
de mii si mii de ani, si toti sunt morti,
degeaba vin mormintele la gard.

poezie de  din Rugă pentru părinţi (a doua ediţie, adăugită) (2007)

Sursa:  Citatepedia

Melancolii de primăvară și… revirimente

22 mart.

Cu permisiunea cititorilor, voi continua nota primăvăratică, pornind „speculațiile” mele de la ușoara melancolie de primăvară (pentru că asta e ceea ce simt acum). 🙂 Melancolie combinată cu sentimentul de reviriment, de înflorire, pe care îl dă primăvara în general…

Apropo, cu această ocazie îmi anunț (oficializez, adică) noul meu blog: CiGriArg (acronim, bineînțeles – parcă se putea altfel?) Este proiectul unui jurnal liric, unul care va combina versuri, pictură, muzică și alte arte. Mulți dintre prietenii mei știu despre el, pentru că noul blog este vizibil de ceva timp și pentru că are deja un Blogroll (ce se  va extinde, fără îndoială). Am început blogul cu versuri publicate pe suport de hârtie (și, probabil, voi mai posta texte din această categorie), dar blogul face parte dintr-o lucrare de sinteză, pe care am început-o mai demult și  pe care sper să o duc la bun sfârșit în curând.

* * *

După cum am mai spus, am ales, pentru noul blog, un șablon blogspot (pentru că îmi place sistemul de construicție a blogroll-urilor pe blogspot – nu de alta 🙂  ) și, drept fundal, un fragment din tabloul Cezarei Colesnic L’arbre de la mélancolie

* * *

Aici, pe wordpress, rămâne blogul principal – deocamdată, cel puțin – nu renunț la el. Aici putem discuta în voie (schema de  postare a comentariilor mi se pare mai comodă pe wordpress (ori poate că așa m-am obișnuit, nu știu…) 🙂 ).

* * *

Și, dacă nimic nu ne împiedică să ascultăm și puțină muzică, iată alegerea mea de azi (melancolie, poate chiar tristețe – după cum ziceam – și, totuși, … e și reviriment!) 🙂

* * *

* * *

O legendă frumoasă: aici.

Surse:

Imaginea nr 1

Imaginea nr2

Imaginea de pe antet.

Site-ul Cezarei Kolesnik

ArtShop Cezara Kolesnik

Un joc mai vechi… Veux-tu que je te dise?

10 iul.

Azi ar fi trebuit să fac ordine. Punctum! Săptămâna trecută a fost nebună de felul ei (deşi fericită: am revăzut pe cineva de care mi-a fost foarte dor!) Hm, nebună ca şi altele. Aveam nevoie de  puţină ordine în plus. Eu. Mai mult eu, decât acest mic spaţiu umplut cu ce vrei şi cu ce nu vrei (să vezi). Dar n-a fost să fie. Jocul a început pe net (bineînţeles!). Zilele trecute, frunzărind blogurile pe care le mai citesc din când în când, am dat de o melodie (de Jacques Brel) pe care o îndrăgisem demult. Am răspuns cu o altă melodie, cântată de Dalida, un omagiu pentru colegul său de suflet (vezi postarea anterioară)…

Azi, m-am surprins enumerând melodiile lui J.B. la care face referire cântecul lui Dalida (Ca să vezi, nu m-am vindecat!, mi-am zis… În studenţie îmi făcusem un fel de tabiet: să „vânez”, în orele de răgaz (pe atunci suficient de multe),  în operele literare sau artistice, simbolurile  care făceau referire la opera sau la detaliile biografice ale altor artişti.  N-aţi încercat? Este mai mult decât amuzant, e o plăcere să decoperi, prin ceaţa metaforei, acele poduri aruncate peste secole, dar şi punţile suspendate, adeseori aproape imperceptibile, dintre spiritele cele mai strălucitoare pe care le-a văzut omenirea). Descoperisem acest efect, ce s-ar putea compara cu o contopire sau atingere a aurei mai multor persoane, mai cu seamă la romantici (probabil, pentru că era perioada/zona literară pe care am studiat-o cu mai multă atenţie)…

* * *

Adică, azi m-am jucat, în loc să lucrez. Nu face nimic, mâine e Duminică, iar Dumnezeu se va bucura, vâzându-mă că lucrez (nu mă-ntrebaţi de ce, este evident!)…  🙂

* * *

Piesa cântată de Dalida este construită pe princpiul „Matrioşka”: îndărătul fiecărei metafore stă câte o piesă de răsunet din repetoriul lui Brel, iar cântecele lui Brel sunt ele însele nişte metafore mai complexe. Refrenul, spre exemplu, face referire la asta:

 * * *

Titlul este inspirat de două melodii excepţionale:

Il pleut…

şi o alta, pe care am dat-o deja, în comentariile la postarea pecedentă: Bruxelles.

* * *

Să întrerupem acest joc,  pentru că… nu m-am plictisit, dar articolele nu mai arată bine în pagină, dacă au prea multe filme… Voi continua la comentarii…

 

 

 

 

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: