Arhiva | Fotografie/photography RSS feed for this section

Cu dor nesfârșit de frumusețe

5 ian.

* * *

Primele zile ale acestui an mi-au fost marcate de sentimente contradictorii, pe care nu m-am grăbit să le exteriorizez, pentru că au și o componentă frumoasă, luminoasă, dar și una mai puțin optimistă. Totuși, ambele perspective mi se par demne de discutat, dar nu oricum, ci așezat, calm – pentru o mai bună înțelegere a societății noastre și a perspectivelor ei. Sper să reușesc, în articolele care urmează, să abordez, pe rând, temele pe care acest început de an mi le-a furnizat cu multă generozitate.

* * *

* * *

În prima zi a anului l-am întrebat pe unul dintre prietenii de peste Prut cu care obișnuiam să discut diverse probleme legate de politică, dacă a găsit aici, la noi (pentru că știam că ne-a vizitat de multe ori), mai multă sau mai puțină autenticitate decât dincolo de Prut. Nu mi-a dat un răspuns categoric, dar a comparat programele de Revelion și a subliniat că posturile noastre au pus mai mult accent pe autentic (pe folclorul autentic, aș sublinia eu) decât televiziunile de la București. Sigur, e un aspect pe care ar trebui să-l dezvoltăm, dar aici ne oprim, ca să remarcăm ideea că, atunci când vorbim despre autenticitate, gândul nostru zboară direct la sursele (și la REsursele) etnofolclorice. Și nu e nici de mirare, nici greșit (poate ușor banal, uzitat, dar nu neapărat rău, în esență). Folcloricul și etnograficul ne-a scos din anonimat și continuă să ne fie o respectabilă carte de vizită, cu toate că am impresia că noi, românii, în dorința arzătoare de a părea moderni, avem uneori tendința de a subestima valoarea moștenirii noastre culturale, în general, și a celei etnofolcorice în special.

* * *

* * *

valentina-vidrascu

Valentina Vidrașcu

Valentina Vidrașcu

Valentina Vidrașcu

Cum la început de an setea de nou și de creativitate se manifestă mai pregnant și ne îndeamnă să ne îndreptăm privirile către diversele arte și – de ce nu? – către podiumurile de modă, am dat peste câteva imagini și filmulețe care surprind trendurile din moda internațională. Și mare mi-a fost plăcerea să constat că pot apela cu încredere la creațiile Valentinei Vidrașcu, probabil cea mai frumoasă și mai autentică dintre vocile din domeniul designului vestimentar de la Chișinău – după ce am răsfoit cu atenție și am tot admirat colecțiile designerilor din lume. Nu e vorba că aș fi găsit corespondențe la Dior, Miu Miu sau la alții (deși am găsit!), ci de sentimentul de… autenticitate, despre  care ziceam.

* * *

Drăgaica

Drăgaica. Designer: Valentina Vidrașcu

Da, mătase, catifea, lână și alte țesături naturale, combinate cu dantelă, broderie, aplicații de tot felul (inclusiv cunoscutele broderii cu mărgele și paiete, aplicate în cel mai curajos mod pe reverele paltoanelor sau chiar pe spatele hainelor de iarnă, dar în acea mult prea sofisticată formulă, mult prea rafinată dozare – astfel, încât nu trece peste limitele esteticului), opere de o eleganță aparte, în care vechiul, tradiționalul (și, implicit, folcloricul), transformat și luminat de puterea gândului, să reînvie în fiecare sezon, creând forme noi de expresie pentru corpul uman (bineînțeles, cel feminin, în special) în mișcare. Mișcare – întru o mai frumoasă și mai fericită ființare!

Haine, dar nu pur și simplu articole de îmbrăcăminte, ci creații menite să ne vorbescă despre frumusețea corpului uman, un vas prețios al sufletului și al visului! Veșminte, în care mișcarea să devină un stil, o formă coregrafică, admirabilă și memorabilă, de parcă ar purta în ea un grăunte de veșnicie…. Este exact detaliul pe care l-am regăsit, de câte ori mi-a fost dor de o formulă vestimentară inedită, care să mă exprime cu mai multă exactitate, în creațiile Valentinei Vidrașcu. Mereu.

poze-cd-001-copy

Rochie de Valentina Vidrașcu

Cu fiecare dintre colecțiile sale, pe care le caracterizează atât noutatea, cât și fidelitatea față de tradiție și autentic (da, acea tradiție și acel autentic, despre care vorbeam cu prietenul meu de peste Prut), Valentina Vidrașcu întinereșete. Și pare o sursă de energie inepuizabilă. Azi Valentina Vidrașcu marchează o cifră rotundă, dar, cu toate meritele și cu toate că a consacrat mulți ani dezvoltării unui domeniu în care e greu să te impui, să fii original și să ajungi să creezi tendințe, și cum nici nu arată că ar fi prea atașată de cifre, timp (și vremuri în general), ci mai degrabă nepăsătoare față de trecerea anilor, și cum e mereu în mișcare, într-un zbucium creativ, parcă purtată de un dor nesfârșit de frumusețe, doamna Valentina Vidrașcu lipsește de pe listele cu personalități „programate” pentru diverse distincții guvernamentale. Sigur, mai e timp pentru distincții. Și mai e timp (sunt convinsă că nu e târziu!) să ne întoarcem fața către izvoarele noastre ne autentic și frumusețe. Așa, discret și cu recunoștință, cum te-ai pleca să iei apă din izvor.

* * *

Sursa primei imagini: aici
Sursa celei de-a doua imagini: Interviul realizat de
Alice Nastase Buciuta pentru revista Tango

Sursa celei de-a treia imagini: aici
Sursa celei de-a patra imagini: aici
*
 * *

Alte câteva articole despre Valentina Vidrașcu în:


Forbes

Blogul Natei Albot

Basarabenii

Evenimentul Zilei

Fashion&Beauty

Timpul

… și lista poate contimua la nesfârșit!

* * *
Pagina oficială a Valentinei Vidrașcu

 

Iriși de Ziua Europei și de Ziua Uniunii Europene

11 mai

Iris Jazz Festival copy

Acuarelă: Yvonne Harry Iris: Jazz Festival

Recunosc,  este ceva mai complicat să urmărești subiectul pe care mi l-am propus azi (pornind de la un articol pe un blog anonim, în care este criticat faptul că de câțiva ani, pe 9 mai, la Chișinău se celebrează, ca în multe dintre țările Uniunii Europene, Ziua Europei). E mai complicat, ziceam, pentru că, de fapt, există două sărbători distincte: una e Ziua Europei, și alta e Ziua Uniunii Europene. Europa fiind și o structură politică, un proiect geopolitic, nu se putea fără unele confuzii. Iată un program cultural pentru aceste zile, unde confuzia (Ziua Europei 2014, în București ) se manifestă la fel ca în alte surse, neromânești (Wikipedia, spre exemplu).

Irisi. Fotografie de  Ștefan Vlaston

Iriși. Fotografie de Ștefan Vlaston

Cum sărbătorește Europa cele două zile ale sale? În mod diferit, în funcție de bugetele locale, bănuiesc, dar și de alte evenimente primăvăratice. La Bruxelles, de pildă, zilele acestea e în toi un festival al irișilor:  10 mai, Fête de l’Iris .

iriși. Foto Ștefan Vlaston 2

Iriși. Fotografie de Ștefan Vlaston

În Franța opera își deschide ușile pentru melomani, cu sloganul „Tous à l’Opéra”  : Portes ouvertes dans 26 opéras de France jusqu’à dimanche soir.

La București, după cum am mai menționat, programul este extrem de variat: Celebrarea Zilei Europei inclusiv Festivalul Filmului european. Printre filmele prezente la festival, și filmul lui Igor Cobîleanski „La limita de jos a cerului”.

haga-festivalul-florilor-mihai2

Haga, tradiționalul festival al florilor, specific pentru această perioadă

Bref, nu văd de ce Chișinăul ar evita să marcheze această sărbătoare, sincronizându-se cu alte țări europene, de vreme ce toate forțele politice de la noi declară că vor/urmăresc/promit integrarea europeană a Republicii Moldova. De ce, totuși, toate aceste critici și, mai ales, minciuna potrivit căreia Ziua Europei nu este sărbătorită în Europa?  Îi bănuiesc pe cei care vin cu astfel de critici că, în realitate, sunt împotriva integrării noastre în Uniunea Europeană și îi deranjează efectul publicitar al tradiționalului „Oraș european”, organizat în fiecare an cu prilejul acestei sărbători.

* * *

Câteva secvențe de la Ziua Europei din anii trecuți:

* * *

* * *

Sursa primei imagini

Fotografiile cu iriși: Ștefan Vlaston

 Ultima imagine, cea de la Haga, provine din arhiva mea personală (autor: M.G.)

P.S. Despre valoarea sentimentală a irisului pentru mine am mai scris pe blog (vezi: Zmeură și iriși sau, pentru mai multe articole: … search)

„Sub a vremurilor lavă…”

8 mai

Neamul nostru fără frică,

Neamul nostru de români,

Astăzi iarăși se ridică,

Sfărâmând jugul păgân.

copaci cu flori5Aseară, când am ajuns în Scuarul Europei, unde avea loc ceremonia de lansare a candidaților Partidului Mișcarea Populară, ansamblul Plăieșii își încheia concertul susținut cu această ocazie și, de departe, auzeam mesajul acestui cântec, pe bună dreptate îndrăgit de public:

Nicolae cu PLăieșii la 8 mai2

Grupul folcloric Plăieșii, conducător Nicolae Gribincea. 8.05.2014. Fotografie de Aurel Obreja

plăieșii22

Plăieșii. 08.05.2014. Fotografie de Aurel Obreja

Sugestiv mesajul unui cântec „bătrân ca Unirea”, asociat cu Ziua Europei, în cinstea căreia s-a ridicat și drapelul Uniunii Europene. Sugestivă și lansarea campaniei pentru europarlamentare în ajunul Zilei Europei. Sugestiv și discursul domnului Dorin Chirtoacă, primarul orașului Chișinău, care a subliniat oportunitățile oferite de procesul de integrare a Republicii Moldova în UE, în care apropierea dintre cele două maluri românești devine, poate pentru prima dată în istorie, un proiect cu adevărat realizabil și consistent:

* * *

* * *

080520141400Au urmat discursurile  candidaților Partidului Mișcarea Populară. Din păcate, din motive tehnice, n-am reușit să înregistrez tot, deși mi-am dorit să pot pune pe blog nu doar discursurile în întregime, ci și fragmente care să ateste reacțiile celor prezenți, atmosfera, dispoziția generală etc. Știu că presa va trata evenimentul cu maximă atenție, dar ceea ce apare în presă este, în mod firesc, selectat, scurtat, fragmentat. Aș fi vrut să am un tablou complet al evenimentului de ieri, dar uite că n-a fost posibil. Cu siguranță însă, vor fi și alte înregistrări disponibile pe internet, pentru că toată lumea prezentă la miting își folosea cu îndrăzneală camerele de luat vederi și telefoanele „deștepte”.

Din filmul meu lipsesc unele detalii memorabile, printre care și cuvântările domnilor Siegfred Mureșan și Teodor Baconschi.  Cu regret, nu le pot „repovesti”. Subliniez însă că toți candidații au stăruit asupra ideii unității românilor de pe cele două maluri de Prut și și-au exprimat dorința de a ne „regăsi” într-o uniune europeană, democratică și prosperă. Mulți candidați au accentuat ideea apropierii celor două maluri de Prut, menționând în primul rând vocația europeană a românilor, dar și avantajele integrării europene pentru… minorități (spre exemplu:„Proiectul european nu e numai pentru români!” (Cristian Preda)).

Din păcate, din cauza propagandei rusești, avantajele integrării europene pentru minorități sunt ignorate, subiectul080520141402 fiind sabotat de unele forțe politice de la noi. Or, este un aspect esențial, care ne-ar scuti de multe bătăi de cap, dacă am lăsa minoritățile să-și clarifice și să conștientizeze care sunt drepturile și avantajele pe care le asigură proiectul european. Despre avantajele noastre, ale românilor, beneficiari ai fluidizării frontierei, nu mai spun nimic. Liberalizarea regimului de vize e o ușă întredeschisă, și, de aici, perspectivele se pot întrevedea, cu condiția de a fi consecvenți în ceea ce facem. Inclusiv în alegerile noastre.

 

* * *

* * *

* * *

* * *

Secvențe surprinse după eveniment:

 

 

 

 

Florile unei zile de mai

8 mai

Fori pe cerFlorile unei zile se numără seara. 🙂

Aseară am revăzut înregistrările și fotografiile din 6 mai și am decis să pun câte ceva pe blog: multe mi s-au părut demne de ochiul unui eventual cititor: și culorile acelei zile, și lumina unei întâlniri care mi-a adus aminte de mama, și, mai ales, discuțiile, deși scurte, dar consistente, cu scriitorii Zina Tarlapan (sau Zina Cenușă, numele de debut al scriitoarei) și Efim Tarlapan, dar și cu tatăl meu, Ion Ciocanu (veți vedea de ce, pentru că dialogul cu tata l-am și imprimat cu telefonul mobil).

* * *

Copaci cu flori 2

* * *

Efim Tarlapan

Efim Tarlapan

Z.Tarlapan și I.Ciocanu, 06.05.2014

Zina Tarlapan și Ion Ciocanu. 06.05.2014

În scuarul Uniunii Scriitorilor a fost înregistrat un fragment dintr-o emisiune dedicată creației lui Efim Tarlapan, care săptămâna viitoare, pe 17 mai, împlinește 70 de ani.

* * *

Efim Tarlapan și Ion Ciocanu, pregătindu-se de emisiune

* * *

Emisiunea va fi pe post peste vreo săptămână, la TRM (dacă am înțeles eu bine)…

* * *

copaci cu flori 3

 

* * *

060520141395Mai târziu, odihnindu-ne pe o bancă în parc, l-am convins pe tata să-mi repete câteva dintre istoriile pe care mi le-a povestit de atâtea ori. Cum lui tata nu-i place să se repete, de data asta, tata a omis cam multe detalii savuroase. Și totuși, sunt lucruri interesante, după părerea mea.

Dacă ceea ce spune tata nu e la fel de important pentru alții cât e pentru mine, sunt câteva imagini cu pomi înfloriți pe străzile Chișinăului, care să bucure ochii oricui! 🙂

* * *

* * *

* * *

Copaci cu flori 4

 

Adevărata poveste a dimineții de Înviere

20 apr.

Adevărat, Hristos a înviat!

Murivale Iisus

Vasile Mureșan. Iisus

* * *

Mergeam prin centrul orașului, având grijă să nu se stingă lumânarea, Sfânta Lumină a Învierii, și îmi treceau prin memorie imagini dintr-un film drag sufletului meu:

…o dimineață la fel ca asta, în care mergeam pe același drum, obosite, dar nespus de fericite: mama, tanti Dora și eu, cu micile noastre coșuri de Paști, după o noapte în care ascultasem întreaga slujbă în biserica Sfânta Teodora de la Sihla – vai! în sala în care eu, elevă  fiind, am luat lecții de sport (căci asta au făcut sovieticii din mai toate bisericile: săli de sport, depozite de vinuri, grajduri, muzee în cele mai bune cazuri). Mergeam, alături de ele, obosită, dar atât de fericită!

* * *

Andrei Mudrea. Orheiul Vechi iarna

A. Mudrea. Orheiul vechi

A fost una dintre primele slujbe de Paști în biserica redeschisă, după lungi ani de întuneric bolșevic (ani în care zidurile bisericii au găzduit chiar sediul Muzeului ateismului). Memoria mea păstrează fragmentele-simboluri, selectând detaliile cele mai elocvente: pereții nezugrăviți ai bisericii (din care „s-au scos toate odoarele”, vorba poetului) și cele câteva femei prezente la slujbă, înșirându-și prosoapele albe și expunând, pentru sfințire, coșurile pline cu merinde – imagini din filmul creat de creierul meu, pentru a putea face față… dorului.

* * *

Butuceni, Toamnă. Iurie Matei

I.Matei. Butuceni

… și o altă dimineață, în care, împreună cu mama, traversam Bucureștii, ținând în mână Lumina Sfântă, luată din dealul Patriarhiei și păstrată pe toată perioada slujbei la… Biserica Albă, unde mama a ascultat, stând liniștită, senină, atentă, pe un scaun pe care l-a apreciat bucuroasă

Murivale, Temă de peisaj

V.Mureșan. Peisaj

(pentru că, altfel, fără el, picioarele ei n-ar fi rezistat atâtea ore), până la rugăciunea, spusă frumos, ca în fiecare an, pentru frații de peste Prut – fapt ce a încântat-o pe mama, care mi-a amintit, în contextul acelei zile de sărbătoare luminată, că și în timpul slujbei de Paști de la biserica ei de suflet, Sfânta Teodora, lumea se roagă pentru românii de pe celălalt mal al râului nostru îndurerat.

Îndurerat, pentru că a devenit hotar între frați!

* * *

Acum, singură, traversând orașul inundat de noapte și de luminițele plutind printre clădirile adormite, acestea erau imaginile care m-au „condus” până la ușa… lui tata.

Nostalgia cu pisic cenusiu (2)

C.Kolesnik. Nostalgie

Tata, foarte supărat că mă obosesc prea mult, m-a lăsat să dorm până la „ora mea” (8.30), deși îl rugasem să mă trezească pe la „ora lui” – adică 5-6…

* * *

Și tot discutând și glumind pe seama „regimului de sărbători”, greu de suportat, am transformat

Dialog. Tudor Zbarnea

Dialog. Tudor Zbarnea

dimineața de Paști în continuarea seriei de amintiri – amintiri care, spre deosebire de noi, nu dorm și nu vor adormi niciodată… Dacă îmi scriu „filmul” până la capăt…

* * *

Am discutat ceva mai îndelung decât de obicei, ca apoi să gustăm ceva împreună, după care eu poartă stelară, S.Plămădealăm-am luptat eroic să nu mai adorm, iar tata s-a luptat cu tentația de a se apuca de lucru – deh, nu i-a reușit, cum mereu i se întâmplă în zilele de sărbătoare – tata eșuează lamentabil, atunci când își propune să se relaxeze! 🙂

Hristos a înviat!

* * *

P.S. Sursele imaginilor: Facebook și paginile personale ale autorilor 

P.P.S. Urmează alte imagini/tablouri (dacă mă lasă computerul meu nărăvaș să-mi termin de povestit… filmul) 🙂

Pasărea albastră a Luminii

5 apr.

Amintirea Păsării Albastre. Tablou de Andrei MudreaEram adolescentă, cam de vârsta Julietei. Nu mai țin minte cum am primit o invitație la un film, probabil că făcea parte din programul (de „culturalizare”) școlar, pentru că altfel nu m-ar fi lăsat părinții să merg la cinema („politica” tatălui meu fiind extrem de restrictivă: „Niciun fel de filme, pentru că asta nu e artă!”, („ci propagandă” – în subtext)). Nu știam exact ce vom vedea (sau știam?), vorbisem și cu Romeo, zicea că va veni și el (dacă-i musai…). Și a fost. Doar că în povestea mea n-a rămas, n-a fost să fie, decât în imaginația mea –  în acea etapă a vieții lui, l-a inspirat o altă… Poveste. 🙂

 Filmul era o ecranizare rusească a poveștii lui Maeterlinck Pasărea albastră. Film-balet. Mie mi-a plăcut. Lui Romeo nu.

Probabil că azi i-ar plăcea și filmul, și povestea, atunci însă aveam sentimentul că am pierdut Pasărea Albastră… Între timp, am învățat să-mi spun povești (și Povestea) și să păstrez Pasărea Albastră (care altfel nu se oprește definitiv pe niciunde – doar poposește la fiecare, pe rând), fără a o ține în colivie și fără a-i reteza zborul, folosind-mi inima și  imaginația.

 * * *

27022014933 (2)Expoziția Metamorfozele luminii mi-a trezit curiozitatea și pentru că aveaStand metamorfozele liminii un tablou cu o pasăre albastră, zburând printre alte simboluri prezente în expoziție, o pasăre „țesută din lumină”, dacă mergem pe ideea ce unește lucrările artistului într-un singur și original concept.

Am alergat să prind expoziția în prima ei zi și aș fi dorit să revin, într-o zi de odihnă, pentru a sta cât mai mult lângă fiecare tablou, dar n-am mai avut ocazia. Am păstrat însă Pasărea Albastră țesută din Lumină pe retina… inimii mele. E aici, împreună cu anturajul ei, constând din tablouri iradiind bucurie și speranță,  prin toți Andrei Mudrea. miniatură cătușeporii lor de pânză, prin fiecare tușă de culoare din paleta maestrului Mudrea, dar și din statuete (destul de drăgălașe, dacă rămân în dimensiunile prezentate în expoziție, dar care ar sugera frică, oroare, în condițiile în care ar fi realizate la27022014936 dimensiuni… monumentale), inspirate de cruzimea regimurilor totalitareStatuetă din expoziția Metamorfozele luminii.  Andrei Mudrea. Statuetăractor-tanc. Lumina, după cum știm, este mereu însoțită de umbre…

Am păstrat-o așa cum  m-a ajutat imaginația, am „arhivat” întreaga Poveste în acest filmuleț, cu ajutorul bravului meu computer, care mi-a făcut mai puține șicane decât de obicei,  merită felicitat – și o las liberă să zboare pe internet: cine știe, poate cineva, chiar în această clipă, are nevoie de ea și o caută ! 🙂

* * *

Hora Unirii într-o bună dimineață

24 ian.

Simplu, în loc de Bună dimineața!  –  🙂

Unire în cuget și-n simțiri!

* * *

Iată versiunea întreagă a acestui imn însuflețitor  (în mod special drag mie, pentru că mi-l cânta bunica Elena, „la gura sobei”, în lungile seri de iarnă petrecute la țară):

Vasile Alecsandri, Hora Unirii (2)

Sursa imaginii: aici.

Actualizare: știrile TVR.

Pădurea Scorenilor… O cafea în centrul istoric al Chișinăului… O! mamă…

15 iun.

15 iunie începe cu versuri recitate pe Aleea Clasicilor și continuă într-o poiană din pădurea Scorenilor, unde Uniunea Scriitorilor organizează, în fiecare an, Eminesciana… Mama nu merge cu noi (ar fi peste puterile ei să stea toată ziua în picioare și trebuie să țină seama de indicațiile stricte ale medicilor). Sunt cu tata. Adică. De fapt, avem fiecare grupul nostru de prieteni, cu care sărbătorim Poezia, dar nu ne pierdem din vedere. E loc pentru toate vârstele în Pădurea Scorenilor, în poiana deloc liniștită, ci răsunând de vocile emoționante ale folkiștilor noștri (Maria Mocanu, Anatol Rudei, Iurie Sadovnic, Alexandru Buruiană (cu soția, Inga Druță), Silvia Grigore și alții, la care se alătură mulți alți artiști, care au găsit în sufletul lor loc pentru versul eminescian)… Revin seara târziu acasă, obosită (am umblat și am stat în soare toată ziua, dar abia acum simt oboseala!) și merg direct la mama, cu toate impresiile mele de peste zi. Și, în ciuda oboselii, nu ne culcăm, ci cântam romanțe pe versuri de Eminescu… Astea sunt amintiri din adolescența mea, romantică și foarte frumoasă, datorită poeziei care a însoțit-o și, în primul rând, grație părinților mei. Atât de romantică și de poetică, încât…  nu se putea întâmpla fără versuri!: Pe Aleea Clasicilor, vara

* * *

O, mamă, dulce mamă… Dintre toate romanțele eminesciene, aceasta mi se părea cea mai tristă. Frumoasă, profundă, extraordinară!, dar ucigător de tristă… Azi citesc, la fel ca și atunci, cu ochii în lacrimi răvășitoarea elegie, dar ultimele două strofe mi se par de o luminozitate, de o liniște, pe care până acum nu aveam cum să o simt – nu știam! Încă nu învățasem a muri

Nu știu de ce nu mai pot găsi pe youtube (și nici pe vreun alt site) acea variantă a elegiei O, mamă... pe care o cântam împreună cu mama… Va trebui, probabil, să o caut și să o postez chiar eu…

* * *

Un colaj de melodii interpretate de Maria Mocanu

Maria Mocanu: Colind pentru Eminescu (versuri: Arcadie Suceveanu).

* * *

Imagine: Bustul lui Eminescu de pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt, august 2009. Una dintre fotografiile pe care le-am făcut, în timpul unei plimbări cu mama prin centrul orașului. La un moment dat, apare și mama în acel filmuleț despre centrul istoric al Chișinăului, pe care l-am făcut tot atunci, tulburată de ce văzusem, întristată de starea desperată a zidurilor vechi ce, mai demult, în adolescență, apoi în perioada studenției, mi-au ademenit, de multe ori, pașii cu misterul și frumusețea lor…

Pentru că mama a protestat de fiecare dată când îi făceam poze, n-am putut alege pentru film decât o poză cu mama foarte îndepărtată (și acum îmi pare rău că am ascultat-o, de atâtea ori, când am făcut poze și filmulețe cu ea (mama cântând, mama făcând plăcinte, mama vorbind, mama zâmbind, mama citind) și de fiecare dată a trebuit să șterg tot, la insistența ei!)… Ne plăcea să ieșim adesea, la o înghețată sau la o cafea. Vorba vine, mama nu prea avea voie să bea cafea, dar îi plăcea să stăm un sfert de oră la o masă, undeva pe o terasă drăguță, cât îmi beam eu cafeaua, iar mama își odihnea picioarele, pregătindu-ne să ne continuăm drumul), să admirăm ce mai rămăsese de admirat – în urma barbariei comuniste –  din clădirile vechi, purtătoare ale unui rafinament pe care generațiile sovietice de arhitecți și urbaniști l-au pierdut (din câte se pare, definitiv: azi se construiește ca din topor, de parcă toți și-ar fi propus să sugrume orice urmă  de frumusețe din decorul în care ne petrecem zilele… Orice urmă de poezie…

O! mamă…

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: