Geamul ca un ecran de cinema


Ciudat… cum se întâmplă în viaţă să fii nevoit să te adaptezi la situaţii pentru care nu ai fi crezut că ai putea fi vreodată pregătit. Pentru mine versul …partir c’est mourir un peu chiar are sens (şi nu doar cu referire la Paris): mereu mi-a venit greu să mă despart de oameni, locuri, lucruri, etape, stări.., pe care cunoscându-le, ajungeam să le simt ca pe o parte esenţială a eului meu… Şi totuşi, jumătate din viaţa mea s-a derulat „pe roţi şi pe aripi”, un adevărat film văzut prin geamul trenului, al maşinii sau al avionului… Un film, al cărui concept s-a conturat în acele clipe de tranziţie mentală, care se realizează, de obicei, în sălile de aşteptare din aeroporturi şi gări…

aeroport-2000                                                                          * * * 

Câmpuri de soia. Ungaria (veneam de la Viena la Cluj)…in-drum-spre-cluj

                                                                          * * *

Drumul spre casa buncii, cel mai frumos dintre toate… Deseori ne opream să admirăm peisajele care ne răsăreau în cale. Uneori, nu rezistam, făceam şi poze, dorind să ne vedem „integraţi”, armonizaţi cu acea frumuseţe …Soseaua Poltava, in drum spre bunica

                                                                     * * *

Cel mai trist drum e, paradoxal, cel care ar fi trebuit să fie cel mai fericit… Cel mai greu e să faci drumul Chişinău-Bucureşti. Cu trenul. Şi nu doar din cauza ridicolului ritual de schimbare a ecartamentului sau a chinuitorului miros râmas în vagoane încă de pe vremea sovieticilor.  Acele câteva ore petrecute aiurea în tren, în care reuşeşti să-ţi dai seama că ţi-ai lăsat părinţii acasă, într-o ţară în care anestezistul care iese din sala de operaţii şi te vede aşteptând veşti despre mama, aflată în respectiva sală, găseşte de cuviinţă să se apropie şi să-ţi spună… că şansele ei de supravieţuire sunt cam 50 la sută, şi, pentru asta, trebuie să-i mai dai lui nişte bani. În acelaşi timp, pierdut în tren, îţi dai seama că pleci tot acasă, într-o ţară, în care lumea nu ştie dacă să-ţi zică „de-a noastră”  sau să te trateze ca pe o străină, pentru că cei mai cunoscuţi basarabeni sunt, de regulă, hoţi, ucigaşi şi femei uşoare. Cu mici excepţii: câţiva cântăreţi mai populari şi doi sau trei poeţi…

                                                                         * * *

Şi totuşi, m-am aventurat să văd acest film…peisaj-vazut-din-tren2 peisaj5peisaj-7… imaginile acestea le-am păstrat, pentru că imi place verdele cu care se identifică peisajul de acasă. Îmi place culoarea dealurilor noastre în orice anotimp…

 Unele poze făcute în astfel de condiţii, însă, nu sunt destul de clare, sigur, din cauza… vitezei (a trenului sau a timpului în care ne-am întâmplat). Dincolo de verdele acesta prietenos şi sincer, dincolo de frumuseţea formelor şi a culorilor, dincolo de acest decor luxuriant, scenariul este dramatic…peisaj4… Tot din cauza vitezei cu care se produc schimbările, paradoxurile se ţin scai de această zonă, de unde a pornit în lume şi Teatrul Absurdului.

Nu vorbesc doar despre paradoxurile „moldovene” (ca să nu zic „basarabene”, pentru că de data aceasta mă refer şi la Transnistria). RM a devenit celebră prin absurdutate: „cea mai săracă ţară din Europa”, care îşi permite să întreţină un aparat administrativ ineficient şi arogant, care nici măcar nu catadixeşte să demonstreze că are de gând să adopte un stil de funcţionare mai transparent şi mai eficient; oficiali care, de multe ori, nici măcar nu cunosc limba oficială a statului; reprezentanţi publci nereprezentativi, care îşi propun să sfideze sau să păcălească diverse organisme internaţionale, declarând că vor o integrare în structurile UE, de exemplu, dar nerespectând nişte reguli elementare, obligatorii într-o societate democratică, precum dreptul la libera asociere sau dreptul la libera exprimare…  Paradoxul e că, atunci când omul vine cu ideea (absolut firească, de altfel, şi care nu face decât să arate că omul se îngrijeşte de viitorul copiilor săi) că frontiera de pe Prut este o absurditate, un atavism sovietic, pentru că nu rezolvă problemele, ci le complică – atunci este taxat pentru raţionalitatea gândirii sale. Asta a devenit o normă, din 1990 încoace. Paradoxal e că şi pe malul drept al Prutului scepticismul umbreşte orizontul aşteptărilor. La simpla aluzie despre Unire, imediat se găsesc „argumente”, mai bine zis pretexte, pentru care Unirea ar fi imposibilă, indezirabilă, nerecomandabilă etc. Unul dintre „argumente” este nevoia de a controla criminalitatea, care pare să se dezlănţuie tot mai mult, profitând de lipsa unei autorităţi legitime pe malul stâng al Nistrului (nimic nou, şi în 1917 bande criminale făceau ravagii prin Basarabia). Şi, soluţia cea mai la îndemână pare să fie,  în opinia unora, „o cortină de fier” pe râul Prut. Dar interlopii din tot spaţiul românesc au arătat ca s-au „integrat” perfect; criminalii de pe ambele maluri ale Prutului, se pare, s-au unit demult (după cum arată, azi, toate canalele de ştiri). Rămâne un fleac, să le urmeze exemplul şi oamenii oneşti. Un fel de contraatac al binelui contra răului, dacă vreţi…

                                                                                    * * *

Să vorbeşti despre Unire, ca despre o soluţie firească a nesfârşitelor crize care au tot afectat societatea românească până acum, este: la Chişinău aproape o crimă, iar la Bucureşti un discurs desuet şi ridicol… Între timp, familii despărţite, copii crescuţi mai mult în stradă decât acasă, bătrâni abandonaţi… şi o profundă criză identitară, provenită din „estul sovietizat” , care periclitează viitorul românilor…  Un film, pe care nu  ştiu dacă vreau, cu adevărat, să-l urmăresc pană la capăt. Mă rog, la fiecare secvenţă marcată de dramartism, ca ceea ce văd să fie pură ficţiune…peisaj3peisajpersaj-cu-cai … peisaj-cu-oite1peisaj-tren

                                                                          * * *

… Un alt „paradox moldovenesc” e faptul că cetăţenii celui mai sărac stat din Europa votează cu comuniştii, după care pleacă să lucreze la negru, la… capitalişti. Ca să citez un comentariu extrem de sarcastic despre cetăţenii RM, „…the Moldovans are a dynamic and fascinating people, united by a sincere and heartfelt desire to get the hell out of Moldova”. (Dave Barry, Moldovans dogpaddle to freedom, Detroit Free Press, June 15, 2003) . Lucrul acesta n-ar fi neapărat rău. Depinde, ce vom înţelege să facem, ca urmare a acestei experienţe, altfel dureroase. Deocamdată, nu cunosc familie, în RM, care să nu aibă pe cineva plecat la muncă peste hotare…

                                                                              * * *

Pământul este bun şi generos, şi ne acceptă aşa cum suntem… De sus, din avion, arată ca o hartă… Sau ca un plan. Verde. film-din-avion
Ca speranţele noastre…imagini-din-avionCa speranţa multora că acolo unde vor ajunge va fi mai bine… Harta verde a speranţelor noastre. Planul verde al fiecăruia dintre noi…

                                                                          * * *

Case şi căsuţe (pe drumul ce leagă Bruxelles de Dijon)…5-zile-la-dijon55-zile-la-dijon-215-zile-la-dijon5-zila-la-dijon-35-zile-la-dijon-4

                                                                          * * *

… la Haga plouă şi bate vântul…  ca de obicei!🙂 iarasi-ploua-la-hagaDar şi când apare soarele, oraşul nordic devine strălucitor ca o bijuterie…casute-olandeze-vazute-din-masina … Căsuţe olandeze, văzute din maşină… 

Apropo de case, în Olanda, puţină lume îşi permite să cumpere o casă/apartament. Mulţi stau cu chirie. 

Cunosc însă familii de români basarabeni care au emigrat şi au reuşit să-şi cumpere o casă şi să-şi construiască un „ciub”, în mod exemplar, lucrând din greu, în ţări din Europa. Dacă ar fi rămas în RM, nu şi-ar fi putut permite nici măcar să închirieze o locuinţă decentă. Problema e ce vor face de acum încolo. Care sunt costurile adevărate ale acestor realizări?.. „Patria e ca un copil mic, zicea Grigore Vieru, daca uiţi de ea, poate să plece de acasă”…

București,

februarie-iulie 2009

3 Răspunsuri to “Geamul ca un ecran de cinema”

  1. Cial kauf Ianuarie 31, 2012 la 11:42 pm #

    The clarity in your post is simply striking and i can assume you are an expert on this subject.

  2. Cecera Iulie 16, 2012 la 4:51 pm #

    thanks for sharing this information….it is my great pleasure to visit your website i found by music search and to enjoy your excellent post here. god bless you!

Trackbacks/Pingbacks

  1. O melodie pentru o fotografie din călătoriile mele | GriArg - Aprilie 28, 2014

    […] Geamul ca un ecran de cinema […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: