Tag Archives: Romania

Stropi, de ieri și de azi, „de sineală, de aur, de sânge…”

15 sept.

Primul lucru pe care îl observi la o manifestare a Acțiunii 2012 (acum și a Tinerilor Moldovei), după ce ochiul se obișnuiește cu strălucirea triluminoasă a drapelului nostru și cu iile răsărite ca florile în câmp, în spațiul acesta, răvășit, dezechilibrat și,  altfel, dominat de un stil vestimentar nu tocmai ascultător cu recomandările esteticului, sunt cosițele și părul frumos răsfirat pe umerii fetelor-stegărese (sau stegărițe?) E și firesc, la aceste adunări vin foarte mulți tineri și tinere. Apoi cauți cu privirea cunoscuți. Puțini sunt cei pe care i-aș recunoaște, dar fețele îmi sunt, deja, prin simpla lor prezență aici, dragi (încă din perioada în care  purtam (și eu) cosițe și costum popular pe la mitinguri și proteste anticomuniste, atunci când văd fețe luminându-se la auzul acordurilor cântecelor dedicate limbii române, am acel sentiment de pace sufletească, pe care îl poți încerca doar în familie sau în mijlocul celor mai buni prieteni). Și, la o privire mai atentă, nu sunt doar tineri, sunt cetățeni de toate vârstele, inclusiv bătrâni, inclusiv copii, de mână cu bunicii sau părinții lor. Constați, la un moment dat, că toți sunt frumoși, solari și tineri, prin elanul lor…

Ce au făcut acești tineri cu panglici tricolore la încheietura mâinii, de m-am hotărât să le dedic pe blogul meu niște metafore și timp?  Un Marș. Al Tricolorului. Un tricolor de trei sute de metri (dispoziția culorilor nu-mi permite să zic „înlungime”, s-ar potrivi, mai degrabă „în lățime”), pe care l-au purtat prin Țară și care a ajuns, ieri, și la Chișinău. Nu doar au plimbat tricolorul, ci l-au și cântat, l-au omagiat și l-au extins: prin promisiunea de a-l prelungi și de acum încolo, prin însăși ființa lor, până acolo unde visul lor îi va ajuta să ajungă.

* * *

* * *

Acultând cum, emoționați, „înfășurați” în cele trei culori, tinerii noștri (trei nume am reținut ieri: Lara Stegărescu, Iulian Gramațki, George Simion, dar cu siguranță, mulți simțeau la unison) își declară speranțele, identificându-se, așa cum o făceau și străbunicii, și părinții lor (și, da, și noi: „Limba română, unica stăpână!”, „Trăiască, Trăiască și-nflorescă Moldova,  Ardealul și Țara Românească!”, „Basarabia e România!”, „Basarabia, nu uita: România-i casa ta!”), sub soarele unui septembrie generos cu noi, cu nevoia noastră de lumină, de căldură, de iubire, și stropii speranțelor noastre, au luat aceleași culori, precum havuzul bacovian, în amurg (pe care avem datoria de a-l prelungi într-un alt răsărit de soare):

de sineală, ca profunzimea cerurilor și a rugilor noastre,

de aur, ca holdele de grâu și ca bogăția plaiurilor noastre, păstrate prin curățenia credinței noastre,

de sânge, ca  sângele vărsat de strămoșii noștri pe brazda care și azi ne hrănește, ne iartă, ne cheamă…

* * *

P.S. La câțiva metri de trimuful Tricolorului românesc, niște valuri roșii, purtând pe coamă culorile Rusiei și numele Rusiei (strigat de voci de copii, aduși acolo la inițiativa unui fiu al unei profesoare de limba română!), își fluturau amenițarea cu Uniunea Vamală  („era și de așteptat, mi-a scris un prieten: „banii vorbesc!”” – era și de așteptat, mi-am gândit eu: armele sună la frontiera de est!) – dovadă că nu e vreme potrivită pentru cântece de leagăn, e vreme de trezie.

P.P.S. Marșul Tricolorului în fața Ambasadei Rusiei, filmat de Alexandru Vakulovski:

* * *

Mai multe fotografii de la Marșul Tricolorului: aici.

Iertare, iertare, iertare!

20 feb.

Blogul meu face azi cinci ani (cinci ani pe wordpress, pentru că până a ajunge pe wordpress, a mai fost și pe yahoo, blogspot și… of, pe unde n-a mai fost!). Sper că postarea  de azi este una porivită la aniversară! 🙂

* * *

V-am obișnuit  deja cu postările mele în care îmi exteriorizez mândria, dar și recunoștința față de părinți și bunici. Cerându-mi iertare pentru o explicabilă doză de vanitate, insist și de această dată pe sentimentul de recunoștință (în general, pentru toți cei pe care aceste rânduri îi evocă, și în special pentru tata).

Citeam zilele astea în Timpul, într-un articol de Constantin Tănase,  intitulat Testamentul lui Grigore Vieru:

Când era încă printre noi i s-a reproșat slăbiciunea pentru „pomelnice”. Ce erau aceste „pomelnice” care-i supăra atât de mult pe unii?

… În 1988, când URSS și PCUS erau încă în forță, nu era o acțiune lipsită de riscuri să ataci conducerea de partid și de stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM). La începutul acelui an, – insist, e vorba de anul 1988! -în cadrul unei adunări generale a Institutului de Limbă al Academiei, am criticat cu text deschis politica Partidului Comunist al RSSM și personal a prim-secretarului PCM (Simion Grossu) în domeniul limbii. Tot în acel an, în iunie apar articolele mele (scrise în colaborare cu V. Bahnaru) „Mai adevărat ca adevărul” (revista „Nistru”, iunie 1988) și „Alfabet pe banca acuzaților” (săptămânalul „Literatura și arta”, 10.06.1989), care, potrivit cercetătorilor, „au dat un nou impuls proceselor de renaștere națională, ce dominau în societate, oferindu-le un fundament teoretico-științific”. Articolele apăreau imediat după eseul lui V. Mândâcanu, „Veșmântul ființei noastre”.

Aceste articole apăreau, cum preciza în „Primul Testament” Gr. Vieru, „în 1988, când încă nu se prăbușise imperiul sovietic” și, mai adaug eu, nimeni nu credea că se va prăbuși. Vieru a înțeles mai bine ca nimeni altul la ce risc ne-am expus, de aceea, anticipând posibilele „măsuri de răspuns” ale partidului, ne-a luat apărarea într-un articol publicat în „Literatura și arta”. Luarea lui de atitudine a tras mult la cântar…
Acum să revenim la „pomelnicele” poetului. Am recitit „Primul Testament”, prezentat la adunarea generală a Academiei și „Al doilea Testament”, prezentat în fața Adunării consacrate împlinirii a 90 de ani de la votarea Actului Unirii Basarabiei cu România. În esență, aceste testamente sunt un imn de recunoștință față de toți acei care au trudit la zidirea și păstrarea Limbii Române…Iată care era rostul „pomelnicelor” lui Vieru…
* * *

Știam că în unul dintre „Pomelnicele” despre care vorbește Constantin Tănase e și un poem dedicat lui Ion Ciocanu. L-am căutat, pentru că îmi era dor să-l recitesc.

Sigur, am găsit poemul „Fericit…”, despre care știam:

  • * * *          Lui Ion Ciocanu

Fericit cel ce s-a șters

De steaua din frunte

Ca de scuipatul dracului!

 

Fericit cel care

Și-a alipit sufletul

De steaua din cer

Ca de focul din vatră!

 

Fericit cel care-a găsit drumul!

Grigore Vieru, Strigat-am către Tine, București-Chișinău, Litera Internațional, 2002, pag. 237.

Și aici  doza de vanitate s-a terminat, pentru că au urmat revelațiile… 🙂

* * *

Am continuat „cercetările”, din curiozitate, dorind să văd cât de mare e acest „Pomelnic” și în ce companie stă acolo numele tatălui meu.  Mai ales că și maestrul Constantin Tănase vorbește despre generozitatea lui Vieru, dar subliniind voința poetului de a-și (re)UNI prietenii întru lumina unionismului românesc:

Da, uneori Vieru a fost foarte generos, dar această „slăbiciune”, generozitatea, e proprie numai oamenilor cu adevărat mari, care își slujesc Cetatea, nu burta suverană. Detractorii poetului se fac a uita că primul „pomelnic” Vieru l-a făcut încă în anii “60. Iată cum le răspunde însuși poetul „prietenilor” săi: „Domnii tovarăși scriu în presa lor cum că suntem plătiți pentru unionism de către statul român. Îi informez că încă prin anii ”60 ai secolului trecut în una din cărțile mele (e vorba de „Numele tău” – n.n.) am inclus câteva poeme unioniste dedicate lui Arghezi, Blaga, Brâncuși, Sorescu, Stănescu, Labiș”… E clar pe cine irita aceste „pomelnice”: pe acei pe care și azi îi irită grozav aceste nume.

* * *

Așa, urmând un imbold natural, curiozitatea, mi-am amintit frumoasele versuri dedicate de Grigore Vieru  lui Nichita Stănescu, Sofiei Vicoveanca, lui Marin Sorescu, lui Dumitru Blajinu, lui Tudor Arghezi, Anei Blandiana, Leonidei Lari (care i-a răspuns cu alte poeme), lui Mihai Eminescu, lui Constantin Brâncuși etc.  Așa am dat și peste acest cântec, de o frumusețe tipică pieselor grigorevierene dedicate graiului matern – limbii române:

Iertare

Lui Ion Ciocanu

            Muzica de Ion aldea-Teodorovici

Ești izvorul de lumină

Din care mă-nfirip.

A mea frunte se închină

Părintescului tău chip,

Graiule.

 

Nemilos ți-a fost destinul,

Iar noi nu te-am apărat,

Te-a rănit barbar străinul,

Fiii tăi te-au supărat,

Graiule.

 

Refren:

Iertare, ieratre, iertare,

Tu, grai înlăcrimat,

(Ce iar’ ai odrăslit)!

Iertare, iertare, iertare,

Că nu te-am apărat,

(Că nu te-am ocrotit)!

 

Le-o fi altora cam frică,

Eu pe tine te aleg,

Fie pâinea cât de mică,

Numai tu să-mi fii întreg,

Graiule.

 

Nemilos ți-a fost destinul,

Iar noi nu te-am apărat.

Te-a rănit barbar străinul,

Fiii tăi te-au supărat,

Graiule.

 

Refren:

Iertare, ieratre, iertare,

Tu, grai înlăcrimat,

(Ce iar’ ai odrăslit)!

Iertare, iertare, iertare,

Că nu te-am apărat,

(Că nu te-am ocrotit)!

 

Din cartea: Grigore Vieru, Învierea, Cântece sacre, Chișinău, Agenția Litera, 1990, pag. 23-25.

* * *

Primul gest, impulsionat de aceste lecturi, a fost să-l sun pe tata, care, ascultându-mă, mi-a zis: „Da știam și despre cântec, dar unul ca acesta putea fi dedicat oricărui altui cetățean care iubește și respectă limba română. Primul poem, – da, acela cu siguranță mă face să mâ simt mândru că Vieru s-a gândit și la mine!” Al doilea gând a fost să-mi cer iertare de la Grigore Vieru, pentru că, deși îi sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce poezia sa a însemnat și înseamnă pentru mine, totuși nu-i cunosc toată opera.  Al treilea gând a fost de a-i mulțumi dlui Tănase pentru acest articol. Și… în sfârșit: dacă vreodată o amnezie cruntă ne va face să „uităm” (cum s-a mai întâmplat, în istoria noastră recentă) că limba ne e română, că suntem români, că purtăm răspunderea pentru soarta graiului pe care părinții și străbunii noștri l-au apărat, recuperarea memoriei va putea începe cu… celebrele „Pomelnice”  ale lui Grigore Vieru.

* * *

Iată piesa, interpretată de Felicia Dunaf:

Așa zic toți oamenii

17 feb.

Vorbeam deunăzi despre Horitoarele din Ieud. Am mai găsit câteva filmulețe extraordinar de frumoase cu ele. Unul conține un cântec pe care l-am și descifrat, dorind să-i învăț cuvintele (și azi tot îl mai fredonez… 🙂 ):

Așa dzâc tăț’ oamenii,
Că eu strâc casa badii.
Da eu casa nu i-o strâc,
Ci mai tare i-o râdic,

Nu-i ieu draniță, niș’ cui,
Numa’-mi place gura lui,
Nu-i ieu cui, nu-i eu draniță,
Numa-mi place-a lui guriță,

De la noi până la voi,
Drum bătut ca și de boi,
Nu-i bătut de boii tăi,
Că-i bătut de ochii mei,

De ochii mei, de-amândoi,
Că mă uit ș-amu, ș-apoi,
Doar de-i zini pe la noi,
Că mă uit din când în când,
Doar de te-oi vide zinind,

Zin-ai, bade, nu-i zini.
Că eu nu te-oi mai dori,
Că eu altu’ ni-oi afla
Și ți-oi rupe inima.

* * *

Text descifrat cu ajutorul prietenilor mei de pe Facebook (am savurat bucuria de a găsi, printre ei, îndrăgostiți de muzică și de folclorul românesc). Mulțumiri, Ala Bujor și Victor Trofanov!

Horitoarele

15 feb.

Le-am găsit nu ca de obicei, căutând folclor inedit pe youtube, ci datorită proiectului Povești cu bunici. Și nu le pot uita…

„… eu atâtea gânduri am,

câte dzâle-s într-un an,

dzâlele-s în an cinci sute,

da’ eu am gânduri mai multe,

dzâlele-s cu număru’

gândurile mele nu”…

 

Prutule, apă sălcie

4 feb.

Prutule, apă sălcie,

Dorm părinții mei sub glie.

Și de-atâția ani de zile

Lacrime noi bem din tine…

Eu te blestem cu durere,

Cu a neamului meu vrere,

Apa ta să sece toată

Și să nu ne mai despartă!

 

Crăciun fericit!

24 dec.

Dragi prieteni, vă doresc o seară frumoasă alături de familie și/sau prieteni, multă sănătate, bucurie și lumină în suflet!

* * *

* * *

Sărbători fericite!

II. Lacrimile unui premier pot servi drept garanție?

3 nov.

Dacă sloganul/dezideratul integrării europene ar fi unul disputat între partidele de la guvernare și cele din opoziție, așa cum pretind toate aceste partide, de altfel, ar fi… mai mult decât perfect. Este o perspectivă pe care orice partid care dorește binele pentru cetățenii acestui stat ar trebui să o urmărească și să o susțină. Paradoxal, și susținătorii Guvernului, și contestatarii lui, se declară adepți ai integrării europene. Intervine însă atitudinea față de românism – aceasta fiind hârtia de turnesol, proba de autenticitate, piatra de încercare pentru visul nostru european. Nu poți pretinde că vrei în Europa, stând călare pe mârțoaga românofobiei, îmbrăcată în zdrențele moldovenismului de sorginte stalinistă.  Pentru alegătorul atent la detalii, atitudinea partidelor față de românism, față de continuitatea românismului în Basarabia, este un indiciu clar al adevăratei afilieri a actorilor politici. Spre exemplu, nu pot uita lacrimile Premierului la înmormântarea unuia dintre cei mai fervenți promotori ai românismului din ultimii ani, Dumitru Matcovschi. Nu știu dacă lacrimile unui premier pot fi luate drept o garanție politică, știu că nu poți arăta aceste lacrimi, fără să ai și intenția de a continua, prin instrumentele pe care postul și formația ta ți le oferă, visul poetului de a-și vedea Raiul: România reîntregită.

Pe trei noiembrie, printre cei care vor ieși să-și exprime aprecierea cursului proeuropean, vor fi mulți adepți ai reunirii celor două maluri de Prut. Ar fi bine ca și Guvernul să-și manifeste aprecierea și recunoștința pentru cei care visează la această reunire, pentru că (subliniez, pentru cei care au uitat cum le-a fost susținută campania electorală de către ascultătorii Vocii Basarabiei, unioniști declarați, de exemplu, și nu e singurul exemplu!) mai ales datorită lor au ajuns la guvernare și mai ales datorită lor se mai mențin acolo.

* * *

Scurt jurnal de pe frontul geopolitic (I. 03.10.2013)

2 nov.

* * *

Trei noiembrie. O mare adunare, convocată de partidele de la guvernare, pentru a „contrabalansa” marșurile ridicole ale PCRM, care pare că a uitat cât s-a jurat că e PRO integrare europeană (ah, că n-a mișcat un deget, pentru a asigura succesul acestui demers – asta e altceva! – PCRM s-a născut și a rămas sub semnul ipocriziei) și acum se zbate să demonstreze că are foarte mulți aderenți, care s-au sucit  și ei, odată cu liderii PCRM, și acum n-ar prea adera la UE.

Și ar fi toate bune și frumoase, dacă ideea marșului din această duminică de noiembrie n-ar avea și ea o sănătoasă doză de ridicol, dacă n-ar semăna prea mult cu demonstrațiile din perioada URSS, la care multă lume participa mai mult de nevoie. Sper că, în ciuda metodei ridicole de a aduna simpatizații Guvernului în piață și  atâta timp cât guvernarea nu cere participanților să manifeste solidaritate cu unele dintre acțiunile-i netransparente, neeuropene și de-a dreptul dubioase, precum privatizarea BEM și concesionarea aeroportului Chișinău – în avantajul unor firme rusești -,  lumea va veni să susțină  cauza: integrarea europeană. Sigur, vor veni cei care încă nu s-au integrat în mod individual în UE, pentru că marea majoritate a concetățenilor noștri cu asta se ocupă în prezent: ocupă UE cu forță de muncă ieftină, made in Republic of! Moldova…

* * *

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: