MIHAI EMINESCU: Rugăciunea către Maica Domnului

15 Iun

Pe sub tei, azi, i se vor recita verusrile… Dincolo de controversele literare sau ideologice, opera lui revine în actualitate, prin ceea ce are mai bun. Rugăciunea asta, spre exemplu, vorbeşte despre români mai mult decât tratate întregi!

ȘTEFAN SECĂREANU

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

(Rugăciune rostită de Papa Ioan Paul al II-lea în Piata Sfintei Catedrale din Roma)

 

Via: certitudinea.ro

View original post

Clipe de cristal, voci de argint, amintiri de aur

2 Mai

Hristos a înviat!

Cântec. 1989

Pentru M.M.

Colindă, Marie!

Colind sau învie speranța.

E cald, e curat, e iubire,

E mai, ca în vechea romanță.

Colindă, Marie.

Demult s-a dus iarna.

Colindă, să fie

Multă  iubire

În loc de armă.

Văzduhul flămând cum absoarbe

Colindul acesta, și viața

Se cântă, și-s florile dalbe,

Și-i iarăși duminică-n Piață.*

Colindă, Marie,

Pari o tristă vestire.

Colindă, să fie

Timp fără prihană

Și multă iubire!

Tu cânți, și colindul ne duce

Spre unicul, pașnicul țărm,

Cel verde, și simplu, și dulce,

La care mereu aspirăm.

Colindă, Marie,

Se-apropie iarna,

Colindă, să fie

Multă iubire

În loc de arme.

Treziți de colind, stăm în poarta

Deschisă, ca niște brațe de frați.

Colindul ne lasă în soarta

La care și voi aspirați.

Colindă, Marie,

Colindă, să fie

Timp fără prihană

Și multă iubire!

*- Piața Marii Adunări Naționale, unde în anii de redeșteptare națională se țineau cenacluri literare și de muzică, se recita și se cânta poezie și se discuta politică.

(Variantă. Publicat în Literatură și Artă nr. 37 (2457) din 10 septembrie 1992)

*  *  *

Ce faci, dacă eşti puţin răcită, de fapt ceva mai mult decât puţin, dar primeşti o invitaţie la dialog din partea unei frumoase artiste, cu o voce pe care ai admirat-o de la prima audiţie şi pe care o admiri în continuare? Accepţi, chiar dacă, în sinea ta,  ţi-ai fi dorit să tergiversezi, să amâi o şansă ca asta pentru „vremuri mai bune”. Ce poate rezulta din asta? În mod paradoxal, ceva interesant (pe alocuri, repet, neaşteptat de frumos!):)

Cântăreaţa despre care vă povesteam este entologul (cercetătoarea, muzeologul, scriitoarea, jurnalista) Maria Mocanu, cea care mi-a inspirat , în 1989, poemul Cântec, şi, recent, cu doar câteva zile în urmă, a lansat această provocare: să discutăm despre… folclor.  Este vina mea, dacă răspunsurile mele trădează emoţii şi o stare uşoară de febrilitate (şi mă conving a mia oară că ar fi cuminte să rămân fidelă cuvântului scris, pe care l-am ales drept instrument de exprimare cu mulţi ani în urmă şi care mă exprimă cel mai exact – e domeniul meu). Dacă sunt, totuşi, demne de atenţia celor care ascultă, e meritul  talentatei jurnaliste Maria Mocanu.

Mi-a făcut bine discuţia (chiar dacă au mai rămas multe de spus!), mi-a fost plăcut să „navighez” printre subiectele propuse de gazda emisiunii Dor de izvor,  m-au copleşit amintirile (amintiri de aur: clipe de cristal, efectul melodiilor condamnate la eternitate prin frumuseţea lor, vocile de argint ale interpreţilor)  şi… tot ele, amintirile, mi-au trezit dorinţa de a redeschide alte subiecte şi de a… scrie. Pentru toate astea ţin să-i muţumesc dnei Maria Mocanu! Şi, bineînţeles, pentru piesele puse pe post, mai ales pentru melodia de la urmă, una dintre cele mai dragi!
Puteţi asculta emisiunea aici:  Radio Chişinău

In memoriam Gheorghe Ghimpu

27 Apr

De ziua Tricolorului, să nu uităm că a fost ridicat pe clădirea Parlamentului de la Chişinău de Gheorghe Ghimpu, cel care n-a încetat să creadă în ReUnirea Basarabiei cu România.

GriArg

La 15 noiembrie, la Chişinău a fost comemorat unul dintre eroii rezistenţei antisovietice: Gheorghe Ghimpu:

View original post

Tot se va împlini odată visul strămoşesc!

22 Mar

„Basarabie, după tine a plâns şi plânge neamul românesc.
Basarabie, tot se va împlini odată visul strămoşesc!” 

 

Cu dor (de) infinit

8 Mar

Acum un an, când abia începusem a mă crede recuperată, revenită din starea de doliu după mama, pe care o pierdusem cu trei primăveri în urmă (luna martie, luna mamei, aşa cum ne obişnuise tradiţia lui 8 martie să o numim, a devenit, de atunci, luna despărţirii de mama, luna dorului (de) infinit), am acceptat o invitaţie la un concert folcloric. Folclorul însemnând esenţa creativităţii (mai ales a celei româneşti), în opinia mea. E adevărat că după ce am pierdut-o pe mama, nimic nu mai e ca altădată, iar percepţia folclorului s-a modificat, şi ea, odată cu percepţia tuturor aspectelor vieţii. Şi totuşi, deşi sunt receptivă acum, cu precădere, la valenţele dramatice şi tragice ale folclorului, ziua aceea avea să fie o sărbătoare, dacă… n-ar fi fost o reiterare a celei mai dureroase pierderi dintre cele trăite de mine până acum: a mamei. Cam în vremea în care eu mă lăsam legănată de îmbrăţişarea doinelor, o femeie  cu chip de înger (sau un înger cu chip de femeie) îşi închidea pe vecie adâncul marin al privirii în braţele băiatului mai mare, unul dintre cei doi moştenitori ai ochilor ei albaştri. „Maica Domnului Poet” – revăzându-i chipul într-o miime de secundă, la aflarea veştii, mi-am amintit de această metaforă dintr-un poem din placheta de debut a fiului său…

Pe tanti Lorica, aşa cum îi ziceam în copilărie, am îndrăgit-o de la prima conversaţie, necondiţionat, şi niciodată nu mi-am pus întrebarea de ce o îndrăgeam. Mi se părea firesc, avea foarte multe calităţi, pentru care aş fi putut s-o ador. Abia mai târziu, dintr-o discuţie auzită întâmplător, am aflat că tanti Lorica mă alăptase, odată, o dată – la fel, din întâmplare: bunica vărsase sticla cu lapte pregătită de mama pentru mine, pe perioada în care urma să lipsească puţin de acasă, şi la cea mai apropiată adresă unde s-ar fi găsit hrana potrivită pentru un sugar, era tanti Lorica, mama lui E…n, cel care, la acea oră, îmi devenise conviv, iar mai târziu avea să-mi fie şi coleg, şi consătean, dacă adimtem că, într-un fel, ne înfrăţim după criteriul satului de baştină al mamelor noastre, şi co… verb, şi co… vers, şi, de anul trecut, un co… suferind – împărţind aceeaşi suferinţă a singurului dor, netrecător.

Când o pierdem pe mama (sau pe altcineva care ne e la fel de scump), se rupe frontiera dintre lumi: devenim conectaţi la eternitate. Ar trebui să nu doară, ci să ne înalţe. Şi înalţă, şi doare! „Te vei vindeca doar scriind”, mi-a scris pe blog, cu titlu de condoleanţe, o prietenă cu suflet sensibil şi foarte apropiată ca spirit şi mod de gândire. Şi a avut dreptate: dintre toate artele, cu siguranţă anestezice, cuvântul scris e cel (mai) capabil să-mi menţină echilibrul dintre cele două lumi, care se confundă atât de neaşteptat, când pierzi pe cineva drag: viaţa şi moartea. „Vindecare” e un fel de a spune: de fapt, doar înveţi să funcţionezi cu această nouă povară pe creştet: dorul de mama, care probabil că a fost permanent (dar neconştientizat), iar acum e şi… veşnic.

Înveţi să păşeşti din nou, de data asta, fără mama, înveţi să fii fericit, din nou, de data asta, şi pentru mama! Te ajută amintirea fiecărui moment semnificativ din viaţa voastră, amintirea vorbelor ei, amintirea ochilor ei, conştiinţa că eşti sensul vieţii ei, motivul fericirii ei, creaţia ei, dorul ei… Înţelegi tristeţea care a măcinat-o, când ţi se plângea că-i e dor de tine, atunci  când te usucă dorul de căldura prezenţei şi a vocii ei. Înţelegi iubirea, altfel decât ai înţeles-o până la acest hotar. Înţelegi fericirea ca pe o metaforă a copilăriei sub aripa mereu trează a mamei… Înţelegi să-i compătimeşti pe cei care n-au avut parte de ceea ce ai (avut) tu… Înţelegi să-i împlineşti dorinţele, altfel decât ai făcut-o până acum. Înţelegi simbolul lumânării şi magia Luminii. Înţelegi bucuria ei că te poţi menţine şi chiar poţi fi fericit, în ciuda lipsei ei, aşa cum s-a bucurat de primii tăi paşi… Înţelegi, pur şi simplu, ce era de neînţeles până nu demult. Şi înţelegi eternitatea ca pe un poem despre… Mama!

„O, mamă…”!

Va rămâne o poveste

11 Mai

Vom fi singuri prin văi și pe creste…
Și… va rămâne-o poveste…
Partea bună e că avem puterea să decidem cât de frumoasă și de adevărată să fie povestea noastră.

* * *

* * *

* * *


* * *

* * *

* * *

 

Efectul Nicolae Sulac (IV)

11 Mai

Se vor fi întrebând unii, de ce am scris tocmai atâtea articolașe despre „efectul Nicolae Sulac”, în loc să scriu unul și bun, de ce am fragmentat „subiectul”, în loc să-l dezvolt într-o singură postare. În primul rând, aveam nevoie de spațiu pentru melodiile cele mai reprezentative, acestea fiind principalele argumente. În al doilea rând, concluzia și explicațiile de rigoare sunt și ele audiovizuale, deci vor ocupa spațiu, strâmtorând puțin cuvintele. Romanul lui Ion Druță Bisercia albă conține o idee, care, extrapolată, se potrivește și în cazul lui Nicolae Sulac, dar și al altor artiști de la noi. Cu cât sufletul este înjosit, umilit mai mult, zice Ion Druță, cu atât setea lui de înălțare, de libertate este mai mare.  Și cazul lui Nicoale Sulac demonstrează acest adevăr: cu cât s-au străduit autoritățile sovietice să ne rusificie mai tare, cu atât setea de a rămâne ceea ce suntem,  adică români, e mai puternică. Și cu cât alterarea folclorului a fost mai înverșunată (a se vedea chiar acele melodii, interpretate de Nicolae Sulac, pe care el afost nevoit să le mutileze, pentru a le putea promova pe scenă), cu atât atracția pentru autentic este mai puternică. Așa, în ciuda dictatului falsificatorilor din folcloristica sovietică, s-a dezvoltat o reacție de răspuns: fenomenul Tălăncuța, care a generat un curent de cercetare a folclorului și de promovare a autenticului. Și tot așa, în diverse forme, reacția la rusificare a impulsionat tendința de recuperare a valorilor românismului.  Și, ca dovadă, tot melodiile despre care am scris în aceste scurte notițe, precum și alte melodii pe care le-am mai publicat și cu alte ocazii.

Ansamblul Plăieșii, un continuator al liniei Tălăncuței, este cunoscut mai ales pentru cântecul Sus pe malul Nistrului, una dintre variantele căruia a cântat-o și Nicolae Sulac. Acesta este efectul Nicoale Sulac: o dovadă că în ciuda oricăror greutăți, autenticul își găsește calea spre lumină, precum firul de iarbă care străbate asfaltul.


* * *

* * *

* * *

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

pentru azi și pentru mâine....pentru că timpul mă iubește...

pentru azi și pentru mâine....pentru că timpul mă iubește

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

ialina222 BLOG DE MULTE PARALE DE METAL

“Certain things in life simply have to be experienced -and never explained. Love is such a thing.” Paulo Coelho

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

Atâtea lucruri de trăit, atât de puţin timp

Blogul Andreei Vasile, povestitoare

Sree is travelling

Travel blog of Sreejith Vijayakumar

Sparkle And Love

By Romina Talpos

Balet la superlativ

First comes the sweat. Then comes the beauty if you're very lucky and have said your prayers. (George Balanchine)

ȘTEFAN SECĂREANU

Blog personal

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 4,050 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: