Tag Archives: mama

De trei ani…

30 mart.

De trei ani, totul e ca altădată, numai mama…. nu mai este.

Scrisoare mamei

26 apr.

Mama în rochie etnoPrin 1992, o colegă, o fire extraordinar de dotată și de nobilă, mi-a făcut un cadou foarte scump și drag: un set pentru corespondență japonez, cu un ornament floral, delicat, specific pentru cultura niponă, imprimat pe hârtia semitransparentă – o adevărată operă de artă, destinată comunicării cu cei dragi. O vreme am păstrat prețiosul cadou, neștiind cum ar fi mai corect: să-l folosesc sau să-l păstrez pentru mine: să-l folosesc, ar fi însemnat să-l înstrăinez, să-l păstrez, ar fi însemnat să nu-i onorez menirea…

Și, cum adeseori se întâmplă, sentimentele au rezolvat dilema… Era ziua mea de naștere, eram departe de părinți, îmi era dor, am scris o scrisoare, care a luat forma unui poem… Un poem care s-a potrivit perfect: și cu dimensiunile plicului, și, mai ales, peste ani, cu semnificația și profunzimea simbolurilor care s-au unit  cu parfumatul simbol japonez. Cred că am ales cea mai frumoasă destinație pentru un cadou atât de special…

E o poezie, pentru că așa s-au „așezat” rândurile scrisorii, dar una care a fost destinată doar ochilor mamei. Sigur, aScrisoare mamei, București, 1992 citit-o și tata, puțin mirat de unele formulări, pe care nu le-a comentat însă, înțelegând că poemul era o expresie a dorului… de ambii părinți.

Azi public un fragment din acel poem, pentru că și azi mi-e dor… Și azi, ca și atunci, când studentă fiind, îi scriam de la București…

* * *

București, 10 aprilie 1992

 

 

Dragă mămică,

De data aceasta îți scriu doar ție, pentru că am „ceva” numai pentru tine. (Tăticu ar putea să se supere pentru că zic iarăși „ceva”?)

 

Pentru tine

                                               Când așteptai să vin pe lume, citeai doar cărți care să-mi cultive aptitudini pentru frumos. Îmi citeai tot ce găseai mai plin de poezie printre cărțile din casă. Era ca și cum ai fi căutat grăunciori de aur, ca să aduni de o ploaie pentru rădăcinile mele…

 

 

Dulce(le) în gura ta

firesc e rodește.

Mai cântă-mi, mamă,

și mai citește-mi

încă ceva

(și acum, când eu îți spun

ce e nou prin librării!)!

Tot ce-i rostit de tine

sună eminescienește!

 

Învață-mă ce este mai frumos

și ce culori să port,

în alt fel să te repet,

măicuță!

și pentru că îți semăn,

să primesc,

în loc de flori,

în dar

o Țărăncuță*!

 

Necaz și fericire,

și bolile la vremea lor,

cu tine le voi duce,

și nu îmi e rușine nici acum

să-ți plâng de dor

și să te chem

măicuță dulce

* –  e vorba despre cântecul lui Dan Spătaru, îndrăgit de mama.

 

* * *

P.S. E de prisos să menționez că mama a păstrat cu mare grijă scrisoarea… Am găsit-o în cutia cu mărțișoarele mele, alături de scrisorile fratelui meu…

Adevărata poveste a dimineții de Înviere

20 apr.

Adevărat, Hristos a înviat!

Murivale Iisus

Vasile Mureșan. Iisus

* * *

Mergeam prin centrul orașului, având grijă să nu se stingă lumânarea, Sfânta Lumină a Învierii, și îmi treceau prin memorie imagini dintr-un film drag sufletului meu:

…o dimineață la fel ca asta, în care mergeam pe același drum, obosite, dar nespus de fericite: mama, tanti Dora și eu, cu micile noastre coșuri de Paști, după o noapte în care ascultasem întreaga slujbă în biserica Sfânta Teodora de la Sihla – vai! în sala în care eu, elevă  fiind, am luat lecții de sport (căci asta au făcut sovieticii din mai toate bisericile: săli de sport, depozite de vinuri, grajduri, muzee în cele mai bune cazuri). Mergeam, alături de ele, obosită, dar atât de fericită!

* * *

Andrei Mudrea. Orheiul Vechi iarna

A. Mudrea. Orheiul vechi

A fost una dintre primele slujbe de Paști în biserica redeschisă, după lungi ani de întuneric bolșevic (ani în care zidurile bisericii au găzduit chiar sediul Muzeului ateismului). Memoria mea păstrează fragmentele-simboluri, selectând detaliile cele mai elocvente: pereții nezugrăviți ai bisericii (din care „s-au scos toate odoarele”, vorba poetului) și cele câteva femei prezente la slujbă, înșirându-și prosoapele albe și expunând, pentru sfințire, coșurile pline cu merinde – imagini din filmul creat de creierul meu, pentru a putea face față… dorului.

* * *

Butuceni, Toamnă. Iurie Matei

I.Matei. Butuceni

… și o altă dimineață, în care, împreună cu mama, traversam Bucureștii, ținând în mână Lumina Sfântă, luată din dealul Patriarhiei și păstrată pe toată perioada slujbei la… Biserica Albă, unde mama a ascultat, stând liniștită, senină, atentă, pe un scaun pe care l-a apreciat bucuroasă

Murivale, Temă de peisaj

V.Mureșan. Peisaj

(pentru că, altfel, fără el, picioarele ei n-ar fi rezistat atâtea ore), până la rugăciunea, spusă frumos, ca în fiecare an, pentru frații de peste Prut – fapt ce a încântat-o pe mama, care mi-a amintit, în contextul acelei zile de sărbătoare luminată, că și în timpul slujbei de Paști de la biserica ei de suflet, Sfânta Teodora, lumea se roagă pentru românii de pe celălalt mal al râului nostru îndurerat.

Îndurerat, pentru că a devenit hotar între frați!

* * *

Acum, singură, traversând orașul inundat de noapte și de luminițele plutind printre clădirile adormite, acestea erau imaginile care m-au „condus” până la ușa… lui tata.

Nostalgia cu pisic cenusiu (2)

C.Kolesnik. Nostalgie

Tata, foarte supărat că mă obosesc prea mult, m-a lăsat să dorm până la „ora mea” (8.30), deși îl rugasem să mă trezească pe la „ora lui” – adică 5-6…

* * *

Și tot discutând și glumind pe seama „regimului de sărbători”, greu de suportat, am transformat

Dialog. Tudor Zbarnea

Dialog. Tudor Zbarnea

dimineața de Paști în continuarea seriei de amintiri – amintiri care, spre deosebire de noi, nu dorm și nu vor adormi niciodată… Dacă îmi scriu „filmul” până la capăt…

* * *

Am discutat ceva mai îndelung decât de obicei, ca apoi să gustăm ceva împreună, după care eu poartă stelară, S.Plămădealăm-am luptat eroic să nu mai adorm, iar tata s-a luptat cu tentația de a se apuca de lucru – deh, nu i-a reușit, cum mereu i se întâmplă în zilele de sărbătoare – tata eșuează lamentabil, atunci când își propune să se relaxeze! 🙂

Hristos a înviat!

* * *

P.S. Sursele imaginilor: Facebook și paginile personale ale autorilor 

P.P.S. Urmează alte imagini/tablouri (dacă mă lasă computerul meu nărăvaș să-mi termin de povestit… filmul) 🙂

Colț de rai, și trist, și drag

11 apr.

Casa veche din CondrițaUn subiect dureros și drag în același timp: casa de la Condrița.Covorul bunicii Ecaterina

Mama ne-a părăsit exact în timpul în care, împreună, căutam soluții pentru eterna – acum așa pot să-i zic – noastră „îndepărtare”. Doream să schimbăm locuințele pe care le aveam (eu și părinții mei), în așa fel, încât să stăm cât mai aproape.

Una dintre soluții era o casă, nu prea mare, fără turle și alte accesorii covorul buniciikitsch, dar destul de încăpătoare, în care să fie loc și pentruCondrița, mere căzute bibliotecile noastre, și pentru eventualii oaspeți (printre care mulți nepoți, verișori, prieteni), și destule băi, și un mic lot, care să-i permită lui tata să-și exercite pasiunea pentru grădinărit, și loc pentru afirmarea talentului mamei în ale gospodăriei, și teren pentru imaginația ei demnă de un designer versat… Frumoase planuri, la care ne plăcea să visăm și să contribuim.

* * *

Dumnezeu a avut alte planuri cu noi…

* * *

21092013796Azi mă doare orice are tangență cu acest subiect… Poate că e sentimentul de vinovăție, că n-Părul de la Condrițaam reușit să fac,  pentru mama, un lucru esențial: ordine în propria-mi viață (așa cum îmi cerea, cu strictețe, pentru că și-a dorit mereu să mă vadă fericită). Așa se face că, deși nu mi-am condrița, copacidorit niciodată să plec pentru mult timp de acasă (excepție făcând micile călătorii), am fost mereu departe de casă și, cel mai regretabil, de mama. Iată de ce Condrița, grădinaproiectul „imobiliar”, de „unificare” a „gospodăriilor” noastre, odinioară unu proiect energizant pentru mine, acum îmi provoacă tristețe.

* * *

Bibloiteca de la Condrița (2)Un timp, tata nu găsea mai mare plăcere, decât să se izoleze la Condrița, unde și-a mutat oDrum spre Condrița parte din bibliotecă și un birou mare și greu, capabil să țină pe el numeroasele și voluminoasele  proiecte ale cărților lui (cine îl cunoaște nu poate să nu știe și felul în care lucrează tata: cu sete, lacom, colegii numindu-l, mai în glumă, mai în serios, „mașină de citit”).

cărți la CondrițaAcum… nimic nu mai e la fel,  nici tata, nici eu, nici bucuria pe care în mod normal o resimțeam, când ne apropiam, cu mașina, de pădurea de la Condrița (poza din dreapta e făcută în timpul unui popas improvizat, pentru a admira dealurile înflorite și înverzite, în drum spre bunici – acum o groază de ani!), și probabil că însingurarea/izolarea în tristețea casei de la Condrița i-ar face mai mult rău decât bine.

* * *

Condrița, vedere spre pădureAm scris în repetate rânduri despre Condrița…  Azi, când nu mai e mama, să ne dea sfaturi, și nu mai putem amâna vânzarea casei de la Condrița, revin cu pozele din astă toamnă. Fotografii făcute în grabă, mai mult dintr-un imbold, nu din dorința de a arhiva clipele neprețuite. Dintr-un imbold neînțeles ori din sentimentul că, inevitabil, fotografiile vor deveni, peste un timp, singuraCondrita, toamna 2013 amintire despre  casa din Condrița noastră (nu din cea cu faimă „prezidențială”),  unde și-au „zidit”, ca Meșterul Manole: tata mai toate concediile, bunica ultimii ani din viață, iar mama dorul de noi… Și unde dorul nostru s-a întâlnit, printre frunze, ciripit de păsări, dangătele clopotelor de la Mănăstirea din vecinătate, cu ecoul dorului ei…

 

Poze din primăveri trecute

4 apr.

Fotografii găsite întâmplător, rătăcite printre drafturile acestui blog… Am vrut să le pun într-un articol din 2012, nu mai țin minte despre ce era vorba, țin minte că a intervenit tristul eveniment din 30 martie, și n-am mai apucat să scriu „conform planului”. Am abandonat însăși ideea de a-mi planifica ceva.  Pierzând-o pe mama, am pierdut primăvara…

* * *

Sunt poze la care țin mult, pentru că sunt făcute de mama. Am amintiri extrem de frumoase cu mama, colindând parcurile bucureștene: parcuri ninse, înghețate, răzmuiate de ploaie, înmugurite, înverzite, răcoroase vara sau înflorite frumos, inundate de rozul suav al magnoliilor, primăvara.


* * *

Așa se face că acum aproape că nu mai contează pozele (calitatea lor), contează doar sentimentul pe care l-au fixat în memoria mea: o stare de liniște perfectă, datorită prezenței mamei.

* * *

Mama sub pom înflorit, București

Bunica și cântecele ei. Românești.

3 apr.

Am povestit, în repetate rânduri, despre cântecele bunicii Elena și felul în care acestea au construit conștiința mea românească și dorința de a continua ceea ce bunica a știut a „sădi” în sufletul meu. Am povestit apoi că în astă iarnă am înregistrat câteva (să fie vreo zece) melodii, așa cum le-am auzit de la bunici, în special de la bunica Elena. „Experimentul” s-a produs pe fondul unei bronșite, eu încercând să depășesc dificultățile de respirație cauzate de virus, dar nu numai pentru asta am făcut aceste înregistrări, ci și pentru că rudele mele, în special surorile mamei, mă tot roagă, de mulți ani, să fac acest lucru (se pare că bunica mi-a „încredințat” cele mai multe cântece – unele nu foarte cunoscute – anume mie,  unele dintre acestea nu le mai ține minte niciuna dintre mătușile mele).

Astea fiind spuse, cu titlu de scuză (care știu, mă acuză, deh!) pentru calitatea înregistrării, mai pun pe blog doar acest cântec din perioada interbelică, pe care bunica îl fredona adesea, în zilele lungi de iarnă, tricotând sau făcând alte necesare, uneori plictisitoare, munci casnice. Mie îmi plăcea piesa asta nu doar pentru ritmicitate și melodicitatea deosebită, ci și pentru că bunica părea să se înveselească și ea, atunci când mi-o cânta. Bunica mea, care și atunci când râdea, avea o lacrimă în ochi, punea punctul pe „i”, schimbând puțin textul, la final: „Sunt țăran, țăran român/ Și român vreau să rămân!”:

* * *

Și iată o altă istorie cu același cântec, povestită de Ion Proca, din al cărui articol am copiat textul textul de mai jos. Este, în mod evident, o altă versiune, dar asta doar confirmă că e vorba despre un cântec îndrăgit pe malurile Prutului, de vreme ce era trimis ca o scrisoare de dragoste peste… Nistru!

Cu plăvanii de la jug

Port în țarini mândrul plug.

Dragi mi-s boii, câmpul drag,

Brazde-adânci de-a lungul trag.

Hăi, hăi!

 

Umblă plugul cu doi boi,

Eu pun capăt la nevoi,

Samăn lanul roditor

și mă uit în viitor.

Hăi, hăi!

 

Seamăn ca și frații mei,

Am acelașii dor cu ei

Sunt plugar și sunt Român

și plugar vreau să rămân.

Hăi, hăi!

 

Dar când țara m-a chema,

Plug pe pușcă voi schimba

și voi trage în vrăjmaș

brazda mea de bun ostaș.

Hăi, hăi!

Cântecul și poezia ca O, mamă…

2 apr.

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi,

Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi…

* * *

Ziceam că bunica și mama cântau o versiune mai rară a acestei elegii eminesciene (sau că, cel puțin, pe internet nu se găsește varianta cunoscută de mine). Dintre toate variantele pe care le-am ascultat până acum, cea interpretată de Nicolae Lăcătuș este ceva mai apropiată de ceea ce cântau mama și bunica:

* * *

Și totuși, e diferită. Am înregistrat, acum câteva săptămâni, când stăteam acasă, având bronșită (deci, ca să-mi fie iertat faptul că nu-mi controlez vocea), cântecul așa cum îl cântam împreună cu mama și cu bunica Elena:

* * *

Apoi mai ziceam despre o altă variantă melodică a baladei lui Bolintineanu Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul. Iată înregistrarea făcută, la fel, acum câteva săptămâni, în aceleași „vitrege” condiții 🙂 :

P.S. Ar mai fi câteva cântece pe care aș vrea să le învețe cineva din familia mea. Nu știu cine va fi mai receptiv, dintre nepoții noștri, știu că neavând prea multe ocazii de a cânta împreună cu ei (din cauza distanței dintre noi, a kilometrilor ce ne despart), soluția cea mai convenabilă pare a fi asta: să-mi terorizez eventualii cititori, postând, din când în când, melodii auzite de la bunici. 🙂

 

 

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Neoproză „smart emotional”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Industry Insider Reviews

Adela Teban

Inspired by nature

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

%d blogeri au apreciat: