Arhiva | Vie privée, Vie publique RSS feed for this section

2.Chanel în loc de confirmare

16 Feb

Personificarea fidelității stilistice, Casa Chanel (creatorul colecției, Karl Lagerfeld) ne trimite de-a dreptul în Cosmos (fără a face  vreo derogare de la clasicul deux-pièces, consacrat de înaintași, sau, să zicem, de la rochia extrem de elegantă) – prin decor și coloana sonoră (apropo, în rusă). Parcă toate ar fi la locul lor: lungimi, proporții, croială, nuanțe, carouri, pepit, volănașe  neostentative (cu excepția miresei roz, din final), paiete (fără exagerări sau extravaganțe), dantele sau pene (luând, la unele piese, forma unor sfere, în care înoată corpurile manechinelor, alungite și subțiate, ca de obicei, astfel încât accentul pe șolduri, amplificate prin cute generoase, nu le face să pară masive, ci din contră, pare să sugereze ideea că n-ar fi lispit de logică un mic răsfăț cu ciocolată)… Parcă da, și totuși, senzația că modelele sunt niște cosmonaute cochete și mandatate să transmită civilizațiilor nepământene salutul nostru, oarecum dezrădăcinat, dar încă marcat de apartenența la o istorie zbuciumată, nu te părăsește pe parcursul întregului film. Comparând cele trei prezentări de modă, confuzia devine și mai mare: ori visezi o eră apusă, rătăcită printre smartphoane, ori planeta noastră s-a rătăcit în călătoria sa și a ajuns în visul vreunui extraterestru! 🙂

Și, în sfârșit, cel mai frumos lucru pe care l-am văzut, căutând să mă trezesc: Paris Cosmopolite, 2016/17 Métiers d’Art – colecție de vis a (și al) unui alt vis! Așa încât, am renunțat la orice reper temporal… Accesoriile elocvente, precum orhideele din păr sau cușmulițele de tip „Guguță”, articolele tricotate, șalurile încrucișate la spate, paltoanele și scurtele din piele, cu paiete sau fără, asortate sau… incompatibile cu orice, îți amintesc, imediat, că Haute Couture e doar pe post de ghid, iar încercarea de a o reproduce întocmai ar fi o experiență la fel de tristă ca, să zicem, parafrazându-l pe un personaj dintr-o piesă de teatru, dorința de a ancora în Steaua Polară. Perfect! Să mai visăm, cât mai avem… Timp! 🙂

 

1.Tendințe și tendențiozitate: acronism în tot și-n toate :)

16 Feb

La prima vedere, s-ar părea că e la modă cam tot ce s-a fumat deja: maxi, volum, transparențe, rochii vaporoase, pasteluri, griuri, naturalul, minimalismul, plus: romantism, suprapuneri (în stil „varză” :)), vintage, cape, șaluri, volane, trene, accente metalice, irizări etc. Doar la o derulare repetată sesizezi diferențele dintre: siluete, atitudine, detalii și, mai ales, metafora: femeia-nor, femeia-vis, care nu se lasă privită altfel decât cu uimire admirativă și, aproape absentă la lecția de admirație, își ia zborul și… trece! Scenografia spectacolului îi impune un rol de fantasmă plutitoare, mereu coborând niște scări (e adevărat, scările unui palat somptuos), și doar la sfârșit, parcă încheind un destin, urcând, mulțumită, pe scară undeva mai sus, plecând frumos din scenă…  Și tot, abia la sfârșit, ca un rezumat firesc al unui ciclu, doar câteva accente cromatice (cum altfel? – purpurii), după o întreagă epopee de tonuri mai mult decât reținute. Traseul eroinelor (la propriu și la figurat) nu se intersectează, decât la final, cu figura – inadecvată, s-ar părea – a creatorului (de modă, deh!), ale cărui idei le-au purtat pe tot parcursul „călătoriei”, aproape fără a se „împiedica”! 🙂 Dincolo de silueta greu de imaginat pe străzile aglomerate ale unui oraș modern (e totuși Haute Couture, deh!), repetiția, obsesia  nuanțelor diluate la maximum și obligativitatea unor scări în decorul pe care l-ar putea accepta de o astfel de creație vestimentară,

Valentino (mai exact, autorul colecției, Pierpaolo Piccioli)… parcă m-a-ntrebat pe mine…  🙂 Iată:

Poiana cu prințese rătăcite a lui Dior (autoare: Maria Grazia Chiuri) pare o continuare a aceleeași povești, dar într-o altă dimensiune. Evadată din misteriosul castel de lux, femeia-vis pare să se răzvrătească și să răzbune traiectoria descendentă a figurinelor plutitoare din spectacolul Casei Valentino. Rătăcitoarele prin pădurea improvizată de Dior sfidează imprevizibilitatea terenului pe care îl explorează cu ușurința și energia femeii care, oriunde s-ar afla, e stăpână, ca la ea acasă, și încrezătoare: cu adevărat, cine să se opună frumuseții, fie că e dezgolită (puțin sau mult), fie că e acoperită din creștet până în tălpi?

Și aici, griul, negrul, albul și tonurile de bej, rozul, verdele sau movul (dar toate pudrate, ca și cum prăfuite sau decolorate), culorile naturale, dar cu multe accente metalizate și accesorii exotice, par că încadreze modele vestimentare vechi (ușoare crinoline sau rochii ample, combinate cu șorturi sau pantaloni – formulă prezentă deja în mai multe colecții), readaptate cu grijă unui timp netrecător, ancorat parcă în imaginația fetițelor sau în piesele unor renumiți dramaturgi. Dior, creatoarea casei, adică, nu m-a întrebat pe mine, dar cred că ar fi de acord cu ideea că, orice ai alege ca stil sau accesoriu: înger sau nimfă, șarpe sau fluture – important e să porți cu eleganță ceea ce e atemporal și niciun croitor nu-l poate îmbrăca, așa încât, defilează, mereu dezgolit și extrem de vulnerabil. Da, sigur, mă refer la norul de flori și flăcări al trupului… spiritului nostru.  Și el trebuie păzit de rele, îmbărbătat uneori, în călătoria sa spre… Creator!

Unde dragoste nu e…

29 Ian

Un articol semnat de un foarte bun publicist,  pe pagina unei prestigoase instituții media (numele și titlurile nu-și au rostul aici, pentru că aș vrea să pun accentul doar pe un anume tip de speculații, extrem de răspândite zilele astea în mass-media prutonistreană – am ales, la întâmplare, un citat dintr-o serie de citate asemănătoare, și m-am oprit la el, pentru că e cel mai laconic și e scris într-o română exemplară. Alte citate, ale altor autori, suferă de logoree și/sau de agramatism),  zice așa: „Cred că liberalii, acum, au o serioasă temă de meditație. Ei au de ales: să-și păstreze aceeași postură intransigentă dar lipsită de eficiență, sau să intre în joc și prin participarea lor la guvernare să fortifice caracterul proeuropean și proromânesc al noii puteri. Pentru început, Partidul Liberal are șansa să contracareze unele scheme toxice și să voteze guvernul Leancă, spulberând pretenția unora că fără comuniști nu se poate. Ba se poate fără comuniști, dacă îți dorești cu adevărat binele țării și nu umbli cu subterfugii pentru a îngheța reformarea justiției, și dacă nu urmărești în subsidiar o agendă moldovenistă!”

Nu pot decât să-l felicit pe autor, cultivator al unui optimism debordant: după ce explică, în termeni finuți, contorsionismul politic al PD și PLDM, autorul vede – în toată harababura stârnită de ele cu ocazia negocierilor pentru formarea majorității parlamentare, în stânga și-n dreapta -„caracter proeuropean și proromânesc”! Unul care trebuie doar puțin „fortificat”! Nu tu furturi, nu tu aeroporturi, nu tu BEMuri, nu tu declarații antieuropene și sfidarea recomandărilor făcute de oficialii europeni în cadrul atât de așteptatei „discuții de la aeroport”, ci „caracter proeuropean și proromânesc”. Și, din contră, cel pe care autorul îl suspectează de intenția de a îngheța reforma justiției este chiar cel care cere garanții de la eventualii parteneri de coaliție că promisa reformă se va înfăptui! Și singurul partid care a inclus în programul său electoral ideea aderării la NATO, un partid care are susținerea colegilor de la Bruxelles și de la București devine, ca prin minune, suspect de… moldovenism (moldovenismul fiind o teorie stalinistă, este, în mod clar opusul integrării europene)! Deci, PL-ul, care își asumă fără vreo reticență identitatea românească și integrarea europeană, este „moldovenist”, iar Lupu, autorul celebrei „răzgândeli” despre „limba științifică” și cel care anunță că cererea de aderare nu mai e de actualitate, Diacov, ideologul „moldovenismului” de tip agrarian și promotorul politicilor românofobe, care au cauzat  românilor basarabeni destule necazuri în ultimii douăzeci de ani, Chiril Lucinschi, cel care declara, în campania electorală din 2009, că nu se va simți niciodată român, ci doar moldovean,  sunt purtătorii „caracterului proeuropean și proromânesc”! Asta da magie prin cuvânt, trucuri jurnalistice și demagogie iscusită! Nu e de mirare că se fură democrația ca în codru, cu astfel de „câini de pază”!

Cel mai dureros e că vorba despre un jurnalist pe care l-am admirat pentru articolele scrise în perioada regimului Voronin. Acum, brisc, autorul se face a uita de 7 aprilie, de fuga lui Papuc, de refuzul celor din PD și PLDM de a susține inițiativele PL privind reformele, denumirea limbii oficiale, decizii precum aceea de a nu participa la manifestațiile rușinoase de la Moscova – ca să dau doar câteva exemple. Autorul se face a nu ști că recomandările oficialilor europeni de a se forma o coaliție cu PL se întemeiază exact pe ceea ce, aici, la Chișinău, i se reproșează: exigența și intransigența. Uită să sublinieze că PD și PLDM sunt partidele care, odată ajunse în fruntea bucatelor, preferă să întoarcă spatele Europei, României și electoratului, intrând, aproape necondiționat, pe mâna PCRM. Un PCRM la fel de cinic, de altfel, care abia așteaptă să se alieze cu aripile „moldovenist-primitve” (sau „moldo-stataliste”) ale PD și PLDM și cu PSRM, preluând astfel întreaga putere în Parlament (sau poate că autorul nici nu ia în calcul acest scenariu, dar asta nu înseamnă că acesta nu este posibil). În orice caz, nu faci niciun bine fragilei democrații din Republica Moldova, dacă favorizezi ipocrizia partidelor proestice, acordându-le circumstanțe atenunate, și descurajând unicul partid care își asumă un mesaj proeuropean consistent. Parafrazând, „unde dragoste nu e, de echidistanță nici vorbă”.

P.S. Când citești astfel de articole, te întrebi: oamenii se pot schimba atât de mult în doar câțiva ani,  sau, pur și simplu, există circumstanțe în care se devoalează aspecte latente, nevăzute, ale naturii umane?

Cu dor de noi: „Noi îl vrem pe Cuza Domn!”

26 Ian

hora (2)Un prieten care a dansat Hora Unirii cu înalți demnitari români, de la Iași, București, Chișinău (de la Chișinău fiind prezenți, bineînețels, reprezentanți ai PL) și, cu români (inclusiv moldoveni, de pe ambele maluri de Prut) din toată Țara, mi-a povestit cât de frumos a fost acest 24 ianuarie acolo, la Iași,  unde mi-a fost și mie inima – tristă. Cu o zi înainte, la Chișinău, cele două partide ceva mai răsărite din fosta alianță proeuropeană și-au rezolvat nevoile urgente pe seama alegătorilor creduli. Cetățeni care le-au dat votul, cu speranța că aleșii lor au intenția sinceră de a continua reformele și a realiza mult-promisa și mult-elogiata în campanii electorale integrare europeană.  Ca să fie și mai dureros pentru votantul amețit de-a binelea, „ciobenii” politicii moldovenești au încercat să dea vina pe al treilea partid al alianței, PL – mizând, desigur, pe ideea care zace de mult timp în mințile adormite ale unor politicieni care nu s-au coborât de douăzeci de ani din fotoliile de parlamentari (de parcă ar fi prins acolo rădăcini): „moldoveanul îi prost ca noaptea”, poate fi manipualt și șmecherit de oricine are un pic de școală făcută la fostul KGB! Nu exclud că unii dintre votanții acestor partide ar putea fi atât de naivi, încât chiar să nu observe cât de lacom tindeau liderii acestor două partide către o alianță cu o fracțiune sau alta a fostului megapartid comunist, actualmente spart în surcele roșioare și împrăștiat prin toate colțurile scenei politice moldovenești. Nu știu care stare a acestui partid e mai periculoasă: cea aglomerată sau asta, răsfirată și pleoștită peste tot. Știu însă bine că situația nu are cum să devină roz peste noapte. Lucrurile se vor limpezi, căci asta e viața: cu ulciorul nu mergi de multe ori la apă -, dar până la limpezire, vom avea de suportat crize valutare, economice, sociale, despre cele politice nici nu mai zic, toate fiind legate între ele – și toate astea, din cauza lipsei de consecvență, lipsei de caracter, prostiei și nestăpânitei atracții către Kremlin a celor mai influenți dintre politicienii de la Chișinău. Un lucru e bun: apele s-au separat, iar alegătorii au văzut, în sfârșit, ce mincinoși ordinari se ascund și ce harbuz mare și rotund a crescut  în spatele bannerelor care le promiteau reforme, o Moldovă fără comuniști, o Moldovă fără sărăcie (vorba vine, iată o glumă amară, auzită zilele astea: „Acum că „Moldova fără sărăcie” s-a rezolvat, a venit vremea să se rezolve și „Moldova fără comuniști!””).

* * *
Prietenul meu, abia revenit de la Iași, mi-a trimis un cântec, pe care el l-a auzit întâia oară, iar eu mi l-am amintit, pentru că l-am tot ascultat, de zeci de ori, cu inima strânsă, când, studentă fiind, împreună cu ai mei colegi de la filologie, „prindeam” printre bruiaje Cenaclul Flacăra.  E un cântec de dor de noi, cei care am fost și cei care mai suntem. De noi, cei care vom fi, în ciuda agresivității cu care mediocritatea și lașitatea încearcă să-și lărgească bârlogul rău mirositor, strivind tot ce-i mai frumos în juru-i.  Un cântec pe care prietenul meu (nefiind român!) l-a îndrăgit, simțindu-l așa cum mulți moldoveni (deci, români, de fapt) din Parlament nu-l vor simți niciodată.

* * *
Un cântec vechi georgian spune cam așa: „să cântăm, să ne audă dușmanii și să se întristeze, văzând că mai avem poftă să cântăm!” Georgienii, poporul care știe aproape la fel de bine ca noi, românii, cum e să ființezi într-o baladă. Tristă.

* * *

 

* * *
Articol publicat și pe portalul Știri Locale

Cum se minte pe la noi

23 Ian

Cum se minte la Chișinău, de îngheață apele politice? Simplu. Cum se respiră.
Totuși, dacă vrei un impact geopolitic serios, faci unele eforturi, îți pui imaginația în mișcare (păi chiar așa, pentru ce ne-o dat Dumnezeu imaginație? Nu pentru a o folosi în scopuri nobile, precum acapararea întregii influențe politice, care înseamnă putere, care înseamnă bani, surse de existență, femei etc.?) Așadar, întâi alegi un locșor retras. De preferat, aeroportul Chișinău, concesionat (de nu știu care mare gospodar maldavan) rușilor – e cea mai bună soluție contra nesuferiților de jurnaliști nechemați, ăia care se bagă peste tot  și vor să știe prea multe, dar și pentru a-i umili pe europeni, dându-le de înțeles că nu mai există loc în RM unde Putin nu ar avea câțiva oameni băgați în mod absolut legitim, care să aibă posibilitatea să te spioneze. Apoi, promiți europenilor că vei face „tăt cum trebu!”, dai din cap de sute de ori, ca să-i amețești bine. După care îți vezi de treabă, adică faci exact invers, dar pretinzi că „iuroepenii” nu ți-au „recomandat” nimic, pentru că ei „nu se amestecă în treburile interne ale Moldovei”, iar cei care nu respectă înțelegerea (da, aia inexistentă, dintre „partidele democratice” și „europeni”!) sunt liberalii (cum de ce? pentru că n-au spete largi la Moscova, nu sunt neamuri politice cu Voronin, pentru că nu-ți place cum se uită, pentru că nu merg în Pădurea Domnească etc., etc.). Apoi, te răzgândești și inventezi chiar tu niște „recomandări”, așa, mai convenabile („boborul” va înghiți orice, că doar n-o să plece la Bruxelles, să-i interogheze pe „europeni”, să afle ce-ți recomandară!) Și pretinzi că alea sunt! Și că Ghimpu nici nu vrea să audă de ele. După care… guleai, gubernia! Ah, și dacă un jurnalist care chiar știe să-și facă meseria totuși merge la Brixelles și face un interviu și, astfel, se descoperă că tu minți cum respiri? No, mare lucru! Zici că ai vrut să faci un săniuș bun la Chișinău, pe apele politice înghețate, acum, după Bobotezele noastre (veche și nouă), fără ger, fără zăpadă (mai e un pic, ia să vedem: Sf. Valentin, Dragobete, 23 februarie, Mărțișor, 8 martie, Floriile, Paștile… – măi, n-o rămas mult până la Crăciun!),  e musai să-l chemi și pe Putler, să se dea și el pe gheața făcută de tine, cu efortul minții tale, ascuțite și luminate. Poate cade odată bine detot, de-i vine mintea la cap și i se trezește, în sfârșit, mila și grija  de cetățenii Rusiei, și ne lasă în pace – pe noi și pe ucraineni!

* * *

Iată interviul jurnalistei Europei Libere Iolanda Bădiliță cu președintele Alianței Liberalilor și Democraților pentru Partidul European, liberalul Graham Watson (descifrarea îmi aparține):

„E.L.: Dle Watson, vă mulțumesc pentru acest interviu. Voi începe prin a vă întreba, de ce ați ales un aeroport pentru întâlnirea de acum două zile cu liderii proeruropeni de la Chișinău? A fost ca în filme!

G.W.: Cei trei care am zburat de la Bruxelles, reprezentantii PPE, socialiștilor și liberalilor, trebuia să ne întoarcem la Bruxelles în acea noapte, aveam la dispoziție doar patru ore. Partidele moldovene cu care ne-am întâlnit au considerat că va fi cel mai eficient să ne întâlnim în aeroport. Și așa a fost, am folosit timpul la maxim. Am avut o lungă discuție, extrem de eficientă.

E.L.: Și care a fost sfatul dvs. pentru dl Ghimpu?

G.W.: Sfatul pe care i l-am dat a fost același pe care l-a primit și dl Filat de la PPE, și dl Lupu de la socialiști: să cadă la înțelegere pentru o coaliție de guvernare a partidelor democratice, care să mențină Moldova pe calea integrării europene.

E.L.: Dl Marian Lupu, președintele PD, a propus joi o coaliție de guvernare între partidul său și PLDM, partidul condus de dl Filat și dl Leancă. O coaliție din care să fie însă exclus Partidul Liberal, condus de dl Ghimpu. Cum comentați acest lucru?

G.W. : Nu cred că este o soluție cu care trebuie mers mai departe, căci va aduce la un guvern minortar, sau, dacă va avea majoritate, va fi o majoritate parlamentară cu partidul domnului Voronin sau cu partidul dlui Dodon. Nu este calea cea bună pentru progres în Moldova. Cele trei partide democratice ar trebui să fie capabile să cadă de acord asupra unei formule de guvernare. Și, este adevărat, când am fost la Chișinău, le-am propus o astfel de formulă.

E.L.: Lucrurile s-au desfășurat într-un alt mod, observ.

G.W.: Regret acest lucru și sper că democrat-liberalii, PLDM, îi vor spune dlui Lupu că nu aceasta este calea de urmat. Că are nevoie de o coaliție de trei partide, pentru a avea majoritate sigură, cu care să poată promova reformele.

E.L. : Dar, dle Watson, dl Lupu nu a ascuns niciodată faptul că, citez, „are diferende ireconciliabile cu dl Ghimpu”.

G.W.: Atunci nu este un politician adevărat. Toți avem diferende, dar în politică niciodată nu e bine să ai diferende ireconciliabile. Cei doi au putut lucra, s-a văzut. Cred că sunt în stare să lucreze și acum împreună. Trebuie doar să vrea. Poate că dl Lupu preferă să lucreze cu comuniștii? Cel mai important pentru RM este să rămână pe calea reformelor și a integrării europene, iar pentru asta este nevoie de o coaliție a celor trei partide proeuropene.”

Pentru comparație, iată câteva link-uri cu declarațiile liderilor noștri după discuția cu oficialii europeni:

Independent

Timpul

Unimedia

Cotidianul

 Adevărul

AIE-PL=BMD=PDAM

22 Ian

Fără îndoială, situațiile de criză sunt foarte incomode pentru societate, perturbative pentru economie, neplăcute, în general, dar extrem de utile pentru analiza politică, radiografierea construcției factorului politic și, mai ales, pentru elaborarea de noi formule sau actualizarea formulelor de comunicare între elementele acestei construcții.

Recenta criză politică a AIE (care nu e ceva nou, să fim sinceri: fiind continuarea crizelor din anii precedenți, trebuia și putea fi anticipată și chiar prevenită!) nu face excepție: este pe atât de neplăcută, pe cât de utilă. Ne-am obișnuit atât de mult să apreciem cu superficialitate discursul politic autohton, în ciuda faptului că prezintă prea puține semne de normalitate, încât nici nu mai cerem prea multă claritate de la aleșii noștri. Suntem fericiți când ne divulgă, la nervi, câteva inițiale sau când le scapă vreo aluzie. Pe de o parte, există o rațiune pentru acest comportament al negociatorilor, dat fiind că stăm într-o zonă în care puțină discreție nu strică, zonă de „conflict înghețat”, și trecem printr-o perioadă de exacerbare a conflictelor din aceeași serie. Pe de alta, nu e normal să acceptăm orice decizie a aleșilor noștri, numai pentru că, vezi bine, le-am acordat toată încrederea, în urma unei campanii electorale „cu năbădăi”. O modalitate de a le controla pornirile de animale politice, astfel încât să nu se automutileze, cel puțin, mi se pare necesară.

Actuala criză, aparent generată de discuția în jurul problemei depolitizării justiției, a devoalat intențiile principalilor lideri de pe arena politică de la noi, făcându-i să se exprime mai puțin protocolar. Așa, auzind mai multe declarații ale liderilor PD (Dumitru Diacov și Marian Lupu) referitoare la ideea unui procuror din spațiul UE pentru Republica Moldova, nu poți să nu le compari cu celebrele „teze” ale agrarienilor, de pe timpuri (fostul PDAM), privind „Moldova pentru moldoveni” sau pericolul românesc, sau alte declarații la fel de primitive și de xenofobe ale foștilor nomenklaturiști sovietici, aciuați acum prin diverse partide.

Jocul, e adevărat, ceva mai nuanțat al PLDM trădează doar dorința de a participa la actul de guvernare, mai puțin grija pentru corectitudinea acestuia. Felul în care ideea aderării la NATO este respinsă de ambele partide, zise proeuropene, dezvăluie adevăruri triste, intuite de multă lume și până acum. Una dintre concluziile care se impun, analizând declarațiile liderilor cu pondere în procesul de luare a deciziilor din cele două partide, vizează vocația politică a PD, care nu se deosebește prea mult de PLDM și care este nu doar de stânga, așa cum și-ar dori liderii partidului să se creadă, nu e social-democrația, ci  comunismul oligarhic (de fapt, comunismul esențial, clasic, pentru că un alt tip de comunism nici nu există în natură), iar libidoul lui geopolitic este unul estic (de preferat, satisfăcut pe bani vestici, occidentali). După declarațiile de ultimă oră, balansând între xenofobia de tip sovietic și discursul patriotard moldovenist, nu mai văd diferențe fundamentale între aceste două partide și PCRM sau alte derivate ale acestuia (precum PSDM, bunăoară) sau formațiunile anterioare, din care acesta se revendică ideologic. Autorii proiectului „Lucinschi” (cei care au „sugerat” chemarea lui Lucinschi la Chișinău) știu mai bine acest lucru, pentru că tot ei sunt autorii campaniilor de linșaj mediatic aplicat „intrușilor” în sistemul de „privilegiați”, foști nomenklaturiști sovietici. Așadar, esența motivației politice, la noi, nu trebuie căutată în gradul de onestitate sau în atașamentul pentru valorile europene ale unora sau altora, ci în interese personale sau de „gașcă” (mai ales financiare).

Hârtia de turnesol, cheia pentru dezlegarea ecuației privind orientarea geopolitică a unui partid din Republica Moldova sau altul a fost, până mai ieri, felul în care acesta se raportează la moldovenism, dar – atenție! – vorbim despre ideologia susținută în mod sistematic de liderii-fondatori, nu de „sateliții” întâmplători ai acestora, pe care formațiunile îi folosesc pentru a-și camufla esența moldovenistă în perioadele de precocitate, de „pubertate instituțională”. În momentul în care o astfel de formațiune devine destul de „matură” și nu mai are nevoie de niciun „camuflaj”, ea se debarasează de „balastul ideologic” unionist sau filoromân, rămânând o structură aglomerată pe criterii „pure”: ambiții și orgolii (care au fost poreclite, la un moment dat, „principii și valori”), pentru care cea mai potrivită „ideologie” este „moldovenismul primitiv” (sau: moldo-statalismul), adică un naționalism local, extremist și agresiv, care permite clasei de oligarhi să acapareze cât mai multă putere, marginalizându-i pe cei mai slabi (intrușii, inadaptații, considerați inadaptabili, „visătorii”, „utopicii” etc.). Exact asta se întâmplă acum cu ceea ce în 2009 s-a vrut a fi AIE, dar n-a reușit decât să acutizeze reactivitatea elementului sovietic, moștenit din fostul regim, totalitarist, la procesele reformatoare.

Noutatea momentului actual ține  de cele două elemente iritante pentru partenerii de coaliție din programul electoral al PL: tema NATO și tema corupției, în mod special tema aducerii unui procuror „străin”. Xenofobia viscerală a foștilor „agrarieni” transpare acum  în protestele vehemente ale celor care au ridicat, odinioară, moldo-statalismul la rang de politică oficială a Republicii Moldova („moldovenii au votat pentru partide de moldoveni, nu de străini!” (a se vdea, în acest sens, declarațiile liderilor PD: Marian Lupu, Dumitru Diacov)).

Ca să fie mai clar, e de ajuns să privim atent la structura ideologică a fostului BMD, în care încăpuseră, ca într-o salată foarte complicată, mai toate curentele ideologice prezente pe piață în acel moment. A fost de ajuns ca BMD să prindă contur și să se impună, oarecum, prin aportul celor mai tineri și mai nepătați dintre membri, că s-a și dezmembrat, lăsând scena politică liberă pentru alte lupte de „restructurare politică”. AIE repetă, în mare parte, și structura, și mișcarea, oarecum haotică, a  AMN, iar mai târziu a BDM, pe scena politică. Și cred că-i va repeta și deznodământul, cel care a marcat, mai înainte, și PDAM-ul: dispariția (eventual, căderea sub pragul electoral) – din cauza legăturii fatale dintre moldo-statalism și corupție. AIE devine vulnerabilă în fața PCRM, chiar din clipa în care se zbate să înlăture PL-ul din componența sa. Acest lucru, semnalat și de analiști, și de politicieni din afară, nu poate opri însă tendința generală. Destructurarea AIE e  ca și realizată (cu toate străduințele multora de a o menține pe linia de plutire). Nici nu se putea altfel, pentru că „pilonii” acestor construcții (partide rezultate din dezmembrarea fostului PC al R.S.S. Moldovenești) au rămas aceiași, actorii principali, scenariștii și regizorii, la fel. Doar actorii din rolurile secundare se schimbă, în funcție de gradul de usaj mediatic și moral al acestora. Ca în orice telenovelă ieftină, de altfel.

Cu dor nesfârșit de frumusețe

5 Ian

* * *

Primele zile ale acestui an mi-au fost marcate de sentimente contradictorii, pe care nu m-am grăbit să le exteriorizez, pentru că au și o componentă frumoasă, luminoasă, dar și una mai puțin optimistă. Totuși, ambele perspective mi se par demne de discutat, dar nu oricum, ci așezat, calm – pentru o mai bună înțelegere a societății noastre și a perspectivelor ei. Sper să reușesc, în articolele care urmează, să abordez, pe rând, temele pe care acest început de an mi le-a furnizat cu multă generozitate.

* * *

* * *

În prima zi a anului l-am întrebat pe unul dintre prietenii de peste Prut cu care obișnuiam să discut diverse probleme legate de politică, dacă a găsit aici, la noi (pentru că știam că ne-a vizitat de multe ori), mai multă sau mai puțină autenticitate decât dincolo de Prut. Nu mi-a dat un răspuns categoric, dar a comparat programele de Revelion și a subliniat că posturile noastre au pus mai mult accent pe autentic (pe folclorul autentic, aș sublinia eu) decât televiziunile de la București. Sigur, e un aspect pe care ar trebui să-l dezvoltăm, dar aici ne oprim, ca să remarcăm ideea că, atunci când vorbim despre autenticitate, gândul nostru zboară direct la sursele (și la REsursele) etnofolclorice. Și nu e nici de mirare, nici greșit (poate ușor banal, uzitat, dar nu neapărat rău, în esență). Folcloricul și etnograficul ne-a scos din anonimat și continuă să ne fie o respectabilă carte de vizită, cu toate că am impresia că noi, românii, în dorința arzătoare de a părea moderni, avem uneori tendința de a subestima valoarea moștenirii noastre culturale, în general, și a celei etnofolcorice în special.

* * *

* * *

valentina-vidrascu

Valentina Vidrașcu

Valentina Vidrașcu

Valentina Vidrașcu

Cum la început de an setea de nou și de creativitate se manifestă mai pregnant și ne îndeamnă să ne îndreptăm privirile către diversele arte și – de ce nu? – către podiumurile de modă, am dat peste câteva imagini și filmulețe care surprind trendurile din moda internațională. Și mare mi-a fost plăcerea să constat că pot apela cu încredere la creațiile Valentinei Vidrașcu, probabil cea mai frumoasă și mai autentică dintre vocile din domeniul designului vestimentar de la Chișinău – după ce am răsfoit cu atenție și am tot admirat colecțiile designerilor din lume. Nu e vorba că aș fi găsit corespondențe la Dior, Miu Miu sau la alții (deși am găsit!), ci de sentimentul de… autenticitate, despre  care ziceam.

* * *

Drăgaica

Drăgaica. Designer: Valentina Vidrașcu

Da, mătase, catifea, lână și alte țesături naturale, combinate cu dantelă, broderie, aplicații de tot felul (inclusiv cunoscutele broderii cu mărgele și paiete, aplicate în cel mai curajos mod pe reverele paltoanelor sau chiar pe spatele hainelor de iarnă, dar în acea mult prea sofisticată formulă, mult prea rafinată dozare – astfel, încât nu trece peste limitele esteticului), opere de o eleganță aparte, în care vechiul, tradiționalul (și, implicit, folcloricul), transformat și luminat de puterea gândului, să reînvie în fiecare sezon, creând forme noi de expresie pentru corpul uman (bineînțeles, cel feminin, în special) în mișcare. Mișcare – întru o mai frumoasă și mai fericită ființare!

Haine, dar nu pur și simplu articole de îmbrăcăminte, ci creații menite să ne vorbescă despre frumusețea corpului uman, un vas prețios al sufletului și al visului! Veșminte, în care mișcarea să devină un stil, o formă coregrafică, admirabilă și memorabilă, de parcă ar purta în ea un grăunte de veșnicie…. Este exact detaliul pe care l-am regăsit, de câte ori mi-a fost dor de o formulă vestimentară inedită, care să mă exprime cu mai multă exactitate, în creațiile Valentinei Vidrașcu. Mereu.

poze-cd-001-copy

Rochie de Valentina Vidrașcu

Cu fiecare dintre colecțiile sale, pe care le caracterizează atât noutatea, cât și fidelitatea față de tradiție și autentic (da, acea tradiție și acel autentic, despre care vorbeam cu prietenul meu de peste Prut), Valentina Vidrașcu întinereșete. Și pare o sursă de energie inepuizabilă. Azi Valentina Vidrașcu marchează o cifră rotundă, dar, cu toate meritele și cu toate că a consacrat mulți ani dezvoltării unui domeniu în care e greu să te impui, să fii original și să ajungi să creezi tendințe, și cum nici nu arată că ar fi prea atașată de cifre, timp (și vremuri în general), ci mai degrabă nepăsătoare față de trecerea anilor, și cum e mereu în mișcare, într-un zbucium creativ, parcă purtată de un dor nesfârșit de frumusețe, doamna Valentina Vidrașcu lipsește de pe listele cu personalități „programate” pentru diverse distincții guvernamentale. Sigur, mai e timp pentru distincții. Și mai e timp (sunt convinsă că nu e târziu!) să ne întoarcem fața către izvoarele noastre ne autentic și frumusețe. Așa, discret și cu recunoștință, cum te-ai pleca să iei apă din izvor.

* * *

Sursa primei imagini: aici
Sursa celei de-a doua imagini: Interviul realizat de
Alice Nastase Buciuta pentru revista Tango

Sursa celei de-a treia imagini: aici
Sursa celei de-a patra imagini: aici
*
 * *

Alte câteva articole despre Valentina Vidrașcu în:


Forbes

Blogul Natei Albot

Basarabenii

Evenimentul Zilei

Fashion&Beauty

Timpul

… și lista poate contimua la nesfârșit!

* * *
Pagina oficială a Valentinei Vidrașcu

 

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: