Cafea cu lapte…


  Mi-am zis că trebuie să redactez neapărat această Pagină de cafea… cu lapte! (și ”prietenii știu de ce”, vorba lui C.Tănase și a altor români).  Nu mă puteam decide, însă, asupra titlului, acesta fiind esențial: așa cum îl așterni, așa scrii! 🙂

Așa a apărut această pagină, dedicată dorului de locurile în care am crescut, amintirilor despre părinți și bunici și acelor lucruri sfinte pentru fiecare dintre noi, care ne-au colorat frumos copilăria…

Eram în anul I la Universitate. Cu alte cuvinte, adolescentă, încă. De fapt, adolescența mea s-a prelungit până târziu… Parțial datorită părinților mei, care au fost atât de severi și, totodată,  protectori, cu mine, încât m-am simțit mereu o ”școlăriță”, care trebuie să dea seama părinților (sau altor superiori) la orice pas. Parțial din cauza studiilor mult prea prelungite. La un moment dat, pe când făceam niște cursuri postuniversitare, un prieten m-a întrebat când se va încheia procesul educației mele, că avea de gând să-mi pună o întrebare serioasa. Cred că acel proces încă nu s-a încheiat nici acum, dar… să revenim la cafeaua despre care vorbeam. După cum spuneam, eram studentă în anul I și am îndrăznit să-l rog pe unul dintre puținii colegi (băieți) de grupă să completeze o Anchetă, pe care o țineam/completam/actualizam, după caz – așa cum țineam și un Jurnal secret (o ocupație pentru care sacrificam vreo jumătate de oră pe zi, pe vremea aceea – spre deosebire de acum, când ocupația respectivă îmi fură câteva ore bune! – semn că am avansat, nu?).           

 Ancheta conținea diverse întrebări (una mai banală decât alta, dar nu întrebările, ci răspunsurile colegilor mei făceau tot farmecul). La întrebarea despe mâncarea preferată Andrei C., colegul meu de facultate, mi-a răspuns în cel mai frumos și mai poetic fel: ”Cea gătită de mama!”

 

A fost ca un impuls, acel răspuns neașteptat de simplu, de fapt, mi-a setat gândurile într-o direcție pe care altfel aș fi ratat-o, probabil.  Modul în care Andrei a sintetizat preferințele sale culinare m-a făcut să mă gândesc la multe: la felul în care se manifestă recunoștința bărbaților, de exemplu, sau la faptul că nimeni nu ne iubește mai mult și mai frumos decât părinții, chiar dacă uneori, în adolescență mai ales, găsim această iubire puțin agasantă, chiar dacă uneori îi considerăm prea restrictivi sau neînțelegători…

 ”Mâncarea gătită de mama” este, probabil, ceea ce exprimă în modul cel mai direct, dar și mai subtil, totodată, grija și iubirea, trecute prin filiera sentimentelor materne. Uneori, acestea nu se ”devoalează”, decât parțial, prin cuvinte, și le simți întreaga profunzime, doar atunci când, student fiind, alimentându-te ”studențește”, adică… accidental, primești, la un moment dat, un pachet cu diverse bunătăți trimise de mama…

 * * *                                            

 Dacă aș scrie o carte despre copilăria mea, probabil că aș începe cu povestea tristă a bunicilor, dar aș continua cu netrecătoarele arome ale copilăriei mele, inclusiv cu cea a dejunului pregătit cu dragoste de bunica, așa încât orice dimineață să răsară pentru noi (noi, adică eu și verișorul meu Gelu, pentru că ambii am stat mai mult cu bunica, pe când eram mici) plină de surprize gustoase.

 De departe, preferata noastră era budinca de lapte cu orez, asezonată cu te miri ce: un fir de mentă, niște fructe din grădină, un strop de dulceață etc. Am perfecționat-o, mai târziu, din nostalgie (sigur), completând rețeta cu fructe exotice și alte ingrediente delicioase.

 * * *

 

Mama, însă, ne alinta cu un dejun simplu, care sugera ideea de austeritate, dar calculat după toate legile medicinii (fructe sau legume proaspete (sau din conservă, iarna), pâine cu unt și miere, ceai din plante sau cacao/ceai cu lapte). 

Totuși, uneori comitea marea imprudență (adevărată ”crimă” – pentru că aducea și multe calorii nedorite) de a ne servi la micul dejun pâine prăjită în unt (”petrecută” prin lapte și ou bătut), adică ceva extrem de caloric, dar foarte apetisant, mai ales că se combina de minune cu puțină miere sau dulceață) cu lapte și cacao (mai târziu înlocuind mica linguriță de cacao prin una și mai mică de cafea naturală – dar, de fiecare dată, neapărat cu lapte!)… Mai târziu am înțeles: combinația  lapte + miere + o altă aromă/alte arome era chintesența acestor manifestări ale grijii materne… 

 

* * *

Mai târziu, când mama s-a îmbolnăvit și a trebuit să stea în spital, a avut o perioadă critică, în care nu mânca decât ceea ce îi găteam eu, după rețetele învățate de la ea…

  * * *

 

 

Azi am altă ”concepție” despre prima și principala masă a zilei, o concepție inspirată din lecturi și din experiența personală, dar revin la acele tabieturi uneori, mai ales atunci când mi se face dor de copilărie…

* * *

Nu știu unde o să mă ducă această nouă pagină.  Ar fi o adevărată revelație să aflu ce experiențe culinare din copilărie s-au transformat în amintiri dragi pentru cei care trec pe aici și citesc aceste rânduri. E o invitație. Cu drag.

ArGribincea

Chișinău, 11 mai 2010 

 

P.S. Pentru că nu am avut inspirația de a face poze cu deliciile pregătite de bunica, la timpul respectiv, am fost nevoită să caut imagini sugestive prin vecinătatea blogului meu. Le-am găsit pe site-ul Violeta’s Vintage Kitchen  (pozele preluate de acolo având alți autori decât mine, bineînțeles).

 

5 Răspunsuri to “Cafea cu lapte…”

  1. rahoveanu Mai 17, 2010 la 2:00 pm #

    Arg

    frumos scris, cu dragoste, caldura sufleteasca, melancolie si regret ca timpul curge.

    PS: m-ai facut sa salivez cu gandul la preparate. Cant citeam, era chiar ora pranzului!

    • Argentina Gribincea Mai 17, 2010 la 2:04 pm #

      Scuze, Alex! N-am crezut că impactul poate fi atât de… nemilos.🙂

      P.S. Mă gândesc la o formulă cât mai… ”neutră” de relatare despre plăcintele cu iaurt (bulgărești, li se mai zice pe aici) pe care le face mama, alivencile, babele și vărzările bunicii Catinca, tortul cu cremă de cacao al bunicii Elena… Dificilă misiune!..🙂

  2. vermeiuc diana Aprilie 4, 2011 la 9:40 am #

    nu am cuvinte simt ca masina timpului ne duce la mama la ialoveni. te iubesc scumpa verisoara.

    • Argentina Gribincea Aprilie 4, 2011 la 10:25 am #

      Și eu te iubesc, Dianuș!

      Mulțumesc pentru surpriza plăcută, mi-e dor de tine, cum mi-e dor de zilele în care ne vedeam mai des… și chiar se întâmpla să ne adunăm toți verișorii acasă la bunica… Sper că ești bine, și tu și familia… și la fel și Rodica! Vă îmbrățișez cu drag pe toți odată!🙂

      Și pentru că am sesizat o umbră de tristețe în mesajul tău, țin să te rog, mult detot, să nu fii tristă…

  3. Cursuri Mai 2, 2011 la 9:32 pm #

    Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: