Tag Archives: Argentina Gribincea

Conștientizare

29 apr.

Ploua, ca acum…

și trebuia să mă bucur

inconștient, discret,
ca în adolescență, când
lacrimile tale

erau ca un scut al bucuriei
și în Cer, și pe Pământ

Ploua, și trebuia să plâng,
pentru că scutul de lacrimi

e acum în Cer…

Dar cum și eu iubesc necondiționat,

inconștient,
mă bucur

scutul rezistă

și locul lacrimilor mele

e acum în Cer…

geofebră cu geoversuri

28 ian.

hm, febră

geosimptome

ionesciene

cu regizori ruginiți

de rinocerită acută

– unde e brook?

* * *

sunt împotriva pedepsei cu moartea

și cu viața

mizerabilă

și împotriva eutanasierii

dar

neprețuit

este viața

dar este

și moartea

dar

* * *

dacă fac rinocerită, rog să fiu eutanasiată

* * *

un alt măgar agramat

(al altui Buridan)

nici cal, nici măgar

și nici bour

cu  flori la pălărie

s-a împiedicat

de o virgulă geopolitică

 

a murit

într-un final

și dus cu pluta a fost

pe salve de tun

înainte nu înapoi

după cum i-a fost crezul

de bovină blândă

care suge de la oi

(of!) două mame

rămânând orfan

și roșu

de porc(ari)

* * *

hm, geofebră

tristă noapte comedie

contractată

în toiul sărbătorilor

pe vechi și pe nou

înainte și-napoi

cum se joacă

teatru

pe la noi

în vecii vecilor

și-apoi

* * *

parcă am reușit să-mi port

zilele

solar

nu vreau să mă poarte

un virus demonic

în împărăția oglinzilor sparte

și strâmbe

și nici să dorm

întunericul

vostru

Tabla împărțirii la eternitate

22 iun.

(Variantă)

Am împărțit,

odată, demult,

un prânz inconștient,

apoi niște rădăcini amare,

apoi o îndepărtare,

apoi niște cuvinte

împărțite în lumi,

fragmentate,

dinamitate

cu metafore ascunse

(e un fel de păpușă rusească

această subtilizare

a metaforei,

și stai să

admiri

fața de porțelan a păpușii,

ascultând

fugi)…

 

Asuprite

cuvinte

nasc poeme

împărțite.

Poemele dau naștere cărților.

Împărțite și ele.

Și cărțile nasc oameni

împărțiți

între bune și rele…

 

Cele rele ne despart,

cele bune se împart,

imparțial,

cu alte părți

interesa(n)te…

– Pe mai târziu…

– Eternitate?

* * *

28 mai


Eu cred că provin dintr-o ploaie
Sau din ceea ce o poartă, un nor
Poţi rămâne trist în odaie,
eu mă retrag, precum melcul,
în dor

O ploaie a despuiat de floare salcâmii
Ce soartă de artist, ploaie din nor!
În căderea lor, ca un dor ce revine,
ploile se înalţă şi mor

Mamă, ţii minte, în această odaie,
la geamul prin care trecuse un car,
mă bucuram, inexplicabil, de-o ploaie,
și ploaie înseamnă amar

Reluare: versuri ACUM

Autoportret. Imaginea, un argument orgolios

4 mai

Argentina Gribincea. Acuarelă de Constantin Batâr

Argentina Gribincea. Acuarelă de Constantin Batâr

Să încep cu un reproș devenit deja enervant, pe care îl aud tot mai frecvent: „De ce nu pui și tu niște

ascultând versurile colegilor la un cenaclu literar

ascultând versurile colegilor la un cenaclu literar

poze „actuale”, ca să te putem recunoaște pe stradă? Ai tot felul de fotografii pe net, dar nici una recentă!” De obicei, răspund în glumă (par exemple, acum vreo câțiva ani ani am pus mai multe poze pe Facebook, am adunat toate complimentele posibile, după care le-am „secretizat”, că nu dădea bine să continui a acumula complimente!) Alteori invoc ceea ce orice femeie este datoare să invoce: cochetăria (deh, nu poți face concurență propriei imagini din primăvara primelor iubiri, să zicem), alteori spun  „minciunele” inedite. Adevăratul motiv însă e foarte simplu: n-am timp să-mi actualizez mereu pozele și, mai ales, să le selectez și să le fac publice (câteva selfies, pe care am încercat să le fac vreo doi ani în urmă, au fost atât de neîndemânatice, încât m-au descurajat definitv)  – pe de o parte. Și pe de altă parte, acest blog nu este altceva decât un autoportret – unul mai complex, bineînțeles, și foarte „extrapolat”, cuprinzând și atitudini, opinii, și mai multe domenii de interes, și unele publicații, apoi diverse pagini de memorii, fotografii vechi, povestiri din copilărie, detalii biografice, implicând

În oglină. Foto de M.G.

În oglină. Foto de M.G.

aproape toată familia mea etc., dar totuși, rezumând aceste „fațete” ale unor realități trecute prin diverse „filtre”, e o

Schiță-portret de Glebus Sainciuc (1982)

Schiță-portret de Glebus Sainciuc (1982)

imagine publică a mea, o construcție-autoportret.  Acesta a fost conceptul blogului de pe wordpress (unul dintre primele mele bloguri, dar nu chiar primul, au mai fost câteva variante pe yahoo și pe alte platforme care ofereau spațiu gratis): un alt fel de carte de vizită.

Am și poze, evident, deși, inițial, n-am dorit să pun accentul pe ele, ceea ce scriu și opiniile mele fiind principalul element – „atractiv” sau „distractiv” – asta e la aprecierea cititorului! – al demersului meu blogosferic.

hora

Alături de colegii din Ansamblul Hora

Autoportretul meu virtual trebuia să fie unul „adunat” din diverse „surse”, inclusiv din creionările unor prieteni, printre care unii foarte cunoscuți, deja plecați din astă lume, alții mai tineri și mai puțin cunoscuți, cum ar fi portretul pictat de Constantin Batâr sau portretul schițat de mâna regretatului maestru Glebus Sainciuc, primit ca premiu într-un concurs (pe care maestrul obișnuia să-l „organizeze” în timpul întâlnirilor cu admiratorii săi). Rubricile (paginile) de

La umbra unui bătrân copac georgian

La umbra unui bătrân copac georgian

călătorii, publicații vechi, muzică, poezie, pictură, memorialistică și, mai ales, referințele, adică faptul că lucrările mele

sunt citate de puțini, dar cunoscuți și foarte apreciați autori, sunt adevărata sursă de mândrie pentru mine. Asta ar explica de ce nu pun preț pe fotografia recentă, care, oricât de reușită ar fi, n-ar reuși să „deconspire” nici a mia parte din „secretele” mele. Astea fiind scrise, nu am a adăuga decât alte imagini, la fel de convingătoare, care… să nu spună despre mine mai mult decât aș vrea eu! 🙂

Povestea de dimineață. Tabla împărțirii (2)

7 feb.

Cu …n am împărțit,

odată, demult,

un prânz inconștient,

apoi niște rădăcini amare,

apoi o îndepărtare,

apoi niște cuvinte …

…n împarte cuvintele în lumi,

le fragmentează,

le dinamitează

cu metafore ascunse

(e un fel de păpușă rusească

această ascundere

a metaforei:

dacă e ascunsă o comparație,

care ascunde altă comparație,

lipsind și termenii de comparat,

stai ca o pasăre albastră

și admiri,

fața de porțelan a păpușii,

și asculți

fugi)

Molestează cuvintele …n

și ele nasc

poeme.

Împărțite.

… la …n!

Cu mine

uneori.

Am acordat și eu un interviu… :)

28 apr.

Nu e primul meu interviu. Și pentru că nu e primul, am avut o ezitare înainte de a-mi da acordul să fie publicat. De ce? Pentru că știu cum se face pe la noi. Spui una, apare cu totul altceva. Interviul meu a apărut, în variante difertite, aici și aici. Mă bucur, pe de o parte, că există acest interes pentru lectură. Mă întristează însă incapacitatea celor care scriu pe această temă de a redacta un text, respectând… normele limbii române. Pentru că textul meu a apărut cu mai multe greșeli decât cele pe care le-am făcut în textul original, iată textul pe care l-am semnat eu:

Mereu am preferat clasicii. Mi-am format gusturile literare la școala lor – începând cu perioada clasicistă, precum Corneille (Le Cid, în special, care mi-a deschis apetitul pentru cercetare, pentru că primul meu referat „serios” a fost despre această piesă a lui Pierre Corneiile, iar meritul pedagogic e al profesoarei mele de franceză de la liceul Gh.Asachi, pe atunci școala nr.1, doamna Grosu, care a știut cum să mă încurajeze) și continuând cu celelalte curente, mulți dintre autori fiind francezi și faimoși: Villon, Rabelais, Voltaire, Hugo, Flaubert, Musset, Lamartine, Baudelaire, dar mai ales Balzac! Bine, până la ei au fost volumele scriitorilor noștri pentru copii (mulțumită părinților mei, care m-au împrietenit cu literatura). Și după au fost mulți alții.

Dacă ar aș avea destul timp liber, aș preferă să mă întorc în acele timpuri, în care mă abandonam lecturii. Astfel încât, e firesc să-i prefer și acum tot pe clasici. Din păcate, trebuie să citesc mai mult literatură recentă și foarte recentă (din obligații profesionale). Glumesc, desigur. Îmi place să citesc și noutățile (literare, dar și din alte domenii), îmi place să recitesc operele citite demult și îmi place să „recuperez” ceea ce mi-a scăpat în anii trecuți.

Dacă n-aș avea un plan de lecturi obligatorii (conform unui plan de lucru stabilit de mult timp), aș prefera, ca pe vremea adolescenței mele, să stau zile întregi în bibliotecă și să-mi aleg titlurile de pe raft, urmându-mi intuiția, pentru că lectura trebuie să fie ca și dieta: personalizată, să fie bazată pe necesitățile fiecăruia. În plus, dacă ar fi să recomand vreo carte, aș întreba mai întâi care sunt preferințele celui care îmi cere sfatul. Nu are rost să impui un anume gen de literatură, dacă personalitatea cititorului „cere”, are nevoie de altceva, pentru moment. Cu siguranță, va veni și timpul altor genuri de lectură.

Pe de altă parte, gustul pentru literatură se cultivă. Spre exemplu, dacă e o persoană care n-a citit din clasici (sau i-a citit din obligație, pentru „școală”, dar fără a-i pune la suflet), aș începe cu această perioadă (cu literatura clasică unversală și cu cea românească – literatura clasică este o bază excelentă pentru formarea personalității). Dacă a citit suficient din clasici, aș recomanda autorii mai recenți…

P.S. Am evitat mereu să fac recenzii (și recomandări de orice fel), din anumite motive, ușor de înțeles, dat fiind că sunt mereu printre persoane care fac parte din „lumea cărților” (scriitori, cercetători, editori, jurnaliști etc.). Iată de ce, inițial, am scris un articol nesimțit de lung, încercând să menționez acolo toate cărțile pe care le-am citit în utlimele luni, apoi cărțile pe care le am permanent pe masa de scris, apoi cărțile pe care aș vrea să le citesc neapărat. A rezultat o listă extrem de voluminoasă, care cere mai mult spațiu decât i se poate acorda. Am renunțat la acel text, dar discuția aceasta cu dvs., stimată dnă Vizitiu, mi-a dat o idee: vom publica acel răspuns cu altă ocazie, probabil pe blogul meu, unde am la dispoziție tot spațiul, astfel încât discuția aceasta va avea continuare. Or, ce este cartea, în genere, dacă nu un… Dialog continuu (ca să-l citez, astfel, și pe tatăl meu, Ion Ciocanu, pentru că în special lui tata îi datorez pasiunea pentru carte)?

Vă mulțumesc frumos, doamnă Svetlana Vizitiu, pentru că mi-ați cerut părerea și pentru că în acest fel s-a ivit această idee, sper că de bun augur!

Înțeleg situația delicată: probabil că textul meu era prea mare, dar aș fi preferat să mi se spună cât anume trebuie scurtat, nu să se intervină în textul scris de mine. Repet, cu toții facem greșeli, mai mari sau mai mici, și tocmai pentru că nimeni nu e scutit de greșeală, ar fi de preferat ca fiecare să răspundă pentru propriile greșeli.

Eminescu, Cel care ne (re)unește

15 ian.

Copacul eminescuCenaclul „Alexe Mateevici”, de unde a pornit să se organizeze mișcarea noastră de opoziție contra sistemului sovietic, a început, ca azi: la un 15 ianuarie  – pe Aleea Clasicilor din Chișinău, lângă bustul lui Eminescu. A început cu lumânări și versuri: cântate, recitate, discutate… Și azi mai discutăm… Discutăm, însă în alți termeni, și nu doar despre Eminescu, ci și despre unitatea noastră, ca moștenitori ai lui și ai altor clasici ai românismului și continuatori ai acestuia. Pe atunci, nici măcar nu aveam dreptul să cunoaștem toată opera lui Eminescu (despre multe dintre articolele lui nici nu bănuiam că ar exista!) Iată că Eminescu nu doar a reușit să supraviețuiască barbariei sovietice, nu doar a învins – prin nevoia noastră de a avea  alături de noi poezia sa -, ci ne-a reunit, pe noi, românii de pretutindeni, sub steaua românismului (și nu doar prin celebra-i frază „Suntem români și punctum!”), ci chiar prin disputele pe care le inspiră și azi, ca și acum un veac…

* * *

M-am trezit cu sentimentul că mama… s-a întors. Așa îmi spunea ea, în vis, că a fost plecată, pentru că trebuia să viziteze pe cineva, departe, dar s-a întors! – pentru că așa e bine, și așa se va întoarce mereu, de oriunde ar pleca, și să nu cred că ne-a părăsit… Este primul vis în care mama arată așa cum era în ultimele zile pe pământ și îmi mai și vorbește! Am mai visat-o, sigur, de multe ori, dar mereu arăta ireal, ca o lumină vorbitoare, înconjurată de lumini și de flori… Păcat că visele se termină (de regulă, în momentele cele mai frumoase)… Dacă ar fi continuat, probabil, am fi discutat multe, căci aș avea multe să-i spun, sau poate că am fi cântat,  așa ca în acele clipe de poveste, cele mai fericite pe care le-am trăit împreună…

Cu siguranță, am fi cântat o romanță pe versurile lui Eminescu…

* * *

* * *

Links: ZDG, reportaj fotografic din Aleea Clasicilor, 15.01.2013

Curaj.md

Constantin Tănase despre Ziua Națională a Culturii

George Damian: Eminescu în zale de războinic

Câteva dintre articolele din anii trecuți:

Pe Aleea Clasicilor…

Dor de Eminescu

Prima mea călătorie…

Erori de tot felul…

Cu chipul palid…

Pădurea Scorenilor…

Fără „visul de luceferi”…

Pe sub tei electorali…

Înzăpezit și plin de speranță…

 

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: