Pactul Hitler-Stalin

În ultimul timp s-a vorbit extrem de mult despre similitunile dintre nazism și comunism. Cine ar putea ști mai bine decât noi că asemănarea dintre cei doi foști ”rivali” este îngrozitor de mare? Ieri recomandam o emisiune din seria Istoria în mișcare, foarte interesantă, din punctul meu de vedere. Aș mai putea adăuga și altele, de exemplu, emisiunea dedicată acestei zile de la Europa Liberă.

Recent, printr-o rezoluție a AP a OSCE  23 august a fost declarată zi de comemorare a victimelor celor două regimuri genocidare: hitlerist și stalinist. În sfârșit, se spune lucrurilor pe nume. Poate nu va trece mult, și Rusia va fi forțată să plătească despăgubiri și să-și ceară scuze, așa cum a plătit Germania. Până atunci, IERTĂM, dar NU UITĂM.

P.S. Inserez aici câteva lunk-uri spre articolele mele, referitoare, într-un fel sau altul, la tema victimelor pactului dintre Stalin și Hitler:

• Sonata lunii din Siberia
• Sub semnul ipocriziei. Un tratat ipocrit
• Cetățenia română și problemele stringente ale RM
• Un muzeu al verticalității noastre, care să ne apere de puseurile românofobe ale guvernanților
• Argumente contra ”remanierilor” cursului de istorie
• Moldoveniști pentru linștea expansionismului rusesc sau căutători de sine?

P.S. O discuție interesantă pe marginea unui articol la fel de interesant despre ziua de 23 august…

Azi: istoria în mișcare…

Emisiunea Istoria în mișcare de astăzi ar trebui ascultată de cât mai multă lume.

La margine de imperii…

Tudor Gheorghe

Haz de necaz: bătaia-i din rai!

Este o vorbă, care se pare că ne-a marcat destinul (geo)politic: bătaia-i din rai, se zice prin părțile noastre…

Zilele trecute, fostul consilier prezidențial Sergiu Mocanu povestea că polițiștii care îl anchetau erau indignați/mirați de faptul că acțiunile poliției noastre au scandalizat opinia publică, internă și internațională, pentru că, așa cum au confirmat mai mulți martori, bătaia și tortura sunt practici obișnuite ale instituțiilor noastre de ordine. Iată un film (găsit întâmplător pe youtube), care nu face decât să reconfirme acest lucru trist, atestat și ne ONG-urile care monitorizează situația drepturilor omului, de altfel.

 

* – interesant de citit, mai ales, comentariile de  youtube, referitoare la acest clip.

 

Undate: nu știu din ce motive, filmul pe care l-am publicat aici a fost înlocuit cu altul, absolut nerelevant în contextul postării mele, fapt pentru care am eliminat clipul.

Publicitate postelectorală

Glumesc. Nu are nicio legătură cu publicitatea electorală. Este un film absolut nou, cu imagini nou-nouțe din centrul Chișinăului, care – am observat și de data asta – mereu se schimbă (nu neapărat spre bine), dar rămâne, printr-o minune, la fel de poetic. Așa se explică tonalitatea romantică a acestui filmuleț, care începe o serie de povestioare despre orașul meu natal…

 

Moliendo Café

Julio Iglesias & Jeane Manson – Moliendo Cafe 1980

* Actualizat 09.03.2014

In memoriam Florin Bogardo

Declaratie de Dragoste

Izvorul Nopții. Florin Bogardo

Minoritarii și criza politică din R.Moldova

În ultimul timp am tot avut de comentat despre probeleme noastre (dacă sunt atât de multe și de mari!), legate de criza politică și, implicit, de cea identitară. Am atins și problema xenofobiei, inclusiv în rândul minortarilor, unii dintre care sunt românofobi. Altfel, românofobia fiind o politică de  stat în R.Moldova (încă din perioada sovietică), nu e de mirare ceea ce se întâmplă. Dimpotrivă, ar fi ciudat să nu avem defel xenofobie – într-o societate, care este atât de departe de standardele democratice. Minortarii însă nu sunt cu toții românofobi (cred că cel mai grav aspect este românofobia instituționalizată (românofobia de stat), nu manifestările sporadice ale unor adolescenți aflați la cheremul hormonilor). 

 Iată un exemplu de atitudine echilibrată față de problema direcției în care ar trebui să se îndrepte R.Moldova (un sondaj RFI). Trebuie menționat că nu este o atitudine excepțională printre minoritarii din R.Moldova. Admit că nu este nici cea mai frecvent întâlnită, dar nici singulară nu este (câteva nume care vin să confirme ideea că am avut un suport substanțial din partea unor minoritari, în lupta noastră pentru emanciparea de sub tutela sufocantă a Kremlinului: Ion Dumeniuc, Demir Dragnev, Victor Grebenșcikov, ca să nu menționez poeți, artiști, profesori, din rândul minoritarilor, care, prin atitudinea lor onestă, echilibrează balanța relațiilor interetnice din R.Moldova, alimentându-ne speranța că normalitatea și civilizația sunt un obiectiv accesibil/realizabil pentru noi). Există destule exemple care îmi dau temeiul să cred că minortățile din R.Molodva nu reprezintă un impediment în mișcarea pro-UE (și pro-NATO) a RM, și nici în calea refacerii unității spațiului cultural românesc. Principalul impediment este de natură (geo)politică, strategic și, probabil, economic – nu intercultural (sau interconfesional).