Naţional-comunism moldovenesc sau Xenofobia de Stat a R.Moldova

29 Apr

 „Multstimate Domnule Vieru, Permiteţi-mi să fac acum o destăinuire publică: Să ştiţi că… şi eu sunt na-ţi-o-na-list”.” (V.Voronin, Discurs rostit la serata de creaţie a lui Grigore Vieru, 3 decembrie 2005)

O veche tradiţie stalinistă: românofobia instituţionalizată

Acum câţiva ani,Victor Stepaniuk, unul dintre liderii PCRM, se revolta, fără pic de jenă pentru fraza cu iz nazist pe care a emis-o:  „În ţara asta (P.Moldova – n.n.) sunt prea mulţi români!” În acelaşi interviu, publicat concomitent în ziarele Timpul şi Comunistul*, Stepaniuk insista pe expresia „neutralizare juridică”, referindu-se la „minoritatea românească” din RM, expresie prezentă în unul dintre documentele cele mai contestate, elaboarate de guvernarea comunistă – Concepţia Politicii Naţionale (2003).  Fiţi atenţi, pentru că aşa a început şi Hitler, mi-a zis un coleg din străinătate, cu care discutasem despre starea de lucruri  de la noi. Se vede că fraza spusă atunci de unul dintre ideologii principali ai PCRM nu era întâmplătoare, ci una programatică, fundamentală, caracteristică pentru ideologia de stat a RM – numită de promotorii acestei teorii şi „moldo-statalism”. Recentele evenimentele postelectorale de la Chişinău demonstrează că nimic  nu este întâmplător în politică, iar românofobia iese mereu la suprafaţă, de câte ori discursul moldovenist (alias moldo-statalist) este folosit – în lipsă de argumente – într-o polemică dintre Bucureşti şi Chişinău. Şi, ceea ce e şi mai trist, se confirmă că violenţa verbală nu pierde prilejul de a se transforma în violenţă fizică.  

Mulţi comentatori de la noi şi de peste hotare şi-au spus părerile privind natura persecuţiilor prin care trece în aceste zile societatea (şi mai ales comunitatea românească) din RM.  Ura liderilor PCRM faţă de contestatarii lor (care sunt, în mod evident, de diferite etnii şi purtători nativi ai diferitelor limbi, nu doar români) ia formele unui extremism naţionalist dezgustător.

Hate speech – atitudinea adoptată de Preşedintele Voronin

Discursul lui Vladimir Voronin este atât de vehement, încât nu mai poate fi credibil. Ura cu care miniştrii săi îi ameninţă pe părinţi că  în copiii lor se va trage, dacă aceştia vor fi prinşi în stradă, protestând, ura discursului prezindeţial, coroborată cu excesul de zel al Poliţiei în lupta cu „complotiştii minori contra statului moldovenesc” ar putea fi un bun subiect de comedie, dacă ea nu ar viza vieţile şi sănătatea generaţiei tinere a acestei ţări. Sub pretextul că se îngrijesc de securitatea cetăţenilor, comuniştii terorizează însuşi viitorul RM.

Şi toate acestea pentru că, fiind educat la şcoala stalinistă, Preşedintele Voronin încă nu a înţeles că între noţiunea de „român” şi cea de „moldovean” nu poate exista antagonism, iar relaţiile dintre etnii şi  naţiuni, în mod normal, nu se construiesc pe ură. Cu atât mai puţin productiv este acest tip de discurs („hate speech”) în consolidarea realţiilor internaţionale. Este inaccesibilă, pentru un stalinist, ideea că unionismul este o stare firească, în condiţiile în care tendinţa, în lumea modernă,  este fluidizarea frontierelor, schimbul cultural şi economic intens şi cât mai liberalizat şi depăşirea situaţiei de inchistare naţională, economică şi culturală, cu care ne-a obişnuit închisoarea sovietică. Da, s-ar putea ca unii lideri politici de la noi, obişnuiţi cu trândăvia şi câştigul ilicit, să fie speriaţi de schimbările care se  cer pentru a asigura o bună capacitate de integrare a RM în structurile europene. Ajutorul României, în acest sens, ar fi foarte binevenit, cel puţin pentru că, având aceeaşi limbă, nu am cheltui timp şi bani pentru traduceri şi elaborarea actelor în limba română – procedura de ajustare a legislaţiei naţionale la cea europeană fiind, în fond, aceeaşi. Or, ura care a acoperit ochii liderilor noştri românofobi este atât de mare, încât ei nu sunt în stare să aprecieze avantajul de a fi, prin voia istoriei, parte a unei naţiuni care deja a intrat în familia europeană, faptul că vorbim aceeaşi limbă nefiind decât un privilegiu. Comuniştii de la Chişinău sunt gata să dea vina pentru eşecurile politcii lor antidemocratice pe oricine: pe copii, pe statele vecine. De remarcat faptul că în 2005 tot dl Voronin vorbea despre un complot rusesc la adresa statului RM şi chiar arestase un presupus complotist, în persoana lui V.Pasat – ce-i drept, nu l-a bătut şi nu l-a violat, – iar peste un timp l-a extrădat „ţării complotiste”, adică Rusiei, şi s-a (re)împrietenit cu aceasta, devenind foarte blând cu cei pe care îi numise „duşmani ai statalităţii moldoveneşti”. 

 S-a mai menţionat, cu diverse ocazii, faptul că acţiunile  şi politica PCRM sunt absolut incoerente. Nici în acest caz, se pare, liderii comunişti încă nu s-au lămurit: ori a fost un complot – şi, atunci, sunt de vină liderii opoziţiei şi ţările (una sau toate împreună) vecine ale RM, ori e vorba de nişte copii, care nu pricep nimic, sunt manipulaţi şi nici n-au ce căuta la mitinguri (deşi, probabil, sunt mult mai bine instruiţi decât întreg aparatul birocratic al dlui Preşedinte, cu dl Preşedinte inclusiv)? De  fapt, ascultând cântecele acestor tineri, auzindu-i scandând: „Câte doi, câte doi, comuniştii la gunoi!” – oricine îşi poate da seama că sunt aceiaşi elevi, liceeni, care în 2001-2002 au apărat democraţia în RM şi au obţinut, prin protestele lor, atenţia organizaţiilor internaţionale şi monitorizarea conducerii comuniste de către APCE. Ulterior, conducerea comunistă a interzis accesul tineretului la mitinguri (cu excepţia celor comunsite, desigur – pentru că la noi dublele standarde sunt o normă), deşi la unele dintre acele mitinguri ale opoziţiei se discutau chiar problemele lor, destinele lor, ale tinerilor, şi, conform legilor în vigoare, au şi ei  dreptul la informare corectă şi la opinie. Ei bine, acei copii au crescut şi au revenit în PMAN. Poate că, atunci când au aruncat cu pietre, unii dintre ei, şi-au amintit cum erau vânaţi şi în 2002, ca şi acum, de Poliţia comunistă? Spun „comunistă” şi mă desolidarizez categoric de o politie vindicativă, care face dovada servilismului faţă de un singur partid şi a instinctelor lui criminale, apelând la tortură şi intimitări, sfidând legea şi bătându-şi joc de demnitatea cetăţeanului, de femei şi copii.

Vandalism şi teroare

Să fie clar, dezaprob vandalismul şi nu am nici cea mai mică simpatie faţă de cei care îl practică. Doar că mă îndoiesc că aceste recente acte de vandalism s-ar fi produs, dacă Puterea nu ar fi provocat mulţimea la acţiuni violente prin terorismul său guvernamental – prin acţiunile nedrepte, contrare principiilor democratice, libertăţilor fundamentale ale omului – începând cu dreptul la identitate şi terminând cu cel la libertatea cuvântului şi a întrunirilor (cazuri de acestea au fost semnalate chiar şi în perioada preelectorală). Revolta populară era inevitabilă, în condiţiile în care, ani la rând, simţim că suntem minţiţi. Un exemplu este recensământul populaţiei din 2004, în timpul căruia au existat numeroase cazuri de intimidare şi de manipulare a populaţiei (cazuri semnalate inclusiv de obeservatorii internaţionali), pentru ca rezulatele să fie „ajustate” la ideea partidului conducător despre ceea ce s-ar numi „componenţa etnică a RM”. Dacă ar fi adevărat că în 2004 eram doar 2% de etnici români în Basarabia (fără Transnistria), cum se întâmplă că acum, în 2009, partidele pe care Voronin le acuză de „unionism românesc” au obţinut 40%, dacă nu mai mult (în condiţiile în care au votat şi unii transnistreni)? Alte exemple: sondajul de opinie „La sfat cu poporul” şi, mai recent, referendumul din Transnistria (a se vedea, în acest sens, articolul Referendumul ca instrument de manipulare a opiniei publicehttp://www.gid-romania.com/Articolb.asp?ID=2839 ). Ştiu că acestea din urmă nu le-a gestionat PCRM, dar ideea e că în această regiune minciuna şi falsul sunt la ele acasă, oricum. Or, nu cred că populaţia RM se poate lăsa minţită la nesfârşit, pentru că orice răbdare are o limită. După cum nu cred că suportă prea bine piruetele prezidenţiale (azi cu Vestul, mâine cu Estul, poimâine, iarăşi cu Vestul). Se creează impresia că, în loc să găsească o metodă de a armoniza diferenţele care există în societatea noastră, PCRM profită de ele, adâncindu-le şi instigând diverse segmente sociale şi, mai ales, minorităţile unul contra altuia şi pe toate contra tuturor. După principiul Divide et impera!

Cine a instigat?

Faptul că, la un moment dat, mii de cetăţeni ai RM, chişinăueni, care, conform rezultatelor alegerilor, ar fi votat în mare parte şi cu inima deschisă cu PCRM,  au ridicat piatra contra celor două clădiri, considerate probabil, în mod superficial, de către Voronin ca fiind simboluri ale  „statalităţii moldoveneşti” este, totuşi, un semn că PCRM a devenit mult mai puţin popular decât pretinde. Indiferent dacă arborarea drapelului UE şi a tricolorului (care, după cum insistă guvernarea, ar fi doar românesc şi a fost numit de dl Voronin „fascist”) a fost un act sincer sau o diversiune, important e altceva: faptul că mulţimea, zecile de mii de protestatari, au aclamat gestul, l-au aprobat, în mod deschis. Nu încape îndoială că anume acest fapt – susţinerea ideii proeuropene de către tineri – i-a determinat pe conducătorii comunişti ai RM să declanşeze acea ruşinoasă „vânătoare de români” şi să se răzbune, astfel, până şi pe drapelul UE, uitând de promisiunea preelectorală de a construi, „împreună!”, o „Moldovă europeană”. Împreună cu cine? Cu antieuropenii? Cu cei care sunt împotriva steagului UE?

Partidul de guvernământ, având un impunător aparat represiv, după cum ne-am convins, urmărind evenimentele tragice din Chişinău, ar fi putut şti, mai bine decât toate echipele de sociologi, neguvernamentale, cât de nepopular a devenit, între timp, PCRM. Poate că a şi ştiut? Şi atunci, avea tot interesul să falsifice alegerile. Şi poate că le-a şi falsificat, aşa cum a falsificat recensământul populaţiei din 2004?  De aici şi presupunerea mea (dar nu numai a mea) că actele de vandalism din 7 aprilie a.c. au fost o diversiune. Numeroşi comentatori au semnalat mai multe acţiuni ale puterii care sugerau că aceasta făcea „manevre de război” (de la aroganţa cu care PCRM şi-a anunţat „victoria” înainte de rezultatele finale ale alegerilor şi până la aberantele acţiuni de închidere a frontierelor, ca pe timpul „războiului rece”,  pentru cetăţenii români şi pentru studenţii basarabeni care îşi fac studiile în România –  înainte de alegeri, în ajunul zilei de 27 martie). S-a şi anuţat, de la tribuna oficială, că se ştia de mai demult că se pregătea un „complot”/o „lovitură de stat” (vezi, în acest sens, declarţiile dlui Voronin, în care România este acuzată de organizare a acţiunilor de protest*). Dacă Puterea a ştiut despre „complot”, este vina ei că nu l-a putut preveni. Dar se pare că, în ciuda tuturor măsurilor din arsenalul stalinist, pe care le-a folosit puterea de la Chişinău, evenimentele de care oficialităţile se pregăteau atât de intens de câteva săptămâni (dacă nu chiar luni) s-au întâmplat, totuşi. Poate că nu era vorba de un complot? Poate că a fost doar o revoltă de proporţii mai mari? Şi, poate că instigatorii nu trebuie căutaţi în România, ci în manualele comuniste, impuse în modul cel mai nedemocratic de către PCRM, de „Istorie integrată”? Poate chiar în fragmentele falsificate, unde violenţa şi terorismul sunt prezentate ca metode de „luptă sfântă revoluţionară” a „clasei muncitoare”?

Or, cum au reacţionat autorităţile comuniste la actele de violenţă ale protestarilor? Atunci când ar fi trebuit să intervină, Poliţia a stat cu mâinile în sân, ca după aceea, să vâneze oamenii pe stradă, să bată cetăţeni asbolut nevinovaţi (că de!, se mai întâmplă să se facă şi nişte confuzii. „Vă expulzăm, pentru securitatea dumneavoastră personală: puteţi să păţiţi ceva, pentru că semănaţi cu cineva…”, îi explica un poliţist unei jurnaliste din România motivul pentru care aceasta era forţată să-şi întrerupă serviciul în RM). Poate că pentru prima dată jurnaliştii din România au avut în faţa ochilor un fragment din tabloul umilinţei la care sunt supuşi românii din Basarabia. Sigur, nu în fiecare zi se întâmplă pogromuri antiromâneşti, ca în acele zile când Poliţia fura oameni de pe stradă, îi sechestra, ca să-i facă să mărturisească fapte pe care nu le-au comis… Dar metoda menţinerii populaţiei într-o permanentă stare de frică, pe care autorităţile sovietice şi, mai târziu, succesorii acestora au cultivat-o aici este, în fond, aceeaşi: fie că e vorba de populaţia de la ţară, asupra căreia se lucrază cu metode specifice, fie că e vorba de intelectualitatea din RM (în mare majoritate conştientă de românitatea sa şi mult mai activă în procesul de rezistenţă la politica de deznaţionalizare) – în ambele cazuri Puterea are la dispoziţie pârghii exgerat de mari şi nepermis de dure pentru a manipula conştiinţe. Altfel, uneori e greu să explici unei persoane din afară ce înseamnă să fii român în RM şi de ce românismul, aici, trebuie, din când în când,  mărturisit ( identitatea de  român trebuie declarată ), aşa cum îţi mărturiseşti credinţa… Nu exagerez, este clar pentru toată lumea  că în orice regim totalitar identitatea este cel mai greu de păstrat, pentru că totalitarismul se ţine pe depersonalizarea individului şi supunerea lui în faţa puterii. Într-un regim de ocupaţie însă păstrarea identităţii este un lucru şi mai anevoios. Faptul că românii din RM şi-au păstrat până în prezent identitatea, în ciuda politcii românofobe, demosntrază o capacitate de rezistenţă deosebită.

Terorismul practicat de structurile de forţă contra celor pe care ar trebui să-i apere

 Dacă Poliţia noastră şi/sau SIS nu au alte metode de luptă contra infracţionalităţii, decât terorismul impotriva cetăţeanului onest, care le plăteşte salariul, nu e de mirare că structurile de forţă ale RM sunt absolut impotente în faţa adevăratelor pericole pentru securitatea RM. Nu e de mirare că, în loc să facă ordine pe malul stăng al Nistrului (unde o armată străină îşi bate joc de acest stat şi de acelaşi simplu cetăţean, plătitor de taxe şi impozite), ele preferă să se lupte cu copiii, cu femeile, cu jurnaliştii şi cu Limba Română. Cu adevărat – luptă eroică, demnă de nişte moldo-statalişti! Şi, după toate aceste isprăvi nemaivăzute, nu cred că se mai aşteaptă cineva ca aceşti tineri să mai creadă ce scriu manualele de „Istorie integrată” – că „românii băteau”. Realitatea îi învaţă că bat destul de bine şi naţional-comuniştii moldoveni, adepţii teoriei staliniste conform căreia românii… băteau mai tare decât staliniştii. Asta doar sună complicat. De fapt, e foarte simplu, pentru că bătaia, violenţa în general, ar putea avea, în acest caz, şi un efect instructiv, pe post de material didactic ilustrativ, şi clarifică ceea ce unii istorici au preferat să încurce, în loc să relateze cu detaşare ştiinţifică, fără patimă şi fără resentimente. Amară lecţie, dar memorabilă… O mică reactualizare a atmosferei de teroare din anii în care buncii noştri au fost forţaţi să renunţe la tot ce aveau, la avere, la demnitate, la identitatea de români, şi să accepte, de frică, minciuna comunistă.

Metode vechi propagandistice, combinate cu trucuri moderne

Am mai menţionat că acţiunile românofobe ale autorităţilor moldovene nu au început odată cu devastarea celor două clădiri publice din Chişinău. Românofobia este o constantă a spectacolului politic de la noi şi ia forma unor puseuri (renumitele deja „crize de românofobie”). Măsurile exacerbate, isterice chiar, ale autorităţilor comuniste contra aşa-zisei „tentative de lovitură de stat” – aşteptată, anunţată de către Chişinăul oficial – au început mult înainte de ziua alegerilor. Câteva dintre manevrele operate de conducerea RM în vederea izolării noastre de  zona euroatlantică vorbesc despre o pregătire minuţioasă a spectacolului la care am asistat. O parte dintre ele au fost deja menţionate în presă, de către diverşi comentatori, o parte vor constitui, probabil, obiectul unor viitoare studii. Printre acestea: rechemarea Ambasadorului Moldovei acredidat la Bucureşti exact înainte de declanşarea actualei crize diplomatice Bucureşti-Chişinău;  alegerea perioadei celei mai nefericite pentru opoziţie în care s-au comis abuzuri din partea Puterii – perioada vacanţei de Paşti, în care organismele internaţionale care ar fi trebuit să racţioneze nu s-au putut întruni de urgenţă; declaraţiile concertate ale Chişinăului şi ale Moscovei, care au invadat canalele diplomatice cu acuzaţii absolut nefondate la adresa României; exacerbarea discursului românofob, care incită la ură interetnică populaţia din interiorul RM, situaţie agravată de nedorinţa unor minoritari de a accepta ideea că trebuie să facă şi ei nişte minime eforturi de integrare; simultaneitatea proceselor de „înfierbîntare subită” în două dintre acele zone din fosta URSS calificate în mod generic drept „conflicte îngheţate” etc. Analiza mai amănunţită a acestora relevă nu doar faptul că lideraii de la Chişinău au avut un scenariu prgătit pentru zilele care au urmat imediat după alegeri, ci şi faptul că şi la Kremlin  s-a ştiut despre acest scenariu. Dovadă declaraţiile imediate ale unor politicieni ruşi, aparent indiferenţi, până nu demult, faţă de tot ce se întâmpla în RM. Prin contrast, Preşedintele României a avut nevoie de câteva zile, pentru a se informa despre natura evenimentelor de la Chişinău, ceea ce cred că este o dovadă că evenimentele au luat Bucureştiul prin surprindere. **

Cui prodest?

Chiar a doua zi după devastarea clădirii Parlamentului şi a Preşedinţiei, în timp ce Poliţia vâna oamenii pe stradă, Ministrul de Externe Stratan a alergat să ceară bani de la UE pentru restaurarea edificiilor avariate. O sumă frumuşică, după cum s-a putut constata, de care va benificia vreo firmă „răsărită peste noapte”, conform „tradiţiei locale”…

Şi încă ceva: nu vom şti niciodată câte fraude au comis comuniştii în lunga lor guvernare, pentru că – ciudat, nu-i aşa? – „complotiştii”, cei care, în mod logic, ar fi trebuit să fie interesaţi să pună mâna pe cât mai multe materiale incriminatoare, au nimicit toate actele importante – aşa sugerează declaraţiile oficialilor, cel puţin… Deci, ca să tragem o concluzie, ar fi bine mai întâi să ne întrebăm CUI PRODEST? –  cine beneficiază de pe urma mult discutatelor „vandalisme”? Nu mai spun de pretextul, de care a profitat cu grăbire dl Voronin, pentru a blestema şi înjura România şi românii în genere – nu că ar fi avut nepărată nevoie, dl Preşedinte a demonstrat că se poate răsti la România şi fără vreun pretext anume.

 Acuma stau şi mă întreb: ce fel de „complotişti anticomunişti” proşti o fi plămădit un „complot procomunist”, care o să ne coste cât nu ne-am imaginat vreodată? Mai ales că nu ne mai cheamă nimeni în UE, după ce poliţia de la Chişinău a hăituit şi a terorizat copii şi studenţi (mai ales având în vedere că unul dintre „capetele de acuzare” a fost faptul că ei au îndrăznit să arboreze drapelului UE pe cele două clădiri admistrative), a persecutat jurnalişti, pentru faptul că îşi făceau meseria, iar tortura, se pare, a fost principala metodă de a aduna dovezi incriminatoare. Oare chiar aşa de lipsiţi de minte să fie „complotiştii anticomunişti”? Când mă gândesc la acest aspect, la consecinţele pe termen lung ale acestor evenimente, cred că dacă i-aş prinde (pe adevăraţii făptaşi), i-aş mai bate şi eu o dată…

P.S. Citeam deunăzi un interviu cu un parlamentar străin, care nu prea pricepea ce e cu această RM şi nici de ce ne revoltăm noi aşa de tare că suntem minţiţi. Domnul susţinea că PCRM nu e un partid comunist, ci unul social-democrat.  Programul economic al PCRM (aşa carent cum este) pare unul, mai degrabă, liberal, nu social-democrat. Nici nu se putea altfel, comuniştii fiind de fapt cei mai mari capitalisti de prin părţile locului. Un capitalist nu e prost să-şi împartă averea săracilor aşa, doar de dragul teoriei marxiste. Deci, în această privinţă, a politicilor sociale, PCRM e un partid demagogic, populist, nu unul social-democrat, cum presupunea, eronat, parlamentarul respectiv. În ce priveşte cealaltă latură doctrinară a sa, PCRM este un partid naţionalist şi xenofob (promovând sloganul de tip hitlerist „Moldova numai pentru moldoveni”, „NU – steagului UE”, „închidem graniţele cu România”, acelaşi lucru faţă de Rusia ( în 2005),  omorâm şi snopim în bătaie vreo câteva sute de români, pentru că, vorba lui Stepaniuk, românii oricum „sunt prea mulţi”)… 

Aşa se explică faptul că, fiind  de fapt un „partid al îmbogăţiţilor peste noapte”, PCRM îmbracă o haina liberală, croită pentru ocazii exclusive, pentru a impresiona „auditoriul” din Occident, şi o dezbracă, atunci când trebuie să-şi facă propagandă electorală, îmbrăcând o haină populistă, de uz intern. Astfel se întâmplă că PCRM iese pe „piaţa internă” cu lozinci imposibil de tradus în viaţă, de genul: „salam de două ruble şi pânie de 16 copeici”, aproape ca pe timpuri, când cuvintele de ordine erau: „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după necesităţi”,  şi, tot ca pe timpuri, îşi agresează propriii cetăţeni, vânând fantomatici complotişti, dezvăluindu-şi adevărata esenţă – extremismul rasist şi xenofob. Sub aspect doctrinar, un fel de struţo-cămilă, un naţional-comunsim moldovenesc.

––––

* – V. Stepaniuk: “Încetisor, am scos-o şi am făcut dintr-însa lege…” Vezi: Timpul, No. 107, 19 decembrie, 2003. Vezi şi: http://www.timpul.mdl.net/Article.asp?idIssue=12&idRubric=192&idArticle=384 [accessat în noiembrie 2006]

**-

***-

Variantă. Articol publicat şi în revista ACUM:  http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9682

Update. o4.05.2009

Un interviu cu studentul în drept Damian Hâncu, bătut de poliţişti şi acuzat, fără a avea vreo vină: http://garda.com.md/exclusiv/amprente-de-bocanci-damian-hancu-%E2%80%9Eam-vazut-moartea-cu-ochii

Alt interviu, aleeaşi temă – drepturile omului în RM: http://garda.com.md/social/la-comisariatul-de-politie-cu-parlamentarii-europeni

Anunțuri

13 răspunsuri to “Naţional-comunism moldovenesc sau Xenofobia de Stat a R.Moldova”

  1. Livia Mai 4, 2009 la 10:56 pm #

    poate ii face exterminarea ca lu’ rapostatu’ „Ceasca”, ca prea departe merge cu gluma…s-or gasi si la voi oameni cu sange in vene…. daca nu, e trist si rece orizontul rasaritean ptr noi toti…

    • Argentina Gribincea Mai 4, 2009 la 11:13 pm #

      Bine ai revenit, Livia. 🙂
      Nu cred că varianta „ceaşca” este potrivită. În primul rând, pentru că nu cred că un singur om trebuie să plătească pentru crimele unui întreg sistem, chiar dacă acest om reprezintă, în mod evident, acest sistem. În plus, procedând faţă de comunişti după legile LOR, există riscul victimizării, al martirizării criminalilor, ceea ce este inadmisibil.

      Am admirat mereu capacitatea „Balticilor” de a se organiza şi a acţiona calm, cu rigurozitate, respectând legea, impicând organismele internaţionale… Sigur, suntem departe de ei, şi ca nivel de organizare, şi ca oportunităţi diplomatice, dar ar fi bine să învăţăm de la ei şi să profităm de situaţiile fericite pentru noi…

  2. ana Mai 5, 2009 la 5:07 pm #

    Din perspectiva bucuresteanului scarbit de coruptia si de ipocrizia loco, Republica Moldova, ex RSS Moldova e locul unde locuiesc niste dragi de ai nostri, unde mafia – cu precadere rusa – se impamanteneste tot mai bine, iar posesorii de ciolan oficial tin de el cu tot ce au si cu orice pret … caci altceva nu au.
    Care bucurestean fara ascendenta sau amici basarabeni mai vorbeste in mai despre ce-a fost pe-acolo acu’ o luna ?
    Ce-ar fi facut TZEPESH in acea si in aceasta situatie ?

    • Argentina Gribincea Mai 5, 2009 la 5:25 pm #

      Draga Ana, e un an electoral în România. Trebuie înţelese şi aceste aspecte, atunci când analizezi reacţiile politicienilor. Sau ale mass-media. În ce-i priveşte pe cetăţeni, cred că reacţiile sunt diderite, după cum diferiţi sunt românii: nu le poţi cere oamenilor să se detaşeze complet de problemele cotidiene… Dar suntem legaţi prin fire invizibile, imposibil de dezlegat, mă refer la cele istorice, şi prin fire vizibile (cele de vecinătate) – care ne pun în aceeaşi „oală” din punct de vedere geopolitic: orice criză care afectează RM va afecta, implicit, şi România. De aici rezultă că România nu are dreptul să „uite” de RM. Asta ar echivala cu sabotarea propriei securităţi.

      Cât priveşte metodele de soluţionare a crizei din RM, cred că trebuie să facem abstracţie de caracterul medieval al ideologiei pe care o foloseşte PCRM („moldo-statalismul”) pentru a ataca România şi să găsim o metodă modernă şi eficientă. Am toată încrederea că soluţia nu va întârzia.

  3. Petru Clej Mai 6, 2009 la 9:35 pm #

    Citiți articolul

    O veche tradiţie comunistă: românofobia instituţionalizată, de Argentina GRIBINCEA

    în revista ACUM

    http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9682

    • Argentina Gribincea Mai 6, 2009 la 10:55 pm #

      Mulţumesc, domnule Clej. Am scris şi eu adresa articolului, imediat sub filmul cu declaraţia Preşedintelui Băsescu. E adevărat că cititorul trebuie să aibă răbdare să citescă tot articolului, ca să o găsească, printre note, filme şi alte link-uri. Or, articolul este cam mărişor…
      Apropo, pentru cei grăbiţi, varianata publicată pe http://www.acum.tv este ceva mai scurtă, dar surprinde esenţialul.

  4. Livia Mai 6, 2009 la 10:07 pm #

    sunt f trista ca acum am nevoie de viza ca sa trec in Moldova… 😦 nasol..sper sa treaca ideea asta stupida… si faza cu acordarea cetateniei la moldoveni. hmm, noi trecem prin asta acuma si tot ce vad e ca e cam apa de ploaie. sper sa nu fie numai promisiuni electorale.

    felicitari ptr publicarea articolului in romania libera 😉

    • Argentina Gribincea Mai 6, 2009 la 10:19 pm #

      Mulţumesc, Livia.

      Da, la asta m-am gândit şi eu în primul rând: la cei căsătoriţi cu cetăţeni ai RM sau la cei care au rude acolo… Eu cred că decizia asta (cu vizele), fiind o aberaţie în fond, va fi retrasă. Sunt semnele agoniei unui regim care nu se poate menţine la putere decât prin teroare. De fapt, măsurie extreme din partea Puterii sunt, de obicei, indicatorii… slabiciunii. Slăbiciunea Puterii cum ar veni. 🙂

      Totul e să nu se bage Rusia, mai cu putere, pe fir, căci dacă Rusia îşi doreşte prea mult acel teritoriu, mi-e teamă că lucrurile se vor complica şi mi mult.

      Dar, orice ar fi, nu avem dreptul să nu sperăm…

  5. Petru Clej Mai 7, 2009 la 6:05 pm #

    Rusia s-a băgat, se bagă și se va băga atât timp cât va exista. Aceasta este rațiunea ei de a fi.

    • Argentina Gribincea Mai 7, 2009 la 6:07 pm #

      Credeţi că nu avem nicio şansă?

      Oare cât de mult poate fi implicată Moscova în toată povestea asta postelectorală, de exemplu?

  6. Argentina Gribincea Mai 7, 2009 la 6:34 pm #

    Sau: Cine şi cât se va implica în problema Transnistreană? În cea Georgiană sunt bine implicate forţe internaţionale. Noi însă cui rămânem?

    A Russia Test
    http://www.nytimes.com/2009/05/07/opinion/07iht-edcourtney.html?ref=global
    Your Call, NATO
    http://www.nytimes.com/2009/05/07/opinion/07iht-edrogozin.html?ref=global

  7. Argentina Gribincea Iunie 9, 2009 la 12:34 am #

    Un interviu relevant, despre manifestările, consecințele xenofobiei de stat în RM: “La noi s-a ajuns la teroare instituţionalizată”
    Tiberiu Lovin, March 18, 2009, 10:04 am · Categoria: Interviu

    http://www.reportervirtual.ro/2009/03/18/la-noi-s-a-ajuns-la-teroare-institutionalizata.html

Trackbacks/Pingbacks

  1. Despre noi « Argentina Gribincea's Blog - Aprilie 1, 2010

    […] Național-comunism moldovenesc sau Xenofobia de stat a Republicii Moldova […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: