1. Sub semnul ipocriziei. Un tratat ipocrit

26 mai

Povestea tratatului de frontieră moldo-român este veche. Problema este scoasă pe tapet, de regulă, atunci când Chişinăul are nevoie să-şi demonstreze obedienţa faţă de Rusia. Astfel, în 2003 dl Alexei Tulbure, reprezentantul R.Moldova la Consiliul Europei (CE) ataca virulent România, declarându-se, printre altele, nemulțumit de varianta de tratat propusă de București: ”Deci, iată, în numele guvernului Moldovei, declar cu toată responsabilitatea: Moldova nu doreşte nici un Tratat de fraternitate, noi suntem sătui până în gât de tot felul de rude, noi deja am avut un frate mai mare – Uniunea Sovietică, acum sora mai mare – România – ne impune dragostea sa.” și uitând, probabil, că rolul de ”soră mai mare”, în fosta URSS, îi revenea Rusiei, nu ”Uniunii Sovietice”. (Vezi: Cu jalba-n proțap, la Strasbourg, în: Timpul, Nr.38, din 17 octombrie 3002). Acum doi ani premierul român Călin Popescu-Tăriceanu lăsa să se înţeleagă de ce natură ar putea fi dificultăţile care nu permit semnarea unui astfel de tratat. ”România doreşte o bună relaţie cu statele vecine, inclusiv cu Republica Moldova, şi trebuie înţeles că elemente demagogice şi populiste au ”priză” la Chişinău într-o perioadă de tranziţie”, declara premierul Tăriceanu, explicând, printre altele: ”Mie mi se pare, şi cred că la 100% dinte români, li se pare caraghios să vorbim de limba moldovenească, care este limbă românească neaoşă” (17.05.07, BASA-press).

În aprilie 2008 aflăm, tot din presă, că RM condiționează semnarea unei Convenții privind micul trafic la frontieră cu semnarea aceluiași tratat bilateral, ignorând interesele propriilor cetățeni, de dragul unor ambiții pseudoștiințifice. MAE român si-a exprimat atunci convingerea că „autoritățile de la Chișinău vor examina proiectul de document și vor răspunde propunerii părții române în cel mai scurt timp, având în vedere importanța deosebită a încheierii Convenției pentru cetățenii Republicii Moldova”, scrie într-un articol din Ziua, din 18 aprilie 2008. Tot acolo găsim o altă explicație a tergiversării semnării acestui document: ”Există o singură problemă, legată de faptul că partea moldoveană solicită introducerea în acest acord a unei referiri la Tratatul de la Paris din 1947, document care spune, cu referire la frontiera dintre România și Uniunea Sovietică: „Granița dintre România și URSS este granița care a fost convenită între România și URSS în 1940″. Pentru toata lumea este însă clar că în 1940 și pana în 1947 România nu a încheiat niciun fel de acord cu URSS în legătură cu o asemenea graniță. Deci, e un fals istoric și, dacă atunci a fost acceptat, este pentru că România era un stat învins și ocupat și fără posibilitatea de a-și apăra interesele sale suverane”, a argumentat ambasadorul Teodorescu.” ( vezi: Chișinăul cere României să semneze Tratatul de frontieră, în Ziua, Nr. 4213, 18 aprilie 2008: http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-04-18&id=5775 ).

Nu cred că, din 2007 până în prezent, PCRM ar fi reuşit să înţeleagă că nu există ”limbă moldovenească”, decât în creierele spălate de ideologia stalinistă, şi deci, nu are rost să pretindă de la un vecin care vorbeşte aceeaşi limbă să accepte teoria stalinistă (”moldovenismul primitiv”, alias ”moldo-statalismul”), așa, de hatârul unor personaje dubioase, certate cu dicționarul și cu normele limbii literare. Nici în ce privește cel de-al doilea fals, istoric, nu cred că liderii comunști de la Chișinău și-ar fi putut completa, într-un timp atât de scurt, cunoștințele lipsă.

Analizând acest schimb de replici dintre Chișinău și București, s-ar putea presupune că toată isteria antiromânească, iscată cu prilejul alegerilor parlamentare, este doar pentru a forţa România să accepte termenul, inacceptabil din punct de vedere ştiinţific, de ”limbă moldovenească”. Asta explică atât recenta declaraţie a preşedintelui Băsescu privind nedoriţa de a deveni ”partener al lui Ribbentrop şi al lui Molotov”, cât şi enervarea extrem de neelegantă a liderilor de la Chişinău, dar şi de la Kremlin, în legătură cu declarația dlui Băsescu. În acest sens, dorinţele Chişinăului coincid cu cele ale Kremlinului. Chişinăul consideră că aşa ar câştiga ”procesul lingvistic” contra României, uitând, pe semne, că problemele lingvistice nu ţin de atribuţiile puterii politice (decât în statele dictatoriale), ci doar de părerea oamenilor de ştiinţă. Kremlinul consideră, probabil, că astfel îşi întăreşte poziţiile într-o zonă pe care și-a supus-o cu forța, dar pe care o controlează din ce în ce mai puţin, dat fiind că atracţia exercitată asupra populaţiei Republicii Moldova de către structurile euroatlantice şi, în special, de UE este tot mai evidentă.

Trebuie remarcată insistenţa Rusiei asupra chestiunilor ce ţin de tema identitară, specifică, în condițiile în care, nici acum, Republica Moldova nu  a scăpat definitiv de fantoma ideologiei staliniste. În 1993-94, pe când se negocia Acordul Cultural moldo-rus, partea rusă insista asupra înlocuirii termenului de ”limbă română” cu cel de ”limbă ”moldovenească”” în varianta deja parent definitivată a documentului. Chişinăul revenea, la fiecare redactare, asupra terminologiei corecte (”limba română”). Corespondenţa care venea de la Cancelaria de Stat, în ultimele luni ale negocierilor, nu conţinea nimic nou, singura redactare se referea la denumirea limbii oficiale a RM. În calitate de atașat cultural, a trebuit nu o dată să explic părții ruse de ce insistă Cancelaria de Stat a R.Molodva asupra termenului de ”limba română”. Acele interminabile ”negocieri” au luat sfârşit, odată cu venirea la guvernare a PDAM (şi nu pot să nu-mi pun întrebarea dacă alegerile ”agrariene” nu au fost cumva la fel de ”oneste” ca recentele alegeri ”comuniste”), guvernare care a adoptat moldovenismul ca doctrină de stat şi, împreună cu el, a impus şi în acordurile internaționle, inlcusiv în cele semnate cu Rusia, termenul greşit de ”limbă moldovenească”. Pentru a asigura semnarea acelui document, la insistențele părții ruse, Ministerul de Externe al RM a trimis la Moscova o persoană împuternicită să accepte cerinţele Rusiei de a introduce în textul Acordului termenul eronat şi, în scurt timp, Acordul a fost semnat. În forma dorită de Rusia. Iată că astăzi, Rusia, împreună cu autoritățile de la Chişinău, încearcă să forţeze în acelaşi mod mâna Bucureştiului şi să-i impună recunoaşterea termenului de ”limbă moldovenească”. Sau invers, Chişinăul, folosind metodele prin care i s-a impus acest termen, speră să forţeze România să semneze un tratat de frontieră cu care aceasta nu poate fi de acord.

Este vorba despre un tratat ipocrit, deci, care în mod normal ar trebui să fie expresia unor relaţii de bună vecinătate, dar care nu se poate semna, din simplul motiv că relatiile dintre cei doi vecini se află în impas. E şi mai ciudat faptul că oficialii de la Chişinău acuză România de nedorinţă de a semna acest tratat, ştiindu-se destul de bine că actuala criză diplomatică moldo-română a fost declanşată de la Chişinău și întreținută prin atacuri furibunde la adresa statului cu care RM ar dori, chipurile, relații bune. Cu siguranţă, Chişinăul n-ar fi îndrăznit să adopte această atitudine arogantă, dacă nu ar fi avut ”susţinerea” Moscovei în acest sens (pe cât de consistentă este și în ce constă această susținere, se va afla, probabil, peste un timp).

Drept culme a ipocriziei trebuie considerate şi acuzele Moscovei la adresa României, acuze legate de nesemnarea unui tratat de frontieră cu Moldova, în timp, ce Rusia nu are încă un tratat de pace (și nici de frontieră) cu Japonia de mai bine de 60 de ani. Dacă Moscova este surdă la apelurile Japoniei de a-i intoarce teritoriile furate şi a pune capăt stării de război dintre cele doua state, de ce Bucureştiul ar ceda teribilismului infantil al Chişinăului, în condițiile în care România a recunoscut deja independenţa RM în graniţele ei actuale și, deci, nu poate exista vreo suspiciune în acest sens? Concluzia ar fi că ceea ce se încearcă de fapt nu este decât o tentativă de a da o oarecare ”greutate” unor erori științifice printr-o metoda extraștiințifică: cea a presiunilor geostrategice și politice. În orice caz, nu poate fi vorba de semnarea unui tratat în asmenea cazuri, pentru că asta ar însemna consfințirea consecințelor odiosului pact dintre Stalin și Hitler. Ar fi o mare ipocrizie ca cele două state să-l reactualizeze printr-un nou acord, semnat, și de astă dată, în condițiile unor presiuni, din partea Rusiei.

Publicat și de www.moldova.org: http://politicom.moldova.org/news/sub-semnul-ipocriziei-i-200886-rom.html

Un răspuns sa “1. Sub semnul ipocriziei. Un tratat ipocrit”

Trackbacks/Pingbacks

  1. Pactul Hitler-Stalin « Argentina Gribincea's Blog - august 23, 2009

    […] Sub semnul ipocriziei. Un tratat ipocrit […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: