Despre compromis și compromitere

Am învățat și aplicăm foarte usor compromisul. Să fie clar, sunt pentru compromis, pentru că fără el, ajungem la războaie. Deci, DA – pentru compromis -, atâta timp cât asta nu te compromite în fața lui Dumnezeu.

Să zicem că am acceptat, o dată, să facem din opt martie o sărbătoare pentru mame, a fost un compromis, forțat de împrejurări nefaste: am fost subjugați, mințiți, manipulați. Atunci, transformarea acestei date fatidice în prilej de beții la locul de muncă a fost, să zicem, un compromis necesar. Perpetuarea acestei tradiții bolșevice, acum, când urss nu mai există, nu mai e un compromis, acceptat cu pistolul la tâmple, ci o dovadă de ignoranță, în cel mai bun caz. În cel mai rău, e o dovadă de lăcomie și lipsă de conștiință.

Dacă s-a demonstrat (și s-a demonstrat!) că opt martie e o sărbătoare mincinoasă, impusă de regimul bolșevic, în scop propagandistic, e un sacrilegiu să marchezi această sărbătoare, mimând grija și recunoștința față de femeie, iubită sau mamă, transformând acest prilej într-un ecou al propagandei bolșevice din urss. Există atâtea alte ocazii de a sărbători feminitatea și maternitatea, încat ceea ce unii mai consideră că ar trebui sărbătorit pe opt martie poate fi lesne abandonat.

Avem o tradiție românească atât de frumoasă, Mărțișorul! Avem sărbători religioase, care venerează femeia și maternitatea! Există și sărbători dedicate primăverii, și sărbători ale familiei – mi-ar lua prea mult spațiu, ca să le înșir aici pe toate… Și dacă nu le-am avea pe teren cultural autohton, am putea apela la tradiții vechi ale lumii occidentale.

Dat fiind că opt martie e unul dintre primele simboluri ale ipocriziei pe care s-a construit imperiul comunist, această dată ar putea fi doar un prilej de comemorare a victimelor comunismului. Nu-i înțeleg pe cei care țin cu tot dinadinsul să organizeze sindrofii TAMAN pe opt martie. Înțeleg că artiștii au o ocazie de a se manifesta în această zi. Dar ei pot cânta femeia în toate celelalte zile, iar pe 8 martie, pot comemora, prin arta lor, victimele regimurilor totalitare. Nu vi se pare corect?