Steaua de Vineri a lui Grigore Vieru

22 Feb

de Argentina GRIBINCEA

(Din săptămânalul electronic RLIV/ACUM. Material propus pentru publicare la data de: 25-01-2009 de Petru CLEJ)

Ala-bala, prin aluni,
Unde eşti, copile-luni?!
Şi tu, copilandre-marţi,
Cu mari ochii tăi miraţi?!
Şi tu, miercure, ah, floare
Adolescenţă visătoare?!
Şi tu, joie mohorâtă
Tinereţea mea pierdută?!
Nu pleca, vinere, înca,
Stea matură şi adâncă!
C-o să vina sâmbăta
Cu rece suflarea sa
Şi-o să-mi lase geana stinsă
Şi-n duminici gura ninsă.
(Grigore Vieru, Steaua de Vineri)

Mii de comentarii îndurerate, precum nişte albinuţe vorbitoare de română, au asalatat Internetul, chiar de la prima ştire despre accidentul în care şi-a pierdut viaţa Grigore Vieru. Forumurile, listele de discuții, paginile presei online au fost inundate de mesaje în care tristeţea și durerea pierderii poetului se îmbină cu admiraţia.
“Cred că trebuie inmormântat la cimitirul Belu din Bucureşti, şi aşezat lângă mormântul lui Mihai Eminescu, a cărui cale a urmat-o. Simbolic, locul lui este acolo” (Ionuţ Buzu); “Îţi mulţumim, Poete, că ai ales timpul nostru pentru a poposi pe Pămînt. Îţi mulţumim pentru versurile tale, prin care am învăţat să ocrotim şi să valorizăm comorile limbii române, am găsit curajul de a crede, de a iubi, de a spera şi de a lupta pentru Adevăr. Îţi mulţumim, Poete, pentru privilegiul acordat de a-ţi fi contemporani.” (Din Italia, Olga Irimciuc); “Stiu Grigore, ca şi Domnia ta, că Dumnezeu pe cine iubeste incearcă. Unde-i merge Grigore, noi cât om trai om fi cu tine, ca un Sfânt ai fost pentru neamul nostru Românesc!Sunt mândru că am fost contemporan cu Domnia ta şi că ai dat o lecţie de românism şi românilor din ţara mamă. Odihneşte-te-n pace, Om de Dumnezeu ales !!!” (Liviu Hetea); “Grigore Vieru a fost şi va rămâne Poetul copiăariei noastre”, (Durere, din Canada, Mihaela), ”Am crescut cu poeziile lui frumoase, am adus Albinuţa şi în Canada şi creştem copiii cu aceleaşi extraordinare poezii”, (Gică), “Acum le va recita îngerilor despre frumoasa Basarabie.” (Simona – Marea Britanie); “Vieru ne-a reîntors limba neamului ce ne-a fost răpiă cîndva, încetul cu încetul…de la simplu la şi mai simplu să nu ne obosească”(Donea Sofia); “Ne-a părăsit atunci cînd cel mai mult avem nevoie de el. A murit fără să-şi împlinească visul pînă la sfîrşit. Poate aceasta durere ne va trezi din somul cel de moarte… “ (Liviu Belîi); “Veşnic va trăi in inimile noastre, el este şi va ramane ţara, mama, graiul – deoarece el a cântat plaiul şi neamul nostru câte zile a avut… Sincere condoleanţe tuturor celor care simt golul enorm în inima neamului nostru” (lacrima); “Din toate timpurile a fost aşa – trebuie sa moară cineva ca să ne UNEASCĂ!” (Galina).
.
Astea sunt doar fragmente din sutele de mesaje postate pe site-ul Protv Chişinău. Alte posturi de televiziune, precum şi ziare, din Basarabia sau din Ţară, conţin cel puţin la fel de multe mărturii ale dragostei populare pentru cel care, prin ceea ce a scris, prin felul în care a înţeles să-şi slujească Patria, prin “curajul de a trăi”, prin “curajul de a muri”, la 20 ianuarie 2009, a reproiectat Podul de Flori în centrul Chişinăului. Funeraliile Poetului au scos din starea de latenţă “diviizile lui Vieru”, cum a „catalogat”, plastic, acest fenomen un cunoscut comentator politic, într-un articol din ziarul Timpul. Au urmat, cum e şi firesc, cununile din cuvinte, depuse, cu modestie, la poalele monumentului virtual al lui Grigore Vieru, de către colegi, scriitori, politicieni, poeti, jurnalişti. Recunoştinţa manifestată astfel nu e numai pentru ce a scris şi spus, ci şi pentru minunea de a ne fi readus, parcă, în perioada în care speram că se mai poate face dreptate, se poate repara fapta neagră a celor doi dictatori odioşi, Hitler şi Stalin. Cred că nu putea fi un omagiu mai potrivit, adus lui Grigore Vieru, decât această expresie a recunoştinţei noastre, culminând cu intonarea Imnului “Deşteaptă-te, române!” Spun asta, pentru că, dincolo de orice speculaţie sau interpretare tendenţioasă, Grigore Vieru, care părea/era, de fapt, fragil (sănătate fragilă, constituţie fragilă, vulnerabilitate extremă în faţa criticilor sau a indiferenţei şi a debilităţii civice), reuşea să scape, să se „vindece” de orice urmă de fragilitate, când avea ocazia să repete, a câta oară!, că avem dreptul să ne numim români, iar România merită să redevină întreagă. Acest „neastâmpăr” îl apropie într-un fel de oameni, mai ales de cei care s-au simţit, şi ei, nedreptăţiţi…

Iată câteva fragmente din articolele omagiale publicate în diverse ziare: “… marţi, privind la zecile de mii de oameni care se înghesuiau pe treptele Operei, (…) , puteai afirma fără nicio exagerare: nu românii sunt minoritari în R. Moldova, ci Stepaniuc, Voronin, Lupu şi ceilalţi guvernanţi românofobi, care ridică moldovenismul primitiv la rang de ideologie oficială. Această mare de oameni, care se zbătea în valurile durerii, dorind să ajungă la Poet chiar cu riscul de a rupe cordonul de poliţişti, această mulţime care rezona perfect cu Poezia sa, această lume avidă de versul său, aceşti cetăţeni care au epuizat, în câteva ore toate cărţile lui Grigore Vieru din librării şi i-au pus la creştet toate garoafele din florării, acest popor care l-a plâns pe Poet ca pe propriul fiu, a demonstrat că nu e o „minoritate”.” (T.Corai, Trezirea la viaţă a Basarabiei, Timpul, http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=933&idRubric=9565&idArticle=21537) ;

„La Chişinău a venit primăvara. Atât de multe flori l-au plâns în limba lor pe marele poet Grigore Vieru aşternânu-i-se la picioare. Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, din centrul Chişinăului, pe unde a trecut cortegiul funerar, a fost împânzit cu flori, depuse de cei veniţi să-l omagieze pe poet. Unele dintre acestea aveau legate panglici tricolore la tulpină. În aceeaşi limbă toată lumea plângea… “ ( Vitalie Calugăreanu, Loreta Popa, O MARE DE OAMENI LA ÎNMORMĂNTAREA LUI VIERU/“Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”, Jurnal Natinal din 21/01/2009 http://www.jurnalul.ro/articole/142745/o-mare-de-oameni-la-Înmormantarea-lui-vierusunt-iarba-mai-simplu-nu-pot-fi);

“Moartea poetului Grigore Vieru şi opera sa intens mediatizată în ultimele zile i-au determinat pe mulţi basarabeni să-şi revadă atitudinea faţă de idealurile sfinte. În încercarea de a se regăsi în poezia marelui poet, de a afla răspunsuri la întrebările faţă de care ieri erau indiferenţi, oamenii au dat buzna în librării şi au cumpărat toate cărţile scrise de Grigore Vieru: „Abia acum am realizat că ar fi nevoie să avem în casă o carte a acestui poet”, a mărturisit un cumpărător.” (http://www.jurnalul.ro/articole/142844/chiŞinaucartile-lui-grigore-vieru-au-disparut-din-librarii );

“Grigore Vieru a fost un model de poet şi luptător.
Ne va lipsi.
Îl vom găsi de azi încolo în cărţile sale.
Verbul lui va lucra şi în continuare pentru Limba Română, pentru Demnitatea Naţională, pentru Unitatea Neamului Românesc” ( Nicolae Dabija, Fratele lui Eminescu, Literatura şi Arta, (http://www.literaturasiarta.md/) .
Exemplele pot continua cu citate din aproape toate ziarele scrise în Limba Română…

Cum a făcut Grigore Vieru toate astea? Ce „taină” l-a ajutat? Există oare acea „taină”? După cum scrie într-o poezie, datând încă din perioada sovietică, Leonida Lari (un nume care adesori se găseşte pe aceleaşi „liste”, albe sau negre, cu numele lui Vieru), explicaţia e simplă:

“E magul… cine-ar mai putea să cheme
Acea putere tainică-n cuvinte,
Şi să se nască-aşa, din vreme-n vreme,
Şi că-a murit să nu-şi aducă-aminte…” (E magul)

Drept care, Leonida Lari, încă pe atunci, se ruga:

„Nu-l arde, Doamne!.. Poate că anume
Aici, în astă clipă ni se-arată
Ceva din tine călător prin lume
De-atîtea ori şi parcă niciodată!”

Simplitate elaborată. S-a menţionat în repetate rânduri atât simplitatea versurilor lui Vieru, cât şi faptul că această simplitate este doar o aparenţă. “Grigore Vieru are o destinaţie impresionantă în ciuda simplităţii aparente a versului de o mare accesibilitate, si a temelor generale, nu foarte numeroase. Dar el se numără printre acei poeţi a caror fiinţă se face ecoul tuturor, printre acei poeta vates de felul lui Goga, pentru care mesajul poeziei are, în virtutea rădăcinilor vii, atribute mesianice”.(Zoe DUMITRESCU-BUŞULENGA) S-a vorbit şi, în termeni nemeritat de duri, despre “simplismul” versului grigorevierean, dar nu ne vom referi aici decât la părerile care se înscriu în cadrul unei polemici argumentate şi civilizate. E adevărat simplitatea despre care vorbim este una căutată, indelung elaborată, şi vine, parcă, dintr-un fel de grijă părintească pentru cititor, Vieru adresându-se în primul rând copilăriei (sau: copilului din ochii cititorului). Alteori, avem impresia că principala grijă a poetului e să fie cât mai econom cu cuvintele (poate ca să protejeze pădurea, unul dintre simbolurile cele mai pregnante ale liricii lui Vieru?), comprimându-le până la starea de material exploziv şi aruncându-le în mijlocul cetelor de contestatari sau detractori – mai ales că ştia foarte bine că se află în vâltoarea unei bătălii departe de a fi o simplă polemică pe principii estetice (“glontele internaţionalist”, “Eminescu este chiar Limba Română”, “Ţara este chiar Prutul”, “Să nu mai fiu întrebat […] Ce caut în Ţara mea”, “Doamne, nu pedepsi România pentru păcatele fiilor ei”; „Romania este o tara plina de campii, munti, ape, cantece, istorie si granite.” etc.). Poate că avea acest curaj, pentru că era ferm convins de existenţa acelei Taine care îl/ne apără?..
“Nenea Grigore Vieru”. Până în pragul Împărăţiei Poeziei lui Vieru m-a adus, de mână, tata, şi eu ţin minte şi azi pregătirile pentru una dintre acele Zile ale Poeziei (care sunt o tradiţie în Basarabia şi care îmi lipsesc atât de mult) şi întrebările părinţilor mei: “Ce poezie îi vei spune lui Grigore Vieru, când te va întreba dacă ştii vreuna?”). Mai departe însă poezia lui Vieru a fost cea care mi-a asigurat accesul în Împărăţia Poeziei, pentru că versurile lui Vieru, prin felul lor de a se împrieteni cu sufletul copilului, au meritul de a-l incuraja şi ghida în actul de cucerire a altor Împărăţii de pe Planeta Cărţilor. Primul meu autograf (şi, bănuiesc, tot aşa se poate lăuda o mare majoritate de basarabeni cititori) este de la Grigore Vieru (“nenea Grig”, cum îl numeau, deseori, copiii). Totul se întâmpla foarte simplu: poetul te întreba cum te cheamă, făceaţi cunoştinţă, ca doi oameni mari, şi, după un schimb de replici, Vieru îţi lăsa pe prima fila a cărţii două rânduri care, de cele mai multe ori, rimau în mod ingenios cu numele tău. Plecai mai târziu acasă, aproape convins că ai şi crescut mare! În orice caz, cu impresia că eşti de o seamă cu poetul. Acel prim autograf, scris de mana lui Grigore Vieru, sună aşa: “Pentru mica Argentina, să crească dreaptă ca lumina!” şi a fost de multe ori de mare ajutor pentru mama, care, atunci când vroia să ma “îndrepte”, făcea trimitere la autoritatea lui Grigore Vieru…

Albinuţa. „Blând şi viteaz, tradiţionalist şi modern, Grigore Vieru ne-a dat o
Albinuţă pentru întreaga Românie de azi şi de mâine” (Eugen COŞERIU)
„Primul meu Abecedar” a fost şi el scris de Grigore Vieru, în colaborare cu Spiridon Vangheli. Mai târziu, Albinuţele, mai colorate, cizelate, curăţate de acele simboluri sovietice, care fuseseră obligatorii în perioada în care eram parte a URSS, transcrise în alfabet latin, au împânzit satele şi oraşele noastre, intrând în fiecare casă unde era cel puţin un preşcolar. Astfel, acei dintre copii care nu au avut şansa de a se întâlni cu “nenea Grigore Vieru” la Ziua Poeziei sau la matineele de la grădiniţă, acele “adunări selecte”, pe care Vieru le frecventa cu eleganţa şi interesul unui membru al înaltei societăţi, nelipsit de la evenimentele mondene, l-au întâlnit în ziua în care s-au întâlnit şi cu prima literă din alfabet.

“Unde fugi tu, valule?/Către mare, malule!/Unde urci tu, pomule?/Către soare, omule!/Ce aştepti tu, pragule?/Tot pe tine, dragule!/Mulţumesc, prăguţule!/Sărut picioruţele!”( Grigore Vieru UNDE FUGI TU, VALULE?) Poezia pentru copii a lui Vieru este probabil cea mai serioasă din toată creaţia sa. Chiar şi atunci când glumeşte (“Cum se spală ariciorii”, “Purcelul” sau “Două mere”, de exemplu), Vieru găseşte diverse modalităţi de a-i sugera cititorului că aşteaptă de la el să aprecieze corect toate gafele şi trăsăturile negative ale protagonistilor, ideea că ar fi superior acestora, prin înţelepciune şi cuminţenie. Vieru este un bun pedagog, fără să fie excesiv de didacticist: îl ajută umorul si metafora, care, paradoxal este accesibilă înţelegierii copilului, în ciuda mecanismului său mai complex. Mereu m-a impresionat faptul, pe care l-am constatat în mai multe rânduri, că noţiunea abstractă de “dor de Patrie”, de pildă, nu trebuie explicată în mod special unui copil, dacă acesta este familiarizat cu poezia lui Grigore Vieru. E firesc, logic şi ce poate fi mai simplu, dacă Vieru a demonstrat:

Mamă,
Tu eşti patria mea!
Creştetul tău
Vârful muntelui
Acoperit cu nea.
Ochii tăi
Mări albastre.
Palmele tale
Arăturile noastre.
Respiraţia ta
Nor
Din care curg ploi
Peste camp şi oraş.
Inelul
Din degetul tău
Cătare
Prin care ochesc
În vrăjmaş.
Basmaua
Steag,
Zvâcnind
Ca inima…
Mamă,
Tu eşti patria mea!

Grigore Vieru simte că nu există bariere de comunicare între el şi copilul care-i citeşte versurile şi are curajul să abordeze, în poezia sa pentru copii, şi teme care par a se preta mai degrabă poeziei pentru maturi. De aici şi o stare de confuzie, ca şi cum n-ar exista o frontieră sesizabilă între lumea copilăriei şi cea a maturităţii. Personajul central e, sigur, Mama (ochii ei, mâinile, vorba…), apoi, intervine, în mod logic, tema Graiului Matern (“Pe ramul verde tace / O pasăre măiastră, / Cu drag şi cu mirare / ascultă limba noastră / De-ar spune şi cuvinte / Când cântă la fereastră, / Ea le-ar lua, ştiu bine, / Din, sfânta, limba noastră.”). Tema Limbii Române şi cea a Plaiului Natal (Pe vale, pe culme / Stau satele mele / Aproape de codru, / Aproape de stele (Satele Moldovei), a Patriei şi a lui Dumnezeu (pe care Vieru îl “găseşte”, unde în altă parte, dacă nu tot în ochii mamei?) se succed la fel de firesc, precum ziua şi noaptea, soarele şi luna.

În acest fel, nedureros şi lin, “creşete” cititorul de poezie, până ajunge să înteleagă poate cele mai frumoase poezii despre mama („Nimeni în lume nu a scris poeme atât de emoţionante despre mamă”, după cum consideră criticului literar Alex Ştefănescu, acelaşi care a spus că Vieru ar fi meritat Premiul Nobel pentru poemele despre mama).
„Când m-am născut, pe frunte eu /Aveam coroană-mpărătească /A mamei mână părintească / A mamei mână părintească” (Grigore Vieru, Mâinile mamei). Când,
în 1982 apare ciclul de versuri “Litanii pentru Orgă”, în calitate de cititor, nu poţi evita senzaţia pierderii unui om apropiat, atât de sensibil devii, în urma atingerii cu poezia lui Grigore Vieru. Este anul în care trece în nefiinţă mama poetului şi, astfel, cititorii vor afla că poţi vorbi cu moartea şi să-i spui ce simţi (“Nu am, moarte, cu tine nimic…”) şi să simţi singurătatea în locul casei părinteşti sau al acelor lucruri care nu o mai au pe mama în preajmă, şi chiar să exclami, neajutorat:“Sunt cel mai fără de noroc!”, şi să revii, resemnat: „Deşi înţeleg, înţeleg/ Că toţi suntem / Un lemn de foc.” (G.Vieru, Litanii pentru orgă). Tema echilibrului fragil între viaţă şi nefiinţă va reveni de acum încolo în poezia lui Grigore Vieru, fie că va scrie despre amintirea mamei, fie că va regreta accidentele şi pierderea unor prieteni dragi…

Eminescu este motivul care pare să domine poezia lui Grigore Vieru, deşi poetul nu are prea multe poeme dedicate exclusiv lui Eminescu. Dimpotrivă, multe dintre poeme  sunt inpsirate de prietenia cu poeţi contemporani, pe care Vieru i-a cunoscut personal. Este un alt paradox al poeziei lui Vieru, datorat probabil puterii/plasticităţii imaginii lui Eminescu din poezia Legământ: „Ştiu, cândva, la miez de noapte, / Ori la răsărit de Soare, /Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot de-asupra cărţii Sale” sau cunoscutului refren „Eminescu să ne judece”.

“Fiindcă iubesc”. Probabil că acea “taină”, despre care se tot discută că ar fi cea care îl apără pe poet este, totuşi, iubirea. Iubirea “descoperită” încet, cu fiecare vers, cu fiecare nou poem, iubirea care, după ce închizi un volum de Vieru, apare ca un diamant cu multiple faţete, la care poetul a trudit (“plecând în fiecare dimineaţă la câştig în minele de sare ale Limbii Române”, cum obişnuia să spună) şi care acum străluceşte din ce în ce mai clar.

Şi-a iubit limba maternă, dar şi ea l-a iubit. Nu degeaba reuşea să “povestească” un întreg film erotic în doar câteva cuvinte, ajutat fiind chiar de bătrânul folclor românesc:

Ah, din camaşa ta
Foşnind ca frunzarele
Trupul tau gol ieşea
Ca din nouri soarele.

Ieşi, soare, iesi
Ca ţi-oi da cireşi!…

Erai umedă ca un culbec,
Frumoasă şi umbra-ţi era,
Încât vroiam să ma plec
Să-i spun la ureche ceva.

Melc-melc,
Codobelc!..

(Grigore Vieru, IEŞI, SOARE, IEŞI)

Sau să explice, în alte câteva cuvinte, starea de înstrăinare, sentimentul excluderii, atunci când nu se mai poate înţelege cu iubita („Nu mi-s dragi pe cer nici stele, c-ai privit şi tu la ele…”)

Sigur, Vieru ştia că Limba Română îl iubeşte, altfel nu ar fi scris atât de mult și atât de inspirat. Cu toate astea, se poate sesiza, indirect, sentimentul că ar fi un „copil orfan al limbii romane”: în una dintre poezii poetul ne anunţă că a pierdut “toate cuvintele” şi că încearcă să scrie cântece cu doar două dintre cuvintele pe care a reuşit să le recupereze. Mai târziu, poetul se va întreba dacă va fi plans de limba română… Zilele astea, Limba Română l-a plâns, frăţeşte, „în aceeaşi limbă” – pe cele două maluri de Prut, reunite sub Steaua de Vineri a lui Grigore Vieru. Stea care ne va lumina mereu, pentru că avem nevoie de ea.

Lipsesti dintre lumine,
Dar nu lipseşti din mine.
Lipsesti de la fereastră,
Dar nu din limba noastră.
Lipseşti din blânda seară,
Dar nu lipseşti din ţară.
Plecată eşti in moarte
Ci-aproape, nu departe.

(Grigore Vieru, Litanii pentru orgă)

P.S. Prezentul articol este doar o încercare de a-mi explica ceea ce a rămas dincolo de opera lui Grigore Vieru. Nu este o analiză literară, ci doar o trecere prin filiera sentimentelor din aceste zile a poeziei lui Vieru, care mi-a fost mereu aproape. Am ocolit cu bună ştiinţă aspectele cele mai sensibile, precum: sârma ghimpată din inima lui Grigore Vieru, controversele de ordin estetic şi politic, imaginea publică şi interferenţa ei în destinul versului lui Grigore Vieru, subiecte asupra cărora ţin neapărat să revin.

Bucureşti, 25 ianuarie 2009

http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9051

Video, In memoriam Grigore Vieru, cadre de la funerariile Poetului:

Iurie Sadovnic, Să văd ce-i zice tu…

Anunțuri

23 răspunsuri to “Steaua de Vineri a lui Grigore Vieru”

  1. Vaduva Laurentiu Martie 10, 2009 la 1:51 am #

    Nu pot spune nimic , pentru ca , spre rusinea mea nu-l cunosc pe G. Vieru-Poetul deloc ci doar interviuri sporadice (atat la tv . cat si in memoria mea )…o sa ma revansez, citindu-l pentru ca pentru el urmeaza un mult mai aprig ideal , cum ar spune Nichita …

  2. argribincea Martie 10, 2009 la 2:12 am #

    Cred că Vieru a fost victima „războilui rece” dintre diversele tendinţe politice din zonă (inclusiv din România). Aşa se explică faptul că imaginea lui a fost oarecum deformată – în „oglinda mediatică”. Asta m-a şi făcut să scriu despre Vieru: sentimentul că nu a fost cunoscut destul de bine… „Uneori, vine moartea după glorie, zicea Vieru, alteori gloria după moarte”. Gloria lui Vieru abia cum incepe să vină… „La steaua…”, vorba altui poet…

  3. ciLioara Martie 10, 2009 la 2:20 pm #

    Când…

    Când am să mor,

    să mă îngropi

    În lumina ochilor tăi.

    Lumea,

    venită la mormântul meu,

    va sta îngenuncheată

    în faţa ta mereu.

    Ca nimeni

    să nu-mi joace pe mormânt,

    să nu fiu, ca strămoşii, pus

    sub ierburi şi pământ –

    îngroapă-mă-n lumina

    ochilor tăi,

    femeie de pe urmă,

    femeia mea dintâi.

    Grigore Vieru

    • argribincea Martie 11, 2009 la 3:55 pm #

      Scrisoare din Basarabia

      Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
      Eu ştiu ca te-am rănit spunând
      Că mi-ai luat şi grai şi pită
      Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.
      În vremea putredă şi goală
      Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
      Pe mine m-au minţit la şcoală
      Că-mi eşti duşman, nu frate bun.
      Din Basarabia vă scriu,
      Dulci frati de dincolo de Prut.
      Vă scriu cum pot şi prea târziu,
      Mi-e dor de voi şi vă sărut.
      Credeam că un noroc e plaga,
      Un bine graiul cel slutit.
      Citesc azi pe Arghezi, Blaga
      Ce tare, Doamne,-am fost minţit!
      Cu pocăintă nesfârşită
      Ma rog iubitului Isus
      Să-mi ierte vorba rătăcită
      Ce despre tine, frate,-am spus.
      Din Basarabia vă scriu,
      Dulci fraţi de dincolo de Prut.
      Vă scriu cum pot ţi prea târziu,
      Mi-e dor de voi şi vă sărut.
      Aflând că frate-mi esti, odată
      Scapai o lacrimă-n priviri
      Ce-a fost pe loc şi arestată
      Şi dusă-n ocnă la Sibiri.
      Acolo-n friguroasa zare,
      Din drobul mut al lacrimei
      Ocnaşii scot şi astăzi sare
      Şi nu mai dau de fundul ei.
      Din Basarabia vă scriu,
      Dulci fraţi de dincolo de Prut.
      Vă scriu cum pot şi prea târziu,
      Mi-e dor de voi şi va sărut.

  4. argribincea Martie 23, 2009 la 1:38 am #

    Am rupt acest trandafir

    Rostesc cuvinte
    Ca să iau aer.
    Adorm,
    Ca să nu mai ştiu.

    Tai pâine,
    S-o bucur pe mama.
    Ascult mierla,
    Ca să nu mint.

    Mă uit la tei,
    Ca să nu uit.
    Am rupt acest trandafir.
    De ce?

    Grigore Vieru

  5. Argentina Gribincea Mai 30, 2009 la 11:35 pm #

    „Omagiu lui Grigore Vieru” – emisiunile dedicate marelui poet de pe site-ul Vocea Basarabiei: http://voceabasarabiei.net/index.php/omagiu/471-omagiu-grigore-vieru-partea-i-ii-ii-iv

  6. Argentina Gribincea Noiembrie 30, 2009 la 10:18 am #

  7. niki Februarie 15, 2010 la 11:53 pm #

    o pagina cool in memoria lui Grigore Vieru

    • Argentina Gribincea Februarie 16, 2010 la 8:25 pm #

      Multumesc, Niki. As fi dorit sa postez ceva si zilele astea (aveam mai multe proiecte nefinalizate)… Nu s-a putut, din motive destul de triste pentru a nu fi mentionate acum… Dar urmeaza un intreg an dedicat lui Grigore Vieru… De fapt, sunt sigura ca despre Vieru se va vorbi mereu, nu doar la aniversari. Este, in continuare, prezent si foarte actual…

  8. Argentina Gribincea Martie 26, 2010 la 12:17 pm #

    Raisa Vieru: ”Cu gândul la Grigore Vieru” (interviu Dorina Arsene) http://politik.md/?view=articlefull&viewarticle=2856

  9. Chieko Grennon Decembrie 29, 2010 la 6:16 pm #

    I would like to thank you for the efforts you have made in writing this post. I am hoping the same best work from you in the future as well. In fact your creative writing abilities has inspired me to start my own BlogEngine blog now.

  10. Profile Backlinks Iunie 12, 2011 la 9:26 am #

    wow – now that’s what i call a good article. keep up the work

  11. topamax August 31, 2011 la 4:33 am #

    „This article actually answered my problem, thanks a lot!”

  12. Bridget Ianuarie 12, 2013 la 8:59 am #

    Great post. Thanks!

  13. Keisha Hadder Ianuarie 12, 2013 la 10:16 am #

    Ill likely be by again to read more, thanks for the post!

  14. Jeffery Belina Ianuarie 13, 2013 la 9:00 am #

    You should take part in a contest for one of the most clever blogs on the web. I will recommend this website!

  15. Arots Ianuarie 26, 2013 la 2:36 pm #

    Hey there! This post could not be written any better! Reading this post reminds me
    of my previous room mate! He always kept chatting about this.
    I will forward this article to him. Pretty sure he will have a
    good read. Thank you for sharing!

  16. Emanuel Mai 13, 2013 la 6:32 pm #

    Hi! Someone in my Facebook group shared this site with us so I came to look it over. I’m definitely loving the information. I’m bookmarking and will be tweeting this to my followers! Wonderful blog and outstanding design.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Acum 20 de ani… « Argentina Gribincea's Blog - Iulie 19, 2009

    […] Alt articol despe pierderea lui Grigore Vieru, din februarie a.c.: https://argribincea.wordpress.com/2009/02/22/steaua-de-vineri-a-lui-grigore-vieru/ ) […]

  2. Decembrie, dreptul la tristeţe « Argentina Gribincea's Blog - Ianuarie 3, 2010

    […] din teoria comunistă nu ştiu să conducă în mod civilizat, a fost anul care a început cu plecarea tragică de lângă noi a poetului  Podurilor de Flori şi al Unirii – Grigore Vieru, şi care a continuat cu alte pierderi tragice, cu tineri români basarabeni bătuţi de o […]

  3. ivik - Februarie 9, 2012

    Nice Work…

    Great Info Please publish more..thank you be back very soon…

  4. Poduri din și spre… noi înșine | GriArg - Mai 6, 2013

    […] din pânză, din metafore,  din nume, din simboluri, din amintiri, din lecturi, din piatră, din poezie, din poezie cântată, din lexeme, din foneme, din cruci, din sfere, din pătrate, din triunghiuri […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

De ce scriu în metafore? Metafora este, ca definiţie, o peşteră ascunsă pe o insulă necunoscută, învăluită în mister. Cine ajunge acolo, chiar întâmplător, poate găsi obiecte neidentificate ale unei culturi despre care poate doar bănuieşte ceva. E oarecum dificil să „demetaforizezi” scrisul, astfel că, îţi rămâne iluzia înţelegerii şi satisfacţia ei. Cine sunt eu? Sunt eu, un vinovat al metaforitei, o boală de cuvânt ce mi-a adus adesea alin căutării de expresie, Şi poate ţie confuzie. Metafora produce confuzie! Confuzia elaborează înţelesuri şi astfel fiecare înţelege ce vrea. Cine sunt eu? Sunt eu, un meşter al cuvintelor mele. Nu mi-e dificil să le găsesc, am o abundenţă pe care uneori trebuie doar să o rescriu. Nu aş spune că metafora este calea cea mai scurtă înspre semantica sufletului meu, ci doar înfrumuseţarea drumului.

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Discover the mysteries of nature

Descopera misterele naturii

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: