Arhiva | Basarabia RSS feed for this section

Campanie electorală sub semnul unionismului românesc

22 Sep

Am ajuns să vedem trei concurenţi unionişti, adepţi declaraţi ai reunirii românilor (alţii consideră că sunt patru, şi nu ştiu câţi unionişti or mai fi „sub acoperire”!), în campania electorală pentru Preşedinţia Republicii Moldova. De notat că asta se întâmplă în contextul unui război românofob, care, deşi „la foc mic” în ultimul timp, dar ameninţând mereu  să reizbucnească, durează deja de decenii, şi a unor şabloane mentale care prevăd marginalizarea, ignorarea şi subminarea, pe toate căile, a opţiunilor unioniste şi chiar a segmentului de electorat care se identifică prin valorile româneşti.

Multă lume pare a fi scandalizată de faptul că avem atât de mulţi candidaţi unionişti, citim , în presă, printre rânduri, nemulţumirea „alegătorului derutat”, care este nevoit să aleagă dintre unionişti. Se tot lamentează unii că nu există un „candidat unic”: al unioniştilor, al dreptei, al celor din opoziţie etc. Da, inflaţia de candidaturi pentru preşedinţie este evidentă, iar o listă mult prea lungă de veleitari ar putea descuraja electoratul, dar asta a devenit deja o tradiţie repmoldovenească. Mai mult, cred că cetăţeanul ar trebui să-şi facă unele griji, numai dacă lista ar fi prea scurtă!

Referitor la lipsa unui „candidat unic al unioniştilor” (iertate să-mi fie aceste calchieri din rusă, tautologii sau repetiţii stângace, dar acesta e termenul inventat de „experţi”).

Campania electorală presupune că actorul politic (fie că e un partid, fie că e un lider) face propagandă: promovează propriul program şi atacă vehement programele concurenţilor. Asta e competiţia pentru putere. Dacă politicienii intraţi în cursa electorală n-ar face asta, ar însemna că sunt incapabili, slabi sau că au intrat în competiţie pentru alte scopuri decât cel declarat. Faptul că politicienii unionişti sunt şefi de partide îi forţează să se bată între ei (pentru că există o competiţie, pentru locul de lider, şi în interiorul partidelor – în orice caz, asta presupune un partid!) De aia susţin că sintagma „partid unionist ” e o contradicţie în termeni. Însuşi cuvântul „partid” sugerează o „parte”, o fracţiune, deci, fracturare: pe segmente sociale, pe doctrine, pe caractere etc. Pe când „unionist” vine, evident, de la „unire” (în acest caz, a mai multor părţi, fracţiuni, segmente, caractere şi, desigur, partide, pentru a face, împreună, Unirea). Lupta pentru putere se bazează pe acest tip de competiţie, altfel nu e luptă politică, ci simularea ei (apropo, simularea luptei se vede, analizând campania candidaţilor de mucava, de umplutură).
Competiţia pentru Preşedinţie este însă un exerciţiu care îi va scoate mai în faţă pe purtătorii de mesaje unioniste şi, cu ei, şi ideea de Unire. Deocamdată, nu avem de ce ne panica, după părerea mea. E un propgres însuşi faptul că avem competiţie pe segmentul unionist al electoratului. Oferta vine după cerere, iar cererera e în creştere. E tot ce ne trebuie, de fapt.

De ce, pe lângă lipsa de eleganţă, expresia „candidat unic al unioniştilor” denotă şi incoerenţă? Mai întâi, e o calchiere din rusă (după „edinaja candidatura” sau „edinyj candidat”). Rusa este foarte permisivă cu tautologiile, cel mai elocvent exemplu fiind sintagma „commercheskii magazin”, care e pe deplin accetabilă, în rusă. Nu şi în română! Româna cere mai multă strcteţe, precizie, un fel de economie filologică. Însuşi cuvântul „candidat” presupune un proces de selecţie. În campania electorală, partidele au dreptul să propună doar câte un candidat (selecţia producându-se în cadrul partidului, conform regulamentelor interne ale formaţiunii). Sigur, unele partide recurg la şiretlicul falşilor concurenţi electorali, clonând partide şi populând scena politică şi spaţiul mediatc, pentru a deruta audienţa, cu personaje butaforice, dar asta e la limita legii. Şi/sau a moralităţii. „Şmecherilovicismul” acesta este blamabil, oricum, pentru că legea prevede un singur candidat per partid. Dacă e să respectăm litera şi spiritul legii, candidaţii falşi ar trebui sancţionaţi. Atâta doar că e foarte greu să distingi cu exactitate „falsurile” din puzderia de actori care se lansează în campanii electorale.

Deci, revenind la expresia „candidat unic”, candidatul, odată înaintat, e unul singur. E unic şi irepeteabil! 🙂 Adică, e suficient să zici „candidatul unioniştilor” sau „candidatul partidelor unioniste”, ca să fie clar cine e. Dacă e! 🙂 Dacă nu e, se va afla în competiţie. Şi se va afla cine e, în urma competiţiei.

Şi mai e un aspect. „Candidatul unic” n-ar fi reunit toate voturile unioniste. Orice om are şi adversari. Personali, politici, de conjunctură etc. Deci, sigur, ar fi rămas unionişti şi dincolo de „numărătoare”. Nu mai explic şi celălalt aspect, legat de faptul că în toate partidele există membri unionişti (mai puţin pe la Dodon şi alţii ca el, cred, dar nu exclud!), iar votanţii acestor partide inlcud şi opţiunile unioniste. Iată de ce ar fi greşit să credem că alegerile vor arăta exact procentajul unioniştilor. Nu e ca şi cum am vota la un referendum pentru Unire. Competiţia politică e altceva decât lupta pentru Unire. E într-o relaţie de antonimie cu Unirea.

E, oare, o catastrofă prezenţa mai multor candidaţi unionişti în cursa electorală? Dacă ar exista şansa ca un candidat unionist să iasă învingător din primul tur, da, ar fi o catastrofă. Dar nu cred că astfel de şanse există. Altfel, nu e nicio catastrofă. De obicei, mai multe partide, însumat, obţin voturi mai multe, decât coaliţiile lor (dar mai multe decât ar obţine fiecare partid, separat). Sigur, dacă este vorba despre calcule electorale precise, şi ai în faţă doar dorinţa de a ajunge într-un fotoliu, şi ai toate şansele să-l obţii, e mai bine să faci coaliţie, dar dacă e o cauză mai importantă, cum e cazul unionismului, faptul că sunt mai multe candidaturi ar putea fi un mijloc mai eficient de a trezi conştiinţa celor care mai dorm. Şi riscuri prea puţine.

În orice caz, efectul ar putea fi mai bun într-o competiţie ca asta, decât dacă ar fi intrat în arenă o singură persoană şi ar fi încasat toate loviturile din partea contracandidaţilor, căzând sub ele.

Şi mai sunt câteva aspecte, despre care voi vorbi după încheierea turului întâi (sau chiar după alegeri, eventual). Mai întâi, pentru că acum lumea nu e receptivă la analize de acest tip: e un timp al febrei electorale, toată lumea e contagiată, într-o măsură mai mare sau mai mică. Şi doi, procesul electoral este o formă de maturizare civică, el trebuie lăsat să se desfăşoare, veghind doar asupra corectitudinii lui. Pentru unionişti, e un proces de două ori mai important, dat fiind că e pentru prima dată când sloganul unionist intră în competiţie electorală, cu trei candidaţi concurenţi, care se adresează unui electorat care s-a simţit mereu subestimat, neglijat şi, de multe ori, chiar trădat. Doamne ajută! Să fie de bun augur!

Anunțuri

Clipe de cristal, voci de argint, amintiri de aur

2 Mai

Hristos a înviat!

Cântec. 1989

Pentru M.M.

Colindă, Marie!

Colind sau învie speranța.

E cald, e curat, e iubire,

E mai, ca în vechea romanță.

Colindă, Marie.

Demult s-a dus iarna.

Colindă, să fie

Multă  iubire

În loc de armă.

Văzduhul flămând cum absoarbe

Colindul acesta, și viața

Se cântă, și-s florile dalbe,

Și-i iarăși duminică-n Piață.*

Colindă, Marie,

Pari o tristă vestire.

Colindă, să fie

Timp fără prihană

Și multă iubire!

Tu cânți, și colindul ne duce

Spre unicul, pașnicul țărm,

Cel verde, și simplu, și dulce,

La care mereu aspirăm.

Colindă, Marie,

Se-apropie iarna,

Colindă, să fie

Multă iubire

În loc de arme.

Treziți de colind, stăm în poarta

Deschisă, ca niște brațe de frați.

Colindul ne lasă în soarta

La care și voi aspirați.

Colindă, Marie,

Colindă, să fie

Timp fără prihană

Și multă iubire!

*- Piața Marii Adunări Naționale, unde în anii de redeșteptare națională se țineau cenacluri literare și de muzică, se recita și se cânta poezie și se discuta politică.

(Variantă. Publicat în Literatură și Artă nr. 37 (2457) din 10 septembrie 1992)

*  *  *

Ce faci, dacă eşti puţin răcită, de fapt ceva mai mult decât puţin, dar primeşti o invitaţie la dialog din partea unei frumoase artiste, cu o voce pe care ai admirat-o de la prima audiţie şi pe care o admiri în continuare? Accepţi, chiar dacă, în sinea ta,  ţi-ai fi dorit să tergiversezi, să amâi o şansă ca asta pentru „vremuri mai bune”. Ce poate rezulta din asta? În mod paradoxal, ceva interesant (pe alocuri, repet, neaşteptat de frumos!) 🙂

Cântăreaţa despre care vă povesteam este entologul (cercetătoarea, muzeologul, scriitoarea, jurnalista) Maria Mocanu, cea care mi-a inspirat , în 1989, poemul Cântec, şi, recent, cu doar câteva zile în urmă, a lansat această provocare: să discutăm despre… folclor.  Este vina mea, dacă răspunsurile mele trădează emoţii şi o stare uşoară de febrilitate (şi mă conving a mia oară că ar fi cuminte să rămân fidelă cuvântului scris, pe care l-am ales drept instrument de exprimare cu mulţi ani în urmă şi care mă exprimă cel mai exact – e domeniul meu). Dacă sunt, totuşi, demne de atenţia celor care ascultă, e meritul  talentatei jurnaliste Maria Mocanu.

Mi-a făcut bine discuţia (chiar dacă au mai rămas multe de spus!), mi-a fost plăcut să „navighez” printre subiectele propuse de gazda emisiunii Dor de izvor,  m-au copleşit amintirile (amintiri de aur: clipe de cristal, efectul melodiilor condamnate la eternitate prin frumuseţea lor, vocile de argint ale interpreţilor)  şi… tot ele, amintirile, mi-au trezit dorinţa de a redeschide alte subiecte şi de a… scrie. Pentru toate astea ţin să-i muţumesc dnei Maria Mocanu! Şi, bineînţeles, pentru piesele puse pe post, mai ales pentru melodia de la urmă, una dintre cele mai dragi!
Puteţi asculta emisiunea aici:  Radio Chişinău

Efectul Nicoale Sulac (III)

9 Mai

Fie că venea de acasă, din satul natal, cu vreun cântec auzit de la bătrâni, fie că adapta niște versuri ale unor cântece populare, eventual, melodii și/sau fragmente de texte, versuri care „treceau în mod fraudulos” frintiera de pe Prut, fie că își construia repertoriul din cântece de autor (după „moda” introdusă de școala folcloristică din fosta URSS), Nicolae Sulac păstra acea doză, indispensabilă, de autenticitate, care făcea ca arta lui să nu-și piardă din prospețime și, după ani de restricții și persecuții, să fie prețuit de public la fel ca la început.

Ciobănaș la oi m-aș duce

Îți spun, mamă, doruirle

Miorița

Și, probabil, cel mai reprezentativ pentru destinul și pentru creația lui Nicolae Sulac, acest cântec, din ultimii săi ani: Pe pământul nostru drag

 

Ce-a fost?

26 Ian

Miting uriaş Pro Europa la ChişinăuMai mulți cetățeni, revoltați de trădarea, de către două dintre paridele din fosta alianță de guvernare (AIE), a obiectivului european, care a fost chintesența programelor lor electorale, au anunțat, pe Facebook, despre nevoia unui protest. Lumea s-a organizat în scurt timp, a obținut autorizație pentru desfășurarea acțiunii și a protestat. Și totuși, ce a fost, mai exact? Alarmați, de parcă protestul ar fi o crimă, diverși „agitatori de serviciu” au sărit în ajutorul comuniștilor noștri, speriind lumea ba că mitingul e dirijat de la Moscova (prin diverși interpuși ai Kremlinului), ba că se pregătesc diversiuni și un nou 7 aprilie, ba alte istorii, menite să-i pună pe organizatori în situația de a se îndreptăți, deși nu comiseseră nicio infracțiune! Și, ca o confirmare, Usatîi, cel care a fost lăsat/ajutat să fugă, deși ar fi trebuit arestat, „nenorocire” ce i s-a întâmplat și lui Papuc, fostul ministru de interne,  condamnat la patru ani de închisoare în dosarul 7 aprilie,  a anunțat, de la Moscova, că vine și el să „protesteze”. De ce ar fi vrut să protesteze Usatîi, nu e clar. Poate este revoltat că a fost lăsat să plece, cu toate că autoritățile au susținut ar avea legătură cu gruparea teroristă ANTIFA? Asta da motiv de supărare!

Ciudat, nu-i așa? Omul lasă baltă afacerile care i-au adus averi (averi care te cam pun pe gânduri, ce-i drept, pentru că un cetățean cinstit nu le adună așa, peste noapte) și vine la Chișinău, sperând ca într-o jumătate de an nu doar să se afirme în mediul politic de la noi, ci să și ajungă parlamentar. Ce poate fi mai frumos decât să fii ales în legislativul unei țări de care te leagă „amintiri din tinerețe”? Omul merge cu lăutari prin orășelele noastre, dornice de petreceri, și, ca prin minune, sondajele explodează, arătând că ar fi mari șanse ca „visul moldovenesc” al „tânărului om de afaceri” să se împlinească. Se creează impresia că cetățenii moldoveni n-au mai auzit o cântare, de când mama i-o făcut! Aici întervine guvernul, care descoperă că tovarășii săi politici fac stocuri de arme și planifică un „maidan moldovenesc”.  Tovarășii sunt arestați (apropo, ce se mai aude despre cazul lor?), iar șeful și omul lor de încredere… nu. Dimpotrivă, este ajutat să se întoarcă, pe ascuns și de urgență, în Rusia, iar alegerile se desfășoară fără un candidat, care fusese deja inclus în  buletinele de vot. Sigur, alegerile arată că „fugarul candidat” ar fi acumulat o groază de voturi, dacă ar fi rămas la fața locului, iar beneficiarul uluit de fericire al faptului că acesta a șters-o se pomenește un concurent cu un mesaj politic asemănător, care nu avea cine știe ce șanse, cu toate că a tot bătut drumul  până la Putler și înapoi, pe toată perioada campaniei electorale, și a făcut cheltuieli impresionante. Dovadă că electoratul antisistem din Republica Moldova votează cu urechea muzicală. Până aici, e „binișor”, deci. Problema e că prea e totul pe placul noii coaliții de la Chișinău: când vine vorba să protestăm contra ei, hop! sare fugarul de Usatîi cu promisiunea de a ne acorda ajutor (și, de când cu războiul Rusiei contra Ucrainei, s-a cam denaturat sensul termenului de „ajutor”, acesta căpătând valențe peiorative). Și nu poți, domnule, să faci un pas, fără ca fugarul de la înschisoare să nu reacționeze, de acolo, din raiul său putlerist, obstrucționând, de la distanță, dreptul la libera exprimare în Republica Moldova. Curat murdar: un fel de opritor intangibil în calea integrării noastre în UE!

Și, cu toate aceste potlogării ale diversioniștilor monstruoasei coaliții, mitingul s-a desfășurat fără incidente. N-au fost mii de persoane, așa cum se anunțaseră (deh, lumea e fricoasă și comodă, mai ales într-o duminică ploioasă de iarnă), dar câteva sute tot au fost. Și s-a scandat împotriva deturnării cursului proeuropean, fie că s-a scandat „Jos comuniștii!”, fie că „Jos Lupu!” sau „Unire!” – toate aceste lozinci susțin direcția geopolitică spre Vest, condamnând ipocrizia liderilor PD și PLDM. S-a scandat așa, deși se anunțaseră „oaspeți nepoftiți”, după cum ziceam. Oricum, e limpede că și electoratul de stânga este dezamăgit de „trădare”, considerând, probabil, că PCRM ar trebui să stea în opoziție și să aștepte ca Putin să invadeze Republica Moldova, dar nu, n-a fost niciun steag cu stele roșii. Doar tricolorul și lozinci proeuropene.

Dezamăgiți ar putea fi mai mulți. Poate chiar cei care au umplut rețelele de socializare cu amenințări și scenarii apocaliptice. Una e bine: organizatorii și participanții, toți cei care au avut curajul să iasă  în stradă au mai șters puțin din pata rușinoasă de pe imaginea Republicii Moldova, care, deși pretinde că ar fi o „țară europeană” și a tot fost lăudată pentru „povestea de succes”, nu știu cum face, că  se tot împiedică în drumul său spre Europa.

Și totuși,  s-a reconfrimat un adevăr amar: nemulțumiți avem mulți, dar puțini sunt cei aleși să lumineze întunericul în care ne zbatem de la 1812 încoace.

P.S. Iată cum a văzut acest miting un jurnalist ceva mai sceptic, cel care a comentat despre caracterul contradictoriu al lozincilor de la miting. Poate unii consideră că, la un miting, părerile, gesturile, sloganurile etc. trebuie să fie orchestrate, ca pe timpuri, și dictate de sus, ca la mitingurile proeuropene, organizate, cu cheltuieli uriașe, de chiar liderii partidelor din actuala alianță (pe care au numit-o, paradoxal, Alianța Moldovei Europene!), care azi declară că Republica Moldova nu va mai depune cerere de aderare la UE, pe motiv că oricum cererea îi va fi respinsă? (A se vedea, în acest context, declarația lui Marian Lupu). Faptul că la miting au venit mai mulți nemulțumiți demonstrează un lucru evident, care se observă și cu ochiul neînarmat: AME pornește la guvernare cu un deficit considerabil de încredere. Și, din păcate, acest deficit nu are cum să dispară, ci, din contră, va deveni o problemă, la un moment dat, le va juca festa actualilor „șmecheri victorioși”. Când? S-ar putea să se întâmple, după regula ghinionului, taman atunci când le va fi lumea mai dragă. Or, dacă le e dragă, ar trebui să abandoneze infantilismul de tip agrarian, cu sloganul,  care i-a consacrat, despre vițelul blând, care suge de la două vaci.

* * *
În imagine: miting pro Europa, organizat de partidele din AIE

Sursa imaginii: Jurnalul.ro (via Unimedia.md)

 

 

 

Cu dor de noi: „Noi îl vrem pe Cuza Domn!”

26 Ian

hora (2)Un prieten care a dansat Hora Unirii cu înalți demnitari români, de la Iași, București, Chișinău (de la Chișinău fiind prezenți, bineînețels, reprezentanți ai PL) și, cu români (inclusiv moldoveni, de pe ambele maluri de Prut) din toată Țara, mi-a povestit cât de frumos a fost acest 24 ianuarie acolo, la Iași,  unde mi-a fost și mie inima – tristă. Cu o zi înainte, la Chișinău, cele două partide ceva mai răsărite din fosta alianță proeuropeană și-au rezolvat nevoile urgente pe seama alegătorilor creduli. Cetățeni care le-au dat votul, cu speranța că aleșii lor au intenția sinceră de a continua reformele și a realiza mult-promisa și mult-elogiata în campanii electorale integrare europeană.  Ca să fie și mai dureros pentru votantul amețit de-a binelea, „ciobenii” politicii moldovenești au încercat să dea vina pe al treilea partid al alianței, PL – mizând, desigur, pe ideea care zace de mult timp în mințile adormite ale unor politicieni care nu s-au coborât de douăzeci de ani din fotoliile de parlamentari (de parcă ar fi prins acolo rădăcini): „moldoveanul îi prost ca noaptea”, poate fi manipualt și șmecherit de oricine are un pic de școală făcută la fostul KGB! Nu exclud că unii dintre votanții acestor partide ar putea fi atât de naivi, încât chiar să nu observe cât de lacom tindeau liderii acestor două partide către o alianță cu o fracțiune sau alta a fostului megapartid comunist, actualmente spart în surcele roșioare și împrăștiat prin toate colțurile scenei politice moldovenești. Nu știu care stare a acestui partid e mai periculoasă: cea aglomerată sau asta, răsfirată și pleoștită peste tot. Știu însă bine că situația nu are cum să devină roz peste noapte. Lucrurile se vor limpezi, căci asta e viața: cu ulciorul nu mergi de multe ori la apă -, dar până la limpezire, vom avea de suportat crize valutare, economice, sociale, despre cele politice nici nu mai zic, toate fiind legate între ele – și toate astea, din cauza lipsei de consecvență, lipsei de caracter, prostiei și nestăpânitei atracții către Kremlin a celor mai influenți dintre politicienii de la Chișinău. Un lucru e bun: apele s-au separat, iar alegătorii au văzut, în sfârșit, ce mincinoși ordinari se ascund și ce harbuz mare și rotund a crescut  în spatele bannerelor care le promiteau reforme, o Moldovă fără comuniști, o Moldovă fără sărăcie (vorba vine, iată o glumă amară, auzită zilele astea: „Acum că „Moldova fără sărăcie” s-a rezolvat, a venit vremea să se rezolve și „Moldova fără comuniști!””).

* * *
Prietenul meu, abia revenit de la Iași, mi-a trimis un cântec, pe care el l-a auzit întâia oară, iar eu mi l-am amintit, pentru că l-am tot ascultat, de zeci de ori, cu inima strânsă, când, studentă fiind, împreună cu ai mei colegi de la filologie, „prindeam” printre bruiaje Cenaclul Flacăra.  E un cântec de dor de noi, cei care am fost și cei care mai suntem. De noi, cei care vom fi, în ciuda agresivității cu care mediocritatea și lașitatea încearcă să-și lărgească bârlogul rău mirositor, strivind tot ce-i mai frumos în juru-i.  Un cântec pe care prietenul meu (nefiind român!) l-a îndrăgit, simțindu-l așa cum mulți moldoveni (deci, români, de fapt) din Parlament nu-l vor simți niciodată.

* * *
Un cântec vechi georgian spune cam așa: „să cântăm, să ne audă dușmanii și să se întristeze, văzând că mai avem poftă să cântăm!” Georgienii, poporul care știe aproape la fel de bine ca noi, românii, cum e să ființezi într-o baladă. Tristă.

* * *

 

* * *
Articol publicat și pe portalul Știri Locale

Cu pași de regină

6 Ian

* * *
Colec120620141484 (2)țiile Valentinei Vidrașcu au rădăcini nu doar în folclor, ci și în istorie (folclorul fiind și el, în esență, un depozit de istorie). Ținutele propuse de creatoarea de modă pornesc, de obicei, de la o metaforă, de la un simbol, pe care îl transformă într-o poveste nouă. Una dintre sursele de inspirație pentru cele mai recente dintre piesele create de Valentina Vidrașcu a fost viața, legenda, însemnările reginei Maria (Regina Maria a României, despre care îmi vorbea atât de frumos bunica mea, Elena),  regina care a purtat cu mândrie costumul popular românesc, transformându-l într-o emblemă, într-un simbol regal.

Confecțion120620141486 (2)ate din materiale fine, croite în mod original și lucrate cu migală, creațiile Valentinei Vidrașcu îți dictează o anumită atitudine, te obligă la un stil deosebit de a purta o haină. Am auzit-o nu o dată pe dna Vidrașcu, spunând că o ie nu se poartă oricum, ci cu demnitate, cu delicatețe, cu dragoste pentru cei care ne-au lăsat drept moștenire acest port național, excepțional de frumos. Creatoarea vorbește cu însuflețire despre sursele care o inspiră, și, văzându-i colecțiile, îi dai dreptate: orice doamnă sau domnișoară care poartă ie nu se poate purta decât ca o regină. Colecțiile și piesele lor componente, cu denumiri simbolice (Hora, Drăgaica, Deo sole, La Blouse Roumaine, Rochie Floare-de-colț, Rochie de duminică, Ie de bucurie, Ie de palat, Ie Floare Albastră, Ie de Horă, Ie de chindii etc.), fiind și ele niIe allbastrăște pași, siguri și frumoși, dintr-o „coregrafie” demnă de o ambianță regală. Metaforele care au construit brandul Valentinei Vidrașcu definesc, punctează evoluția creatoarei de modă: de la colecția-omagiu, inspirată de pictura lui Matisse, La Blouse Roumaine, de la conceptele de Horă și Drăgaică, până la colecțiile dedicate Reginei Maria. Și, sunt convinsă, această Horă minunată – de idei, de iubire pentru Țară și strămoși, de noblețe, de creativitate etc. – va continua, încântându-ne și de acum încolo!

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *


* * *

Cu dor nesfârșit de frumusețe

5 Ian

* * *

Primele zile ale acestui an mi-au fost marcate de sentimente contradictorii, pe care nu m-am grăbit să le exteriorizez, pentru că au și o componentă frumoasă, luminoasă, dar și una mai puțin optimistă. Totuși, ambele perspective mi se par demne de discutat, dar nu oricum, ci așezat, calm – pentru o mai bună înțelegere a societății noastre și a perspectivelor ei. Sper să reușesc, în articolele care urmează, să abordez, pe rând, temele pe care acest început de an mi le-a furnizat cu multă generozitate.

* * *

* * *

În prima zi a anului l-am întrebat pe unul dintre prietenii de peste Prut cu care obișnuiam să discut diverse probleme legate de politică, dacă a găsit aici, la noi (pentru că știam că ne-a vizitat de multe ori), mai multă sau mai puțină autenticitate decât dincolo de Prut. Nu mi-a dat un răspuns categoric, dar a comparat programele de Revelion și a subliniat că posturile noastre au pus mai mult accent pe autentic (pe folclorul autentic, aș sublinia eu) decât televiziunile de la București. Sigur, e un aspect pe care ar trebui să-l dezvoltăm, dar aici ne oprim, ca să remarcăm ideea că, atunci când vorbim despre autenticitate, gândul nostru zboară direct la sursele (și la REsursele) etnofolclorice. Și nu e nici de mirare, nici greșit (poate ușor banal, uzitat, dar nu neapărat rău, în esență). Folcloricul și etnograficul ne-a scos din anonimat și continuă să ne fie o respectabilă carte de vizită, cu toate că am impresia că noi, românii, în dorința arzătoare de a părea moderni, avem uneori tendința de a subestima valoarea moștenirii noastre culturale, în general, și a celei etnofolcorice în special.

* * *

* * *

valentina-vidrascu

Valentina Vidrașcu

Valentina Vidrașcu

Valentina Vidrașcu

Cum la început de an setea de nou și de creativitate se manifestă mai pregnant și ne îndeamnă să ne îndreptăm privirile către diversele arte și – de ce nu? – către podiumurile de modă, am dat peste câteva imagini și filmulețe care surprind trendurile din moda internațională. Și mare mi-a fost plăcerea să constat că pot apela cu încredere la creațiile Valentinei Vidrașcu, probabil cea mai frumoasă și mai autentică dintre vocile din domeniul designului vestimentar de la Chișinău – după ce am răsfoit cu atenție și am tot admirat colecțiile designerilor din lume. Nu e vorba că aș fi găsit corespondențe la Dior, Miu Miu sau la alții (deși am găsit!), ci de sentimentul de… autenticitate, despre  care ziceam.

* * *

Drăgaica

Drăgaica. Designer: Valentina Vidrașcu

Da, mătase, catifea, lână și alte țesături naturale, combinate cu dantelă, broderie, aplicații de tot felul (inclusiv cunoscutele broderii cu mărgele și paiete, aplicate în cel mai curajos mod pe reverele paltoanelor sau chiar pe spatele hainelor de iarnă, dar în acea mult prea sofisticată formulă, mult prea rafinată dozare – astfel, încât nu trece peste limitele esteticului), opere de o eleganță aparte, în care vechiul, tradiționalul (și, implicit, folcloricul), transformat și luminat de puterea gândului, să reînvie în fiecare sezon, creând forme noi de expresie pentru corpul uman (bineînțeles, cel feminin, în special) în mișcare. Mișcare – întru o mai frumoasă și mai fericită ființare!

Haine, dar nu pur și simplu articole de îmbrăcăminte, ci creații menite să ne vorbescă despre frumusețea corpului uman, un vas prețios al sufletului și al visului! Veșminte, în care mișcarea să devină un stil, o formă coregrafică, admirabilă și memorabilă, de parcă ar purta în ea un grăunte de veșnicie…. Este exact detaliul pe care l-am regăsit, de câte ori mi-a fost dor de o formulă vestimentară inedită, care să mă exprime cu mai multă exactitate, în creațiile Valentinei Vidrașcu. Mereu.

poze-cd-001-copy

Rochie de Valentina Vidrașcu

Cu fiecare dintre colecțiile sale, pe care le caracterizează atât noutatea, cât și fidelitatea față de tradiție și autentic (da, acea tradiție și acel autentic, despre care vorbeam cu prietenul meu de peste Prut), Valentina Vidrașcu întinereșete. Și pare o sursă de energie inepuizabilă. Azi Valentina Vidrașcu marchează o cifră rotundă, dar, cu toate meritele și cu toate că a consacrat mulți ani dezvoltării unui domeniu în care e greu să te impui, să fii original și să ajungi să creezi tendințe, și cum nici nu arată că ar fi prea atașată de cifre, timp (și vremuri în general), ci mai degrabă nepăsătoare față de trecerea anilor, și cum e mereu în mișcare, într-un zbucium creativ, parcă purtată de un dor nesfârșit de frumusețe, doamna Valentina Vidrașcu lipsește de pe listele cu personalități „programate” pentru diverse distincții guvernamentale. Sigur, mai e timp pentru distincții. Și mai e timp (sunt convinsă că nu e târziu!) să ne întoarcem fața către izvoarele noastre ne autentic și frumusețe. Așa, discret și cu recunoștință, cum te-ai pleca să iei apă din izvor.

* * *

Sursa primei imagini: aici
Sursa celei de-a doua imagini: Interviul realizat de
Alice Nastase Buciuta pentru revista Tango

Sursa celei de-a treia imagini: aici
Sursa celei de-a patra imagini: aici
*
 * *

Alte câteva articole despre Valentina Vidrașcu în:


Forbes

Blogul Natei Albot

Basarabenii

Evenimentul Zilei

Fashion&Beauty

Timpul

… și lista poate contimua la nesfârșit!

* * *
Pagina oficială a Valentinei Vidrașcu

 

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

ialina scrie

De acum voi scrie si pe noul site http://zenblog.eu/

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: