Zelistu’ ista e cam aiurea. E… aproximativ (dacă nu de-a dreptul mincinos). Anul trecut am avut parte o poveste absolut anecdotică (despre care uitasem aproape de tot, din cauza evenimentelor ce au marcat familia mea, dar uite că zelist îmi „împrospătează” memoria, repetându-și „ghidușia”!), în care zelist a jucat rolul „codiței naibii”. Cum? Simplu. S-a făcut a uita zelistu’ cui îl are un link din blogrollul meu. Am observat că ceva nu e în regulă, așa că am verificat! Deși aveam linkul în blogroll, zelist arăta că l-aș fi eliminat. Cum nu umblasem la linkuri și blogul meu nu părea să aibă pobleme (povestea asta întâmplându-se într-o perioadă „aglomerată”, de sărbători), am căutat imediat blogul „vecinei” care nu apărea în lista de bloguri a dlui zelist. Am intrat de pe blogrollul meu pe blogul respectiv. Stăpâna acelui blog a reacționat uimitor de rapid și de generos la acest gest al meu (pentru că, supărată pe mine, probabil, își „rectificase lista de bloguri pe care le citește, când a observat greșeala, a revenit… la sentimente mai bune! :)). Problema e că zelist și-a continuat nerușinatul joc, și noi ne-am „pierdut”, într-un sfârșit, din… vederea blogurilor noastre. 🙂 Nu e un capăt de lume, sigur, dar m-a mirat cât de puternică poate fi o greșeală virtuală a unei entități virtuale, cât de nesigure sunt aceste castele de nisip, care sunt comunitățile virtuale și, bineînțeles, cât de importantă e atenția – reală – pe care o acordăm celor care, într-adevăr, contează în viața noastră…
* * *
Acum povestea s-a repatat, doar că a fost exact invers. N-am avut timp să urmăresc foarte atent: ce, cum și de ce – fapt e că zelist îmi arăta, săptămâna trecută, lipsa din vreo 5-6 blogrolluri: vechi prieteni, blogurile cărora le citesc cu atenție, le frecventez, așa cum fecventezi un club sau o comunitate din care faci parte. Bine, eu citesc în modul cel mai… ritmic/frecvent posibil, blogurile din „vecinătatea imediată” (alias blogroll), apoi și celelalte linkuri, pe care le mențin pe blog, uneori chiar în ciuda dispariției sau a inactivității blogurilor respective. Mai mult, de la începuturile blogului meu (e-he-he, de când!), n-am eliminat niciun link. Ce-i drept, am schimbat locul și vizibilitatea unor linkuri, în funcție de „apropierea” dintre blogurile noastre… Unele dintre blogurile pe care le citeam mult anii trecuți nu se mai văd în blogrollul meu, dar le-am păsatrat în „oglinda” acestuia, pe blogspot, așa încât am acces la toate…
* * *
Ei, revenind la oile noastre, zelist a spus minciuni, m-a „taxat” absolut aiurea pentru aceste acele 5-6 bloguri, pe care saptămna aceasta le-a „reintrodus”, fără să-și ceară scuze, în lista blogruilor prietene cu blogul meu! 🙂 Nu mă deranjează, dar, cum greșeala pare să devină una sistematică, mă gândesc, așa, mai în glumă, mai în serios: oare ce-ar fi să scot chiar Zelist din lista mea de linkuri?! 🙂
* * *
Iată lista blogurilor pe care Zelist s-a făcut a nu le observa săptămâna trecută, iar azi le menționează doar la capitolul „linkuri dispărute” (pe 22 ianuarie), nu și la cele „noi”, deși… repet, blogurile acestea au fost mereu acolo, nici n-au dispărut, nici n-au apărut:
* * *
Nu că m-ar mai interesa chiar atât de mult gradul de popularitate a blogurilor mele. De un an, aproape, stau departe în mod conștient de sondaje și analize de acest gen, știind că temele care m-au preocupat pe mine în acest an sunt departe de a fi incitante pentru un public foarte larg. Blogurile mele au stagnat, în cel mai bun caz, iar motivul acestei stagnări îl știu prietenii și cei care mi-au citit blogul…
Blogul cu versuri, dedicat mamei, e stabil: nu are de ce să crească, de vreme ce am încetat să postez după ciclul de versuri de… după 30 martie 2012. Cele invizibile sunt și mai stabile: nimic, adică zero. Acesta, însă, fiind cel mai vechi și mai cunoscut dintre bloguri, a avit mereu nocorul de a se menține, în ciuda unor lungi perioade de „abstinență blogaristică”… Deci, nu mă pot plânge, dimpotrivă, le sunt recunoscătoare celor care și acum, după acest an trist și neinspirat, sunt alături de mine:
* * *
În concluzie, nu știu care e explicația, dar, pentru că zelistu’ minte, când spune că ne „analizează”, vă rog frumos, frumos: dacă zelist vă arată, într-o bună zi, că nu mai sunteți în blogrollul meu, veniți aici și verificați, înainte de a vă supăra pe mine! 🙂 OK?
P.S. Pentru că sunt liste cu bloguri și pentru că am observat și eu abia cum câte ceva… :), îi salut și pe cei mai noi dintre preteni!
Ice
Colțul Cultural
Hachich
0.000000
0.000000
Etichete:Adevăr vs minciună, blog, Picături de miere din Blogosferă, zelist
* Per angusta ad augusta!
Declaraţia
GriArg 
Comentarii recente