Tag Archives: Chişinău

Moldova nu e Crimeea!

6 apr.

Paradoxal, asta s-a strigat azi în timpul marșului de protest din Chișinău. Pe cine ar fi vrut să-i convingă tineri organizatori ai protestelor ( Tinerii Moldovei, așa se numește noua asociație a celor mai curajoși tineri de la noi – i-am admirat pe câțiva dintre ei pentru discursul bine articulat și sincer în cadrul mitingului din scuarul AȘM) și cei vreo mie de susținători activi ai lor, dacă nici Guvernul parcă n-ar fi de acord cu politica expansionistă a Kremlinului? Parcă… parcă, pentru că lângă Ambasada Rusiei din Chișinău s-a găsit dezlegarea enigmei: câteva zeci (după alte date, sute) de protestatari care ar fi vrut să fie  în situația locuitorilor din Crimeea. Cine sunt organizatorii aberantului „contraprotest” – „patr(h)oții Moldoveni”, singur! I rest my case…

* * *

* * *

Pasărea albastră a Luminii

5 apr.

Amintirea Păsării Albastre. Tablou de Andrei MudreaEram adolescentă, cam de vârsta Julietei. Nu mai țin minte cum am primit o invitație la un film, probabil că făcea parte din programul (de „culturalizare”) școlar, pentru că altfel nu m-ar fi lăsat părinții să merg la cinema („politica” tatălui meu fiind extrem de restrictivă: „Niciun fel de filme, pentru că asta nu e artă!”, („ci propagandă” – în subtext)). Nu știam exact ce vom vedea (sau știam?), vorbisem și cu Romeo, zicea că va veni și el (dacă-i musai…). Și a fost. Doar că în povestea mea n-a rămas, n-a fost să fie, decât în imaginația mea –  în acea etapă a vieții lui, l-a inspirat o altă… Poveste. 🙂

 Filmul era o ecranizare rusească a poveștii lui Maeterlinck Pasărea albastră. Film-balet. Mie mi-a plăcut. Lui Romeo nu.

Probabil că azi i-ar plăcea și filmul, și povestea, atunci însă aveam sentimentul că am pierdut Pasărea Albastră… Între timp, am învățat să-mi spun povești (și Povestea) și să păstrez Pasărea Albastră (care altfel nu se oprește definitiv pe niciunde – doar poposește la fiecare, pe rând), fără a o ține în colivie și fără a-i reteza zborul, folosind-mi inima și  imaginația.

 * * *

27022014933 (2)Expoziția Metamorfozele luminii mi-a trezit curiozitatea și pentru că aveaStand metamorfozele liminii un tablou cu o pasăre albastră, zburând printre alte simboluri prezente în expoziție, o pasăre „țesută din lumină”, dacă mergem pe ideea ce unește lucrările artistului într-un singur și original concept.

Am alergat să prind expoziția în prima ei zi și aș fi dorit să revin, într-o zi de odihnă, pentru a sta cât mai mult lângă fiecare tablou, dar n-am mai avut ocazia. Am păstrat însă Pasărea Albastră țesută din Lumină pe retina… inimii mele. E aici, împreună cu anturajul ei, constând din tablouri iradiind bucurie și speranță,  prin toți Andrei Mudrea. miniatură cătușeporii lor de pânză, prin fiecare tușă de culoare din paleta maestrului Mudrea, dar și din statuete (destul de drăgălașe, dacă rămân în dimensiunile prezentate în expoziție, dar care ar sugera frică, oroare, în condițiile în care ar fi realizate la27022014936 dimensiuni… monumentale), inspirate de cruzimea regimurilor totalitareStatuetă din expoziția Metamorfozele luminii.  Andrei Mudrea. Statuetăractor-tanc. Lumina, după cum știm, este mereu însoțită de umbre…

Am păstrat-o așa cum  m-a ajutat imaginația, am „arhivat” întreaga Poveste în acest filmuleț, cu ajutorul bravului meu computer, care mi-a făcut mai puține șicane decât de obicei,  merită felicitat – și o las liberă să zboare pe internet: cine știe, poate cineva, chiar în această clipă, are nevoie de ea și o caută ! 🙂

* * *

III. Mama, Graiul, Visul, Raiul…

3 nov.

coloana unfinităCând, revenind din străinătate la Chișinău, am aflat că Lorena Bogza este o tânără jurnalistă venită aici de peste Prut, domnișoara Bogza era deja o mică vedetă, reușise chiar un început de carieră în presă… Țin minte că mă întrebam, dacă și cât va rezista aici, gândindu-mă la fragilitatea ei, pe de o parte, și la puseurile vulgare de românofobie specifice clasei politice de la noi, pe de alta. Nu doar că a rezistat, ci, acum, este printre acei români de pe malul drept al Prutului, care și-au transplantat inimile pe acest mal și, prin simpla lor prezență, formează un argument în favoarea perspectivei europene a acestei palme de pământ, rupt din trunchiul românesc.

* * *

„Dimineață am luat micul dejun cu o româncuță minunată, mama. La prânz, am profitat de invitația unui finlandez… interesant, Pirkka Tapiola, ambasadorul UE în RM. Cina în schimb va fi alături de niște prieteni dragi din Turcia, cei din conducerea liceului Moldo-Turc. Toate astea la Chișinău. Să mai spună cineva că aici nu e Europa!” , – scria, senin și încrezător, cu foarte  puțin timp în urmă, jurnalistul Valentin Buda, unul dintre românii din dreapta Prutului care au prins rădăcini la Chișinău, devenind  cetățeni și actori importanți din spațiul public al Republicii Moldova.

Sunt deosebit de atentă la aspectele care țin de relațiile dintre părinți și copii. Cuvintele calde, scrise cu dragoste pe un site de socializare de un fiu despre mama nu puteau să mă lase rece. Cu atât mai mult cu cât am mereu în amintire lacrimile mamei mele – lacrimi grele, dureroase – așa cum le-am văzut cu ochii mei din copilărie, atunci când o cetățeană alolingvă a ofensat-o, certând-o că îmi vorbește în limba română, și nu în rusă.  Și cu atât mai mult cu cât, la fel, am mereu în amintire bucuria din ochii mamei – imensă bucurie! – din clipele în care mama, venită în vizită la București, unde îmi pregăteam doctoratul, lua micul dejun împreună cu mine… Așa sunt mamele, fericirea și bucuria lor e să-și vadă copiii fericiți, și ar face orice pentru asta, și ar ajunge și la capătul lumii, ca să le fie alături…

Am retrăit durerea pierderii mamei mele (e deja un an și ceva de atunci), când am aflat că ochii minunatei româncuțe Petra s-au stins, în mod tragic, subit,  că nu mai reflectă lumina bucuriei de a-și vedea copilul aici, la Chișinău, ci… se înalță întru lumină eternă peste tot ce înseamnă fericire, durere, vis și speranță, bine și rău, iubire, sacrificiu… pentru toți cei dragi sufletului ei rămași pe Pământ. Am mai spus, dacă ar fi în puterile mele, n-aș admite despărțiri, aș face așa, încât cei dragi să fie mereu împreună… Cât de mult aș dori să pot face imposibilul!

* * *

P.S. Orice ar urma pe trei noiembrie și după, orice s-ar întâmpla, avem un Vis și un Rai de apărat. Și un Vis și un Rai care ne apără – discret, dezinteresat, părintește: Mama, Graiul… Raiul nostru… Reîntregit…

 

Scurt jurnal de pe frontul geopolitic (I. 03.10.2013)

2 nov.

* * *

Trei noiembrie. O mare adunare, convocată de partidele de la guvernare, pentru a „contrabalansa” marșurile ridicole ale PCRM, care pare că a uitat cât s-a jurat că e PRO integrare europeană (ah, că n-a mișcat un deget, pentru a asigura succesul acestui demers – asta e altceva! – PCRM s-a născut și a rămas sub semnul ipocriziei) și acum se zbate să demonstreze că are foarte mulți aderenți, care s-au sucit  și ei, odată cu liderii PCRM, și acum n-ar prea adera la UE.

Și ar fi toate bune și frumoase, dacă ideea marșului din această duminică de noiembrie n-ar avea și ea o sănătoasă doză de ridicol, dacă n-ar semăna prea mult cu demonstrațiile din perioada URSS, la care multă lume participa mai mult de nevoie. Sper că, în ciuda metodei ridicole de a aduna simpatizații Guvernului în piață și  atâta timp cât guvernarea nu cere participanților să manifeste solidaritate cu unele dintre acțiunile-i netransparente, neeuropene și de-a dreptul dubioase, precum privatizarea BEM și concesionarea aeroportului Chișinău – în avantajul unor firme rusești -,  lumea va veni să susțină  cauza: integrarea europeană. Sigur, vor veni cei care încă nu s-au integrat în mod individual în UE, pentru că marea majoritate a concetățenilor noștri cu asta se ocupă în prezent: ocupă UE cu forță de muncă ieftină, made in Republic of! Moldova…

* * *

Melodii necunoscute, provocatoare de amintiri

25 mai

După lecții, fotografie făcută de LiudaNu mai țin minte cum s-a întâmplat, dar într-o zi s-a spart un geam de la ușa uneia dintre cele două camere ale micului nostru apartament de pe strada Dimo. Nu se putea fără geam la ușa camerei cu bibliotecă – una plină de cărți, unde aveam și eu un birou de scris (o bancă, de fapt, mult mai frumoasă și mai bună decât cea de la școală, o bancă ajustabilă, versatilă, foarte comodă, în nuanțe pastelate, pe care părinții mei au cumpărat-o, dorind să-mi creeze condiții ideale pentru studiu ), așezată chiar lângă fereastră, în dreptul mesei la care scria tata – pentru că era o cameră specială, în care trebuia să domnească liniștea și atmosfera de lucru, de creație, deci avea nevoie de izolare fonică…

Geamul fiind mare, a durat până tata a găsit unul întreg și cu dimensiunile potrivite, pentru a fi înlocuit.Mama si Doru, Dna C.Melniciuc si Radu Așa se face că timp de câteva săptămâni geamul spart a  fost „fortificat” cu două poze scoase de mama dintr-o revistă Cinema, la care părinții mei au fost abonați în perioada de libertate relativă (de până la reacțiunea bodiulistă), când la Chișinău ajungeau unele ziare și reviste publicate peste Prut (deh, România era pe atunci „țară socialistă și prietenă”, și, până la un timp (până în 1968, bănuiesc), minunea de a avea ocazia de a citi românește a fost posibilă la Chișinău). Mama citea cu mare interes atât revistele literare, cât și revista Cinema. Colecțiile vechi ale revistei nu le pot găsi acum (nu știu unde s-au pierdut, poate le-am distrus chiar eu, decupând din ele poze cu actori – țin minte că am avut o discuție cu mama pe tema asta, și mama mi-a reproșat că, „mulțumită” pasiunii mele pentru artă, n-a rămas mai nimic din colecția ei de reviste), dar ziarele au avut mereu locul lor, unul foarte discret, printre celelalte colecții ale lui tata…

În una dintre acele poze-suport era Sophia Loren, într-o rochie roz, vaporoasă, cu o umbrelă în aceeași nuanță de roz, de-ți lua ochii, potrivită cu tenul măsliniu al actriței, așezată frumos pe malul unei ape… Altă poză era cu Margareta Pâslaru, cu ochii ei mari, și un comentariu halziu (sau, cel puțin, cam greu de înțeles): „Am făcut ochii roată și urechile pâlnie”. Nu știu la ce era aluzia cu urechile (putea avea legătură cu predilecția artistei de a purta coafuri foarte voluminoase), știu că timp de câteva săptămâni bune am admirat pozele, cam cât niște postere de dimensiuni medii, în fiecare dimineață, luându-mi dejunul, înainte de a pleca la școală…

Azi ascult piesele pe care nu am avut șansa de a le auzi la timpul lor, sunt melodii necunoscute (urechilor mele), dar evocatoare de clipe dureros de dragi…

* * *

* * *

P.S. Piesa „Vreo zgâtie de fată” am auzit-o, într-o altă variantă, în interpretarea surorilor Ciorici, la un spectacol dedicat lui Eminescu (o altă amintire dragă, deci).

P.P.S. Alt filmuleț, unde melodia se aude mai clar:

Succes, dragi români eurovizionari! :)

17 mai

Euro-Vision-Main-1840155 1Din câte am văzut, anul acesta la Eurovision se pune accentul pe fuste și pe catalige. Fustele sunt lungi, spre deosebire de alți ani, atât de lungi, încât, pentru a fi etalate în toată splendoarea lor, unii concurenți au apelat la picioroange. Dincolo de asta, rămâne de văzut ce și dacă va mai fi ceva nou. În plan politic nu mă aștept la noutăți, ar fi de preferat ca cele două țări românești să se susțină reciproc, așa cum ne-au obișnuit în ultimii ani, demonstrând că cel puțin în plan muzical nu au nimic de împărțit. Glumesc, bineînțeles, alta ce aș mai putea face! Să plâng de dorul unei melodii extraordinar de frumoase? N-aș vrea, azi avem destule motive, dintre cele mai serioase, de a (ne) plânge…

Mă bucură faptul că reprezentanta Republicii Moldova, în ciuda numelui său deformat din nu știu ce rațiuni iraționale, a ales să cânte în română. Melodia ei, deși cam monotonă, după părerea mea, dar foarte complicată, după părerea unora pe care nu pot să nu-i cred, câștigă mult mai ales prin faptul că interpreta pronunță frumos cuvintele limbii materne. Lauda asta ar putea părea paradoxală, dar nu e – pentru cine cunoaște ce raritate e această calitate printre cântăreții noștri. Din păcate, nu e!

Iată de ce îi urez succes Alionei (adică Ilenuței) noastre, dar și lui Cezar (al nostru și el). Îi voi urmări mâine, când se va marca la Chișinău Ziua Europei (cu întârziere, „pe stil vechi”, vorba unuia bun de glume – și doar pentru că, pe 9 mai Piața Marii Adunări Naționale, singura piață potrivită pentru manifestări ample din Chișinău, a fost ocupată de cei a căror armată ocupă și azi un sfert din teritoriul Republicii Moldova).

Deci… succes, dragi români eurovizionari!

* * *

P.S. Zilele trecute am asistat la o adevărată avalanșă de declarații absurde și eurosceptice, în legătură cu această amețitoare criză politică, prin care ne e dat să trecem. Paradoxul constă în faptul că am fost nevoiți să ascultăm tirade antieuropene de la liderii unei componente a AIE, alianță care și-a propus drept scop să ne „integreze europenește” în Europa. Uneori, nu zic nu, poate că e bun și euroscepticismul, în doze mici, dar, când acesta întrece niște limite de bun-simț, îmi aduc aminte de o discuție cu un voluntar care făcea de gardă în Orășelul Libertății, prin 2001-2002, în timpul protestelor anticomuniste: „Știu că și occidentalii au multe păcate (cine nu le are?), dar de ei, cel puțin, încă nu m-am săturat, ei n-au venit aici să ne deporteze, să ne ucidă, să ne ia pâinea de la gură și să ne înstrăineze limba.”

Bine, mâine cu toții vom fi eurovizionari: vom urmări acest concurs, mai mult geopolitic decât muzical, și ne vom bucura de prezența spiritului european în casele noastre. Hârtia de turnesol pentru un adevărat adept al integrării noastre în familia europeană însă nu e Eurovisionul, ci atitudinea pozitivă față de ideea apropierii de NATO. Eurovizionarismul, altfel spus, ar fi eurooptimismul în raport cu ideea de afiliere structurilor euroatlantice. 🙂

Video

Floare micșunea

16 feb.

Sculați, sculați, „gospodari”!

1 ian.

Omul primei zile a acestui nou an este, fără îndoială,  Ghenadie Brega: a făcut ceea ce trebuia să facem cu toții – un protest în fața Ambasadei ruse la Chișinău, azi, când s-a făcut un an de la uciderea lui Vadim Pisari. Știu că am avut sărbători, că românul ține la tradiție și la dreptul său de a chefui… Problema e că sărbătorile (Tradițiile) noastre sunt amenințate și ele, căci tânărul a fost împușcat chiar în această zi de sărbătoare, și ucigașul nu s-a simțit intimidat de sfințenia sărbătorilor, în ciuda faptului era și el ortodox. Deci, ar fi trebuit să protestăm – azi – inclusiv pentru a ne apăra dreptul la sărbători liniștite!

* * *

Iată de ce vă urez așa:

Să trăiți, să-nfloriți

Ca merii, ca perii

La mijlocul verii…

Fără „pacificatori”!

La anul și la mulți ani!

Sursa imaginii (antet).

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: