Tag Archives: Adevăr vs minciună

II. Lacrimile unui premier pot servi drept garanție?

3 nov.

Dacă sloganul/dezideratul integrării europene ar fi unul disputat între partidele de la guvernare și cele din opoziție, așa cum pretind toate aceste partide, de altfel, ar fi… mai mult decât perfect. Este o perspectivă pe care orice partid care dorește binele pentru cetățenii acestui stat ar trebui să o urmărească și să o susțină. Paradoxal, și susținătorii Guvernului, și contestatarii lui, se declară adepți ai integrării europene. Intervine însă atitudinea față de românism – aceasta fiind hârtia de turnesol, proba de autenticitate, piatra de încercare pentru visul nostru european. Nu poți pretinde că vrei în Europa, stând călare pe mârțoaga românofobiei, îmbrăcată în zdrențele moldovenismului de sorginte stalinistă.  Pentru alegătorul atent la detalii, atitudinea partidelor față de românism, față de continuitatea românismului în Basarabia, este un indiciu clar al adevăratei afilieri a actorilor politici. Spre exemplu, nu pot uita lacrimile Premierului la înmormântarea unuia dintre cei mai fervenți promotori ai românismului din ultimii ani, Dumitru Matcovschi. Nu știu dacă lacrimile unui premier pot fi luate drept o garanție politică, știu că nu poți arăta aceste lacrimi, fără să ai și intenția de a continua, prin instrumentele pe care postul și formația ta ți le oferă, visul poetului de a-și vedea Raiul: România reîntregită.

Pe trei noiembrie, printre cei care vor ieși să-și exprime aprecierea cursului proeuropean, vor fi mulți adepți ai reunirii celor două maluri de Prut. Ar fi bine ca și Guvernul să-și manifeste aprecierea și recunoștința pentru cei care visează la această reunire, pentru că (subliniez, pentru cei care au uitat cum le-a fost susținută campania electorală de către ascultătorii Vocii Basarabiei, unioniști declarați, de exemplu, și nu e singurul exemplu!) mai ales datorită lor au ajuns la guvernare și mai ales datorită lor se mai mențin acolo.

* * *

Consumerism

2 iun.

Publika.tv induce lumea în eroare.  Involuntar, bănuiesc. Vsevolod Cernei insistă că n-a găsit în dicționare termenul de „consumism” și, la rubrica de cultivare a limbii pe care o susține, ne explică sensurile cuvântului, considerând că termenul ar fi atât de nou pentru societatea noastră, încât nici nu și-a găsit loc în dicționare. Corect, nu și-a găsit loc în niciun dicționar (cel puțin deocamdată) forma de „consumism”, pentru că dicționarele noastre au optat pentru forma de „consumerism”:

CONSUMERÍSM s. n. mișcare de mase care își propune apărarea intereselor consumatorului față de abuzurile specifice societății de consum, precum și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. (cf. engl. consumer, consumator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

consumerísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Explicația termenului englez (Wikipedia).

Am toate motivele să presupun că ideea de a explica acest cuvânt a venit în urma evenimentelor de ultimă oră din Turcia. De aici discuția ar putea deveni mult mai serioasă, pentru că e vorba despre civism, proteste, violențe, tensiuni sociale care devin, la un moment dat, explozive, despre interese geopolitice etc., dar nici confuziile lingvistice de la noi nu sunt un subiect de neglijat. Din păcate, a devenit o tradiție să fim foarte superficiali, atunci când ne exprimăm gândurile, de parcă n-am da nici doi bănuți moldovenești pe ele! Să nu uităm că, în ce ne privește,  grija pentru soarta  limbii materne a fost în stare să ridice masele de cetățeni și a stat la baza unor fenomene care au determinat schimbări majore pe hartă.

Sursa pozei din antet, care are și nu are legătură cu textul meu. 🙂

Dacă-i „zelist”, e ze list…

7 feb.

Zelistu’ ista e cam aiurea. E… aproximativ (dacă nu de-a dreptul mincinos). Anul trecut am avut parte o poveste absolut anecdotică (despre care uitasem aproape de tot, din cauza evenimentelor ce au marcat familia mea, dar uite că zelist îmi „împrospătează” memoria, repetându-și „ghidușia”!), în care zelist a jucat rolul „codiței naibii”. Cum? Simplu. S-a făcut a uita zelistu’ cui îl are un link din blogrollul meu. Am observat că ceva nu e în regulă, așa că am verificat! Deși aveam linkul în blogroll, zelist arăta că l-aș fi eliminat. Cum nu umblasem la linkuri și blogul meu nu părea să aibă pobleme (povestea asta întâmplându-se într-o perioadă „aglomerată”, de sărbători), am căutat imediat blogul „vecinei” care nu apărea în lista de bloguri  a dlui zelist. Am intrat de pe blogrollul meu pe blogul respectiv. Stăpâna acelui blog a reacționat uimitor de rapid și de generos la acest gest al meu (pentru că, supărată pe mine, probabil, își „rectificase lista de bloguri pe care le citește, când a observat greșeala, a revenit… la sentimente mai bune! :)). Problema e că zelist și-a continuat nerușinatul joc, și noi ne-am „pierdut”, într-un sfârșit, din… vederea blogurilor noastre. 🙂 Nu e un capăt de lume, sigur, dar m-a mirat cât de puternică poate fi o greșeală virtuală a unei entități virtuale, cât de nesigure sunt aceste castele de nisip, care sunt comunitățile virtuale și, bineînțeles, cât de importantă e atenția – reală – pe care o acordăm celor care, într-adevăr, contează în viața noastră…

* * *

Acum povestea s-a repatat, doar că a fost exact invers. N-am avut timp să urmăresc foarte atent: ce, cum și de ce – fapt e că zelist îmi arăta, săptămâna trecută, lipsa din vreo 5-6 blogrolluri: vechi prieteni, blogurile cărora le citesc cu atenție, le frecventez, așa cum fecventezi un club sau o comunitate din care faci parte. Bine, eu citesc în modul cel mai… ritmic/frecvent posibil, blogurile din „vecinătatea imediată”  (alias blogroll), apoi și celelalte linkuri, pe care le mențin pe blog, uneori chiar în ciuda dispariției sau a inactivității blogurilor respective. Mai mult, de la începuturile blogului meu (e-he-he, de când!), n-am eliminat niciun link. Ce-i drept, am schimbat locul și vizibilitatea unor linkuri, în funcție de „apropierea” dintre blogurile noastre… Unele dintre blogurile pe care le citeam mult anii trecuți nu se mai văd în blogrollul meu, dar le-am păsatrat în „oglinda” acestuia, pe blogspot, așa încât am acces la toate…

* * *

Ei, revenind la oile noastre, zelist a spus minciuni, m-a „taxat” absolut aiurea pentru aceste acele 5-6 bloguri, pe care saptămna aceasta le-a „reintrodus”, fără să-și ceară scuze, în lista blogruilor prietene cu blogul meu! 🙂 Nu mă deranjează, dar, cum greșeala pare să devină una sistematică, mă gândesc, așa, mai în glumă, mai în serios:  oare ce-ar fi să scot chiar Zelist din lista mea de linkuri?! 🙂

* * *

Iată lista blogurilor pe care Zelist s-a făcut a nu le observa săptămâna trecută, iar azi le menționează doar la capitolul „linkuri dispărute” (pe 22 ianuarie), nu și la cele „noi”, deși… repet, blogurile acestea au fost mereu acolo, nici n-au dispărut, nici n-au apărut:

* * *

Nu că m-ar mai interesa chiar atât de mult gradul de popularitate a blogurilor mele. De un an, aproape, stau departe în mod conștient de  sondaje și analize de acest gen, știind că temele care m-au preocupat pe mine în acest an sunt departe de a fi incitante pentru un public foarte larg. Blogurile mele au stagnat, în cel mai bun caz, iar motivul acestei stagnări îl știu prietenii și cei care mi-au citit blogul…

Blogul cu versuri, dedicat mamei, e stabil: nu are de ce să crească, de vreme ce am încetat să postez după ciclul de versuri de… după 30 martie 2012. Cele invizibile sunt și mai stabile: nimic, adică zero. Acesta, însă, fiind cel mai vechi și mai cunoscut dintre bloguri, a avit mereu nocorul de a se menține, în ciuda unor lungi perioade de „abstinență blogaristică”… Deci, nu mă pot plânge, dimpotrivă, le sunt recunoscătoare celor care și acum, după acest an trist și neinspirat, sunt alături de mine:

* * *

În concluzie, nu știu care e explicația, dar, pentru că zelistu’ minte, când spune că ne „analizează”, vă rog frumos, frumos: dacă zelist vă arată, într-o bună zi, că nu mai sunteți în blogrollul meu, veniți aici și verificați, înainte de a vă supăra pe mine! 🙂  OK?

P.S. Pentru că sunt liste cu bloguri și pentru că am observat și eu abia cum câte ceva… :), îi salut și pe cei mai noi dintre preteni!

Ice

Colțul Cultural

Hachich

Hora Unirii într-o bună dimineață

24 ian.

Simplu, în loc de Bună dimineața!  –  🙂

Unire în cuget și-n simțiri!

* * *

Iată versiunea întreagă a acestui imn însuflețitor  (în mod special drag mie, pentru că mi-l cânta bunica Elena, „la gura sobei”, în lungile seri de iarnă petrecute la țară):

Vasile Alecsandri, Hora Unirii (2)

Sursa imaginii: aici.

Actualizare: știrile TVR.

Aripa îngerului

8 ian.

Am scris despre crima de la începutul anului trecut și despre protestul lui Ghenadie Brega din prima zi a acestui an, am scris despre Transnistria, rana deschisă de la frontiera cu „marea slavă”… Filmul pe care l-am ales pentru această postare e în loc de confirmare, e ca o mărturie (conține mărturiile unui martor ocular la ororile războiului de pe Nistru). E un film despre sacrificiu și despre capacitatea/puterea  unui om care a văzut multe nenorociri și necazuri de a răspunde la provocările vieții prin fapte bune…

Imagine (antet): Cezara Colesnic (ulei pe lemn).

Sculați, sculați, „gospodari”!

1 ian.

Omul primei zile a acestui nou an este, fără îndoială,  Ghenadie Brega: a făcut ceea ce trebuia să facem cu toții – un protest în fața Ambasadei ruse la Chișinău, azi, când s-a făcut un an de la uciderea lui Vadim Pisari. Știu că am avut sărbători, că românul ține la tradiție și la dreptul său de a chefui… Problema e că sărbătorile (Tradițiile) noastre sunt amenințate și ele, căci tânărul a fost împușcat chiar în această zi de sărbătoare, și ucigașul nu s-a simțit intimidat de sfințenia sărbătorilor, în ciuda faptului era și el ortodox. Deci, ar fi trebuit să protestăm – azi – inclusiv pentru a ne apăra dreptul la sărbători liniștite!

* * *

Iată de ce vă urez așa:

Să trăiți, să-nfloriți

Ca merii, ca perii

La mijlocul verii…

Fără „pacificatori”!

La anul și la mulți ani!

Sursa imaginii (antet).

Numărând comuniști…

16 mart.

M-am surprins făcând calcule, intrigată de pretenția unora (reprezentanți ai PCRM, în special), care insistă că participanții la protestul comuniștilor contra alegerii președintelui au atins, azi, numărul de 80.000. Este exact cifra ce se vehicula referitor la cele mai mari proteste din perioada sovietică: la Marea Adunare Națională din 31 august 1989, spre exemplu. Acum,  să comparăm filmele: iată un fragment filmat de Victor Bucătaru (cadre din arhiva personală a regizorului) de la Marea Adunare Națională de la Chișinău din 31 august 1989. În acea zi, eu am stat în apropierea străzii Pușchin: aglomerația era mare și marea (de oameni) se întindea departe de limitele PMAN (pe atunci ”Piața Biruinței”): dincolo de străzile Bănulescu-Bodoni (pe atunci Gogol) și Pușchin, dar și parcul Catedralei era împânzit de lume, oameni care nu încăpuseră în Piață se înghesuiau pe aleile parcului, până aproape de strada Columna (pe atunci Frunze)…

* * *

* * *

Dacă e adevărat că la Marea Adunare Națională din 31 august 1989 au luat parte aproximativ 80.000 de oameni, atunci cum se poate susține că azi au fost tot atâția? A se vedea imaginile publicate de Unimedia sau Jurnal.md Nu că ar conta prea mult numărul protestatarilor comuniști (eu îi cred: au făcut eforturi mari, au făcut tot ce au putut, și au adus foarte mulți oameni sî protesteze în Piață), dar cele două evenimente nu suportă vreo comparație: organizarea unui număr atât de mare de participanți la Marea Adunare Națională  a fost consecința unui întreg proces de descătușare a conștiinței naționale. Un simplu protest, la chemarea vreunui partid, azi, poate aduna mulți oameni (unii mai sinceri, alți mai profitori), dar niciodată nu va atinge acea cotă, și nici acel grad de implicare sufletească.

P.S. Așadar, „Moldova, acum ai președinte!” (ca să cităm – cu puțină ironie, recunosc – sloganul neinspirat al postului de televiziune PubliKa (neapărat cu „K”)! În sfârșit, se poate spune că Republica Moldova a depășit criza politică, deși ar fi doar parțial adevărat, pentru că o eventuală modificare a Constituției, care să clarifice lucrurile (spre exemplu, articolul de tristă faimă cu numărul 13), nu cred că va fi posibilă în actualul parlament. Totuși, e bine. Timpul nu așteaptă, problemele nici atât. Problemele (vechi) nu s-au terminat, și… altele (noi) abia încep.

P.P.S. Imagini de la scrutinul prezidențial.

 Discursul candidatului Nicolae Timofti (înainte de scrutin).

Discursul deputatului Igor Dodon (unul dintre donatorii „voturilor de aur” de azi).

O stea din Basarabia, pentru România

15 mart.

Aveam cinci ani. Tata a fost deportat în Siberia în 1940. Ruşii au avut un sistem foarte inteligent de a ocupa Basarabia. Au luat într-o noapte tot ce era intelectual, bărbaţi în special, şi i-au dus direct, în vagoane, la Vladivostok. Şi au adus în loc tot ce se chema funcţionar rus. Şi din clipa aceea, în Basarabia erai obligat să vorbeşti ruseşte. Dar basarabenii nu vorbeau ruseşte, dragii mei. Poate undeva jos, la Balta Albă, unde erau lipoveni, poate undeva spre Cernăuţi, unde erau influenţaţi de ucraineni. Dar la noi, în regiunea Chişinău, Orhei, nu ştiam ruseşte o vorbă. Într-o noapte, dacă aveai treabă undeva, poliţie, primărie, trebuia să înveţi ruseşte. După câţiva ani, toată lumea vorbea ruseşte, n-avea încotro. Mama mea, care era învăţătoare, memora noaptea lecţia în ruseşte şi a doua zi o preda copiilor.

Aceste memorii vin să completeze studiile istoricilor, dar impactul unei mărturii de acest fel este de mii de ori mai mare decât al unui studiu, oricât de riguros…  În spatele captivantelor povești din scenă, legate de numele acestei minunate actrițe, stă o fascinantă poveste de viață, pe care un român nu are voie să o ignore. Da, mai ales pentru că e vorba de Basarabia și da, mai ales pentru că istoria tinde să se repete (și de astă dată)…

Fragmentul citat e din Adevărul. Imagini din: Revista Tango și atentiune.ro

* * *

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Neoproză „smart emotional”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Industry Insider Reviews

Adela Teban

La Vie en Rose

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

%d blogeri au apreciat: