Tag Archives: moldo-statalism

Din nou despre 7 aprilie 2009

2 apr.

Revin la imaginile prezentate ieri de Președintele Ghimpu despre  evenimentele din 7 aprilie… Trebuia sau nu să apară acest film pe ecrane tocmai acum? Dilema a apărut din cauza disputei privind oportunitatea dezvăluirii acestor imagini.

Ciudat, pe Youtube circulă o sumedenie de imagini de acest fel, noile filmulețe nu fac decât să le confirme pe celelalte. Diferența constă în faptul că acestea au fost surprinse de niște camere montate de chiar fosta guvernare, fiind imagini-probe, despre care, probabil, unii ar fi crezut că au fost distruse. (Presupunere infantilă, după părerea mea: dacă cineva își imaginează că poate comite astfel de crime fără ca adevărul să iasă, odată și odată, la suprafață, e semn că omul respectiv este, rău de tot, dus cu pluta).

Opinia publică (și în mod special un grup de utilizatori de pe Facebook) a rămas șocată, analizează și cere, cum e și logic, pedepsirea vinovaților. Nu mai spun de presă, care zilele astea a scris foarte mult pe marginea acestui subiect…

Dacă ancheta putea să evolueze mai bine fără această dezvăluire sau, invers, abia acum ancheta va lua un ritm și o direcție normale – este, aparent, un subiect de discutat. Doar la modul teoretic însă, pentru că în fapt, este o falsă problemă: vinovații știau că sunt de vină și, în mod sigur, și-au asigurat alibiuri și au șters și urmele. Tot ce le trebuie lor este TIMP (nu detaliez, e clar de ce: cu cât mai târziu ne trezim noi că vrem să știm adevărul, cu atât mai puțin importantă va fi reacția noastră la ceea ce vom afla). Or, toată lumea e de acord că ancheta este în întârziere față de așteptările populației. (Populație, care este și electorat – un fapt de care trebuie ținut seamă, fără doar și poate.) Nu toată lumea agreează modul în care s-a procedat. Discuțiile pe această temă pot continua fără sfârșit și s-ar putea că vor mai continua. În condițiile în care timpul (tergiversările) lucrează în favoarea crminalilor, de ce ar insista unii politicieni din AIE asupra ideii că presiunile pentru grăbirea anchetei ar prejudicia-o?

 

Mărturii mai neliniștitoare decât ar părea la prima vedere

12 aug.

Protestele postelectorale din aprilie a.c., vandalismul stradal și abuzurile Puterii care au urmat au demonstrat nu numai existența unor energii noi, reformatoare, în societatea noastră, ci și prezența unor forțe reactive, antagoniste spiritului reformator, capabile să lanseze operațiuni violente și antidemocratice, de amploare, pentru a-și impune supremația. Dincolo de problema autorilor actelor de vandalism (care este foarte importantă), problema reacției din partea organelor de ordine este, la fel, unul dintre cele mai jenante și mai dureroase aspecte ale evenimentelor din aprilie.

Sergiu Mocanu, într-o emisiune din ciclul ”Rostul zilei” (postul de radio Vocea Basarabiei), a dezvăluit câteva lucruri șocante, dintre care cel mai șocant este, probabil, un fel de târg, ce i-ar fi fost propus de către trimișii președintelui, în schimbul renunțării la acuzațiile contra celor doi fii ai fostului consilier prezidențial:

Într-o discuţie cu jurnalistul Petru Bogatu, Mocanu a declarat că la 8 aprilie a fost luat din stradă de persoane îmbrăcate în civil, care nu s-au legitimat. Aceştia l-au dus la DCO, în beciul căruia s-a aflat timp de 16 zile. În una din aceste zile a fost invitat în biroul şefului, unde se afla şi Zubic. La un ceai, viceministrul de Interne i-a propus târgul, explicând că deja „R.Moldova e alta şi că occidentul s-a convins cine sunt democraţii” şi că „acum nu aveţi decât să vă recunoaşteţi înfrângerea”. Mocanu crede că Zubic a fost trimis la negocieri de către Vladimir Voronin, care, potrivit lui, s-a implicat în totul ce mişcă în R.Moldova, chiar şi în numirea în funcţii a deriticătoarelor din ambasade. El crede că ceea ce i-a făcut-o Voronin, este o pedeapsă disciplinară pentru alţii. „Dacă democraţii ar fi atât de harnici în bune cum este harnic Voronin în rele, lucrurile în R.Moldova demult ar sta altfel”, spune fostul consilier prezidenţial. ( sursa: http://www.jurnal.md/article/19270/ )

Așa dar, pornind de la mărturiile fostului consilier al dlui V.Voronin căzut în dizgrație, ce ar putea însemna toate aceste detalii ale detenției sale? Simplu: nu numai că autoritățile de la Chișinău nu aveau probe pentru a-l aresta, ci au acționat contrar legii, intenționând să-l șantajeze, știind că ar face orice pentru a-și salva copiii. Atât de desperate să fi fost autoritățile, în dorința lor de a fabrica un dosar  (fie și unul bazat exsclusiv pe falsuri și pe mărturii obținute prin șantaj și tortură) contra României, încât să-și maltrateze, să-și terorizeze  propriii cetățeni? Până la ce grad de demoralizare poate ajunge Puterea într-un stat, în care nu există mecanisme de control al societății civile asupra organelor de stat?

 Probabil că lumea se întreabă de ce am ajuns până în acest stadiu de anormalitate. Probabil, pentru că nu am fost destul de intransigenți de la bun început și pentru că am acceptat politicieni ipocriți și lași, care au pactizat cu criminalii (inclusiv cu cei care au complotat contra statului R.Moldova – mă refer la separatiștii de la Tiraspol, sigur), iar criminalii și-au zis: ”ăștia-s proști, să tăbărâm, deci, pe ei!”…

În aceeași ordinde de idei, Mocanu dezvăluie ceea ce zicea și Lilian Negură, sociolog, profesor universitar, stabilit în Canada, într-un Jurnal Săptămânal, citit la Europa Liberă, și anume că tortura și șantajul fac parte din metodele de lucru, obișnuite, ale organelor noastre de forță și se practică de mult timp. Cu siguranță, un asemenea mecanism de terorizare a cetățenilor nu se putea ”isca” peste noapte. Practicile abuzive au nevoie de timp, pentru a se instituționaliza. Presupunearea mea ar fi că aceste practici au fost moștenite încă de pe timpul sovietic, iar o adevărată reformă nu s-a operat niciodată în acest domeniu, extrem de important, fundamental pentru funcționalitatea statului de drept.

Mocanu afirmă că devastările au fost efectuate de poliţişti în civil, angajaţi ai firmelor de pază, criminalii pe care îi au poliţiştii la mână. Mai târziu, lumea s-a îngrozit aflând cum au procedat poliţiştii cu tinerii, cum i-au torturat şi chiar omorât. În acelaşi timp, poliţiştii nu au înţeles de ce se revoltă lumea, doar ei au aplicat un comportament „normal”, pe care îl aplică în permanenţă. „Mulţi poliţişti, procurori, judecători trebuie să fie trataţi de sindromul de dedublare – la serviciu au un fel de comportament, iar acasă, la prieteni, la nunţi, cumetrii – sunt cu totul alţi oameni”, spune Mocanu, afirmând că singurul lucru pe care şi-l reproşează este acceptarea acţiunilor de nimicire a capilor lumii interlope şi băgarea lor în puşcărie fără drept la procese echitabile. În condiţiile în care statul a încălcat legislaţia, 1400 de condamnaţi din 1400 aflaţi în penitenciarul nr.13 se consideră nevinovaţi, iar după nimicirea a mai multor grupări criminale în Moldova s-a instaurat o singură grupare criminală. La 3 iunie, când a eşuat tentativa lui Voronin de a alege un preşedinte comunist, toată închisoarea a reacţionat ca la un meci de fotbal, salutând comportamentul opoziţiei liberale. Lumea de acolo trăieşte cu speranţa schimbării sistemului şi a unei justiţii corecte, spune deţinutul politic. (Sursa – aceeași).

Emisiunea Rostul Zilei.

 P.S. Nu e prima dată când constat că Voronin s-a transformat în-un fel de… muză postcomunistă, i se consacră poeme, flime sau cântece (e adevărat, nu dintre cele mai elogioase). Iată câteva rânduri din una dintre poeziile  cu/despre Vl.Voronin pe care le-am citit recent:

Fără scăpare
Tovarăşul Voronin îşi cată cea mai tare vizuină;
Greu de găsit în lume noastră când ai atâta vină.
Jigodie de câine, îţi spun sub sacru jurământ:
N-ai să găseşti scăpare, măcar într-un mormânt.
Când ridica-şi cuţitul la unicul, de sânge,frate,
Pupând în dos muscalul, vestit în strâmbătate,
I-ai vnerat pe Molotov şi fra’su Ribentrop,
Ce-au pângărit Moldova în ritm de tropa-trop…

(Fragment. Sursa: Blogul lui Adrian Năstase)

P.P.S. Alt clip și alt cântec, aceeași temă… Să sperăm că e adevărat ce zice Vlad Filat, într-un interviu pentru ziarul Timpul:

…Eu nu-s Voronin şi colegii mei nu sunt Tkaciuk. La 5 aprilie am avut o fraudă electorală clară, urmată de evenimentele dramatice din 7 aprilie. Să fi discutat atunci cu Voronin, ar fi însemnat că negociem cu cei care au venit la guvernare prin fals şi au omorât oameni. Acum situaţia e alta – vom dialoga, dar fără a accepta condiţionări, şi vom asigura votarea preşedintelui nu prin şantaj, presiune sau corupere. E imposibil ca ei să nu voteze, căci lor le aparţine responsabilitatea directă faţă de situaţia social-economică din RM, ca să nu vorbim de alte aspecte. Comuniştii înţeleg prea bine că, provocând iarăşi anticipate, vor deveni un partid cu cel mult 20 de mandate. Şi conjunctura pe care o avem, inclusiv cea internaţională, îi va face să-şi dea voturile, fără să tensioneze şi mai mult societatea. De aceea vom avea preşedinte, dar şi guvern.

Nedumeriri electorale chiar pe ultima sută de metri

27 iul.

PCRM a fost extrem de vocal în această campanie electorală, mai ales dacă facem o comparație cu altele (dar la fel de agresiv ca de obicei). Nu știu însă dacă acest lucru este în favoarea comuniștilor sau îi dezavantajează. De exemplu, recent, dl Voronin a declarat că este dispus sa colaboreze cu forțele liberale, după ce acestea vor intra în Parlament (fiind deja clar că vor avea un cuvânt greu de spus). N-a uitat însă, din nou, să le poreclească – ”extremiste” și ”antistatale”, după vechiul obicei comunist. Alegătorul se va întreba, de ce este dispus PCRM să colaboreze cu forțele ostile statului? Nu cumva PCRM este la fel de ”antistatal” (deh, cine se aseamănă se adună) ? Învinuirile grave, de obicei, se aduc dușmanilor cu care nici nu mai discuți. Or, aici e vorba chiar de colaborare!

* * *

Un clișeu pe care îl observ atât în discursul PCRM, cât și în cel al PDM este tendința de a prezenta partidele liberale drept extremiste. Pe ce bază? Nu cumva pentru că se mizează pe schema stalinistă, conform căreia ”român” = ”fascist” = ”extremist”?  Până când românismul va fi confundat cu ”antistatalismul”, iar românofobia va fi confundată cu ”patriotismul”? Cine va primi în UE un stat care promovează xenofobia și rasismul în calitate de ideologie de stat? Mai ales că România este un stat-membru al UE.

* * *

Un alt lider comunist explica, mai ieri, că investițiile străine pot fi atrase de scăderea/anularea taxelor (n-a specificat, despre ce felde  taxe vorbește, putem doar presupune) și se lăuda cu politica liberală a PCRM. Știam, nu e o noutate, că ”modernizatul” PCRM înclină mai degrabă spre liberalism decât spre ”social-democrație” (idee pe care încearcă să o acrediteze, fără sicces, unii analiști mai apropiați de PCRM)… Este firească această tendință a PCRM spre programe liberale, membrii PCRM fiind și principala, cea mai mare, grupare de capitaliști din R.Moldova, în acest moment.  Explicația liderului PCRM venea ca răspuns la întrebarea dacă aderarea R.Moldova la NATO nu ar fi necesară, inclusiv pentru că asta ar atrage investiții străine, care înseamnă taxe considerabile (plătite corect și la timp), deci înseamnă, implicit, și un buget de stat sigur. Nu, a zis liderul comunist, nu e nevoie de aderarea la NATO, noi vom atrage investitorii, scutindu-i de taxe… Or, evident, cei care gândesc astfel uită că e importantă nu atât mărimea investiției, cât calitatea ei: una e să investești pentru un beneficiu rapid, să scoți cât pot de mulți bani din afacere și să pleci cu tot cu bani. Și alta e să investești cu grijă și responsabilitate, creând locuri de muncă și contribuind la o stare de stabilitate economică. Mi-e teamă că lipsa traxelor atrage mai degrabă afaceriștii, pe când oamenii de afaceri serioși nu mușcă momeala cu ”fără taxe”. Dar… poate că greșesc, ar fi bine să greșesc!

* * *

Un spot publicitar care îndeamnă cetățenii să fie sinceri (sic!), în cazul în care vor fi chestionați în cadrul unui exit poll, care urmează să fie organizat pe 29 iulie… Cetățenilor li se cere sinceritate, clipul promovând, însă, o confuzie  mai veche, prezentă de mai mult timp în discuțiile pe teme indentitare de la noi. Scena chestionării include, printre altele, și întrebrea despre ”naționalitate”. În varianta în limba română respondenții spun că sunt de naționalitate ”moldoveană” sau ”Republica Moldova”. Or, dacă prin noțiunea de ”naționalitate” se înțelege, în acest caz, ”cetățenia”, întrebarea nu are rost, pentru că drept de vot au numai cetățenii Republicii Moldova. Deci, este vorba nu despre ”cetățenie”, ci despre ”originea etnică” a respondenților. În acest fel, clipul îi îndeamnă pe românii din R.Moldova să-și ascundă originea românească. Cu atât mai puțin convingăgtor sună, în acest context, apelul autorilor la… ”sinceritate”. Sincer, nu știu cine ar mai avea curajul să fie sincer, când toate spoturile electorale ”ascund” românismul cetățenilor noștri, de parcă acesta ar fi ceva rușinos…

* * *

Altă nedumerire a rămas, ca un gust amar, de pe urma discursului celor 7 candidați ai PPCD, care și-au axat discursul pe ideea renovării clasei politice de la noi. Nobil slogan, dar… Dincolo de agresivitatea cu care tinerii politicieni creștin-democrați promovau de fapt ideea discriminării pe criteriu de vârstă, nu am văzut vreo diferență între mentalitatea lor și cea a candidaților PCRM, care sunt decanii (de vârstă), dar și dinozaurii (ca mentalitate) tinerei, în fond, clase politice de la noi – zic ”tinere”, pentru că  această clasă politică nu a existat până la 1989. Ea s-a format în acești ani de lupte intestine și de confruntări geopolitice. De fapt, încă nu știu dacă se poate spune că s-a format, pentru că, în mare parte, ceea ce numim azi, după părerea mea impropriu,  ”clasă politică” este o adunătură de foști nomenclaturiști (deci, altceva decât ”clasă politică”) și de rude ale acestora, care încearcă din răsputeri să îngrădească accesul în această categorie a celor cu mentalitate diferită, uitând că implozia URSS s-a produs și din cauza caracterului inchis al cercului care forma ”vârful”, clasa conducătoare a Uniunii Sovietice. Faptul că nu avea ”aer” a produs autosufocarea acelui ”club select”, iar în cazul R.Moldova, de mai mulți ani încoace, se  poate observa același fenomen, ideile noi fiind repudiate, împerună cu purtătorii acestora, în vâltoarea luptei pentru ”apărarea” ideologiei oficiale de diverși ”dușmani”, interni sau externi. Ceea ce, probabil, nu știu tinerii din PPCD e că mentalitățile au capacitatea de a se regenera și a re(de)veni periculoase, după principiul bulgărelui de zăpadă – fără vreo legătură explicită cu vârsta biologică a purtătorilor acestor mentalități. Astfel, avem tineri (până în 30 de ani) și în PCRM, care gândesc și acționează, ca și cum ar fi luat lecții de la însuși tătuca Stalin.

Gustul amar e de la conștientizarea faptului că tinerii pot fi atât de duplicitari și că acceptă cu atâta ușurință minciuna. Trebuie să existe un motiv excepțional, pentru a sta la aceeași masă cu ipocizia și a pretinde că stai bine și că ești mulțumit.

* * *

Toți, dar absolut toți, candidații au declarat că vor cu ardoare în UE! Din păcate, în afară de cele trei partide de orientare liberală și cele două partide care s-au retras din cursa electorală (PNL și MAE), nimeni nu a luat o atitudine tanșantă contra românofobiei de stat, promovată de PCRM. Despre vizele impuse, în mod abuziv, pentru cetățenii români au vorbit și alții, e adevărat – dovadă că toți concurenții electorali sunt conștienți că majoritatea electoratului are conștiința românității sale. Dar numai liberalii au făcut, în mod logic, legătura dintre acest abuz, recent, și impunerea xenofobiei (românofobiei, în special) în calitate de politică de stat, de către PCRM – timp de 8 ani de guvernare…

Abuzul de xenofobie a marcat această regiune, contaminată și de microbul dictatorial (vezi și varianta trasnistreană) de la început, de când a fost declanșat ”războiul contra limbii române”. Atunci românofobia (ura pentru faptul că românii încă mai constituiau o majoritate și aveau dreptul la oficializarea limbii române) i-a scos din Parlament pe deputații din stânga Nistrului, creând astfel separatismul transnistrean. Azi, românofobia se acoperă cu ”problema transnistreană”, șantajându-ne și impunându-ne politica lor, inspirată din cea a separatiștilor, care este, de fapt, un atavism stalinist. Ieftin trucul. Și nu mai păcălește pe nimeni.

Azi suntem acolo de unde am plecat. Unde am mai putea ajunge?

7 iul.

                                                                                                 ”Cine uită, nu merită” (N.Iorga)

Într-un articol publicat în 2006 argumentam de ce avem nevoie de un Muzeu al Ocupației Sovietice. Au trecut aproape trei ani de atunci, și încă nu avem un astfel de muzeu, ba mai rău, comunismul face jertfe, nepedepsit, și azi, sfidând orice principiu democratic, încercând să se impună, așa cum știe el mai bine, prin violență și ură. Parcă ar dori să ne atenționeze că am putea ajunge să confirmăm celebra frază a lui George Santayana: ”Cine își uită trecutul este condamnat să-l repete”.

Divizarea populației în ”stataliști” și ”antistataliști” este exact metoda stalinistă de a inventa ”dușmani ai poporului”, pentru a instaura frica și obediența în societate sau, ca să folosim o expresie descoperită chiar de liderii PCRM, pentru a ”neutraliza juridic” opoziția. Dacă mai era nevoie, astea vin să confirme ceea ce ziceau membrii rezistenței anticomuniste despre comunism: “Stalinismul e definiția comunismului” (Petre Țuțea); ”…totalitarismul nu e atât închegarea unei teorii economice, biologice ori sociale, cât mai ales manifestarea unei atracții pentru moarte” (Nicolae Steinhardt). Sau, ca să cităm un alt fin cunoscător al particularităților sistemului comunist, Andrei Pleșu, ”Comunismul nu se poate bizui pe o majoritate a viului. Are nevoie de susţinerea unor spectre. Iar ataşamentul tenace al unora pentru idealurile lui „de veacuri” şi pentru „viitorul lui de aur” e o formă de necrofilie.” (vezi: http://www.azi.md/ro/comment/2362 ). Nu degeaba PCRM evită demonstrativ să ia atitudine față de crimele din perioada stalinistă. Este, în mod evident, o formă de a-și manifesta obediența față de Moscova,  dat fiind că și Rusia a calificat, recent, decizia Adunării Parlamentare a OSCE de a egala crimele lui Hitler cu cele ale lui Stalin drept insultătoare la adresa Rusiei ( http://www.cotidianul.ro/stalin_egalul_lui_hitler_in_viziunea_osce-90652.html ). Cu toate că R.Moldova face parte, fără îndoială, din grupul fostelor republici sovietice care ar putea și ar trebui să beneficieze de eventuale despăgubiri din partea Rusiei, care, după exemplul Germaniei, este datoare să-și răscumpere, să-și șteargă o parte din vină față de victime,  PCRM preferă să ignore interesele cetățenilor săi, care au suferit în timpul ocupației sovietice, și nu li s-a făcut dreptate nici până azi. Sigur, această atitudine este dictată de nevoia susținerii politice (în special electorale) din partea Rusiei pe care speră să o primească PCRM. Trebuie menționată consecvența PCRM în felul de a fi… inconsecvent: să nu uităm că, în 2005, Moscova era ”dușmanul statalității moldovenești”, iar Vestul, inclusiv România, era considerat prieten. Azi este exact invers. 

Pluralismul și dialogul civilizat sunt incompatibile cu mentalitatea comunistă. Dacă analizăm acțiunile PCRM, observăm că liderii lui confundă pluralismul cu ”instabilitatea”, ”democrația” cu ceea ce ei numesc ”antistatalism” (cuvânt inventat prin analogie cu binecunoscutul  ”antisovietism”, probabil), lipsa unui control eficient din partea societății civile asupra acțiunilor Puterii cu ceea ce ei numesc ”statalitate” (adică, ”suveranitate și independență”) etc. Întregul sistem de manipulare al PCRM se bazează pe confuzia dintre principiile democratice și diverse noțiuni perimate, preluate din arsenalul celor doi dictatori, Hitler și Stalin (de exemplu, xenofobia și incitarea la ură contra unei părți a societății – în particular contra celor care se autoidentifică drept români din Republica Moldova), pe care PCRM le folosește fără a ezita, în lupta contra opoziției, acuzând-o, paradoxal, de carențe și păcate care nu se găsesc în discursul politic al acesteia, dar sunt  usor detectabile în discursul și în programul politic al PCRM. Este elocvent, în acest sens, unul dintre  documentele programatice,  Concepția Politicii Naționale, doctrină elaborată de PCRM și adoptată în 2004, implementată cu insistență de către partidul de guvernământ (a se remarca, mai ales, conotația negativă, cu vădită intenție de anatemizare a oponenților politici,  din sintagma ”neutralizare juridică”).

La baza doctrinei așa-numitului ”moldo-statalism” stă teoria conform căreia moldovenii nu ar fi și români.  În conformitate cu una dintre ideile principale ale ”teoriei”,  ”românii sunt țigani”.  La prima vedere, e vorba de niște simple confuzii. Bunăoară, ca și cum din neatenție, un raport publicat recent, Al III-lea raport periodic al Republicii Molodva privind implementarea Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, face greșeala de a traduce termenul de ”român„ prin ”Roma” (adică ”rromi”), în varianta engleză lipsind cu desăvârșire categoria ”români”, iar în cea română lipsind ”rromii” ** (pentru comparație, se pot vedea cele două variante, în română și în engleză,  ale raportului: http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/minorities/3_FCNMdocs/PDF_3rd_SR_Moldova_mo.pdf  și http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/minorities/3_FCNMdocs/PDF_3rd_SR_Moldova_en.pdf  ).

Confuzia dintre români și rromi nu ar deranja chiar atât de mult (deși orice confuzie, oricât de mică, este regretabilă), dacă nu ar fi combinată cu adevărate campanii de denigrare și cu o atitudine ostilă față de reprezentanții ambelor culturi (”încasatorii”  loviturilor ”neîntemeiate” fiind minoritarii rromi, desigur, care nimeresc sub ploaia de acuzații și atacuri xenofobe, chiar dacă nu au ”vina de a fi români”) . Există multe exemple în care această confuzie dintre rromi și români, combinată cu puseuri xenofobe, este inculcată, cu mare abilitate, de regulă prin intermediul mijloacelor mass-media pro-guvernametale, continuându-se astfel practicile similare din perioada stalinistă. Iată unul, relativ recent, în articolul, De ce moldovenii (majoritatea) nu sunt români? , unde editorialistul de la „Moldova Suverană” sugerează această idee, insistând asupra unei expresii (”vorbă țigănească”, după cum o numește autorul) care, chipurile, ar fi foarte populară la români. Actualul director al „Moldovei Suverane”, Ion Berlinschi, într-un articol publicat în Tineretul Moldovei, în 23 mai 2002, cu ajutorul unor fraze de-a dreptul schizoide (încercând, în mod ridicol, să evite acuzațiile de rasism, care i-ar putea fi aduse absolut întemeiat), induce cititorului aceeași idee, sugerând că ar trebui să-i fie  frică de o iminentă ”invazie țigănească” în Basarabia, în cazul unei eventuale uniri cu România. Tertipuri vechi. După cum ziceam, chiar la începutul elaborării teoriei privind ”specificitatea” moldovenilor în raport cu alți români, în RASS Moldovenească,  au fost încercări de a face rost de argumente în urma unor măsurători antropologice, pentru a demonstra diferențele rasiale dintre moldoveni și români (vezi, de exemplu: A.Gribincea, M.Gribincea, I. Șișcanu, Politica de moldovenizare în RASS Moldovenească, Chișinău, ed. Civitas, 2004, pag.8-9; 193; 224; 320-323). 

 Pentru a înțelege mecanusmul prin care mesajul rasist este inculcat în mentalitatea cetățenilor R.Moldova, trebuie să luăm în considerare și cel de al doilea ”argument” cu care au defilat, pe parcusrul a zeci de ani, adepții teoriei despre presupusul antagonism dintre moldoveni și români, și anume: ”românii sunt fasciști” (un fel de a sugera că fascismul ar fi un element constitutiv al ”ADN-ului românesc” – dovadă că între cele două extreme, fascism și comunism, există asemănări, esențiale, de mentalitate). Recent, un lider PCRM acuza public opoziția și presa ”de opoziție” de ”legături cu organizații legionare”, pe care le califica drept ”fasciste” (fără a aduce probe, desigur). Exact așa, la începutul perioadei de desovietizare,  adepții aceleeași teorii ”moldoveniste”, insistând asupra necesității menținerii statalității limbii ruse în Republica Moldova, aduceau învinuiri asemănătoare (de ”naționalism”, ”extremism”, ”xenofobie” etc.)  mișcării populare care susținea oficializarea limbii române și adoptarea aflabetului latin. Schimbările democratice s-au produs, însă, în ciuda isteriei declanșată de aceste forțe, ”moldoveniste” în declarații, dar nostalgice și pro-imperiale în esență, unii dintre ei ajungând să sărute steagul tricolor, pe care îl numisera anterior ”fascist”, și să-i jure credință. Și atunci noțiunea de internaționalism era confundată, ca și astăzi de altfel, cu românofobia, și atunci existau grupuri de interese care militau pentru păstrarea situației în care românofobia este instituționalizată, fiind promovată cu insitență, în calitate de ”ideologie oficială”, de chiar cei care ar trebui să o condamne – reprezentanții organelor de stat.

Este, deci, mai mult decât evident că ideologia românofobă promovată, azi, de PCRM, este, în subtext, în esența sa, și una rasistă, demonizându-i atât pe români, cât și pe rromi, în calitate de minoritari. Faptul că PCRM nu a găsit de cuviință să-l pedepsească pe dl V.Stepaniuc pentru declarațiile sale românofobe din ziarele Timpul (din 19 DECEMBRIE 2003, NR.107) și Comunistul doar întărește percepția că PCRM încurajează românofobia și rasismul. Dacă PCRM (și în mod special Victor Stepaniuc) susține, tacit, fără să protesteze, elucubrațiile rasiste ale dlui Berlinschi și ideea că românii sunt, de fapt, rromi, înseamnă că fraza lui Victor Stepaniuc ”în țara asta sunt prea mulți români” se referă, inclusiv, la minoritatea rromă. În caz contrar, liderii PCRM ar trebui să ia atitudine față de ”digresiunile” rasiste din ziarele pro-guvernamentale, așa cum o fac atunci când atacă ziarele care nu prea îi laudă. Pe de altă parte, și Procuratura Generală ar fi trebuit să se autosesizeze, atât în cazul dlui Stepaniuc, cât și în cazul articolelor citate mai sus – exact așa cum s-a autosesizat în cazul unor mesaje, postate de niște anonimi pe site-ul unimedia.md. Tăcerea și indulgența selectivă a PG față de discursul rasist și incitarea la românofobie creează impresia că  este de fapt o încuviințare a xenofobiei, atunci când aceasta este emanația structurilor de stat sau a ideologiei impuse întregii societăți, în mod anticonstituțional, de către guvernanți, și este  îndreptată exclusiv contra românilor. Cu alte cuvinte, așa-zisul ”moldo-statalism”, promovat în calitate de ideologie de stat a R.Moldova, are toate caracteristicile xenofobiei și extremismului fascizant (incitare la ură, inclusiv la ura rasială; intoleranță și susținerea unor campanii de demonizare a oponenților; amenințări, intimidări, acțiuni violente și chiar tortură, aplicate reprezentanților etniilor/grupurilor suspectate, acuzate de crime grave contra siguranței statului (”antistatalism”) etc.).

În loc de concluzie. Cu toate că partidul de guvernământ ne asigură ca nu este xenofob, că nu este acel partid comunist, genocidar și criminal, care a deportat și condamnat fără judecată în anii puterii sovietice, discursul acestui partid nu se deosebește prea mult de cel din perioada în care regimul comunist a comis crime împotriva umanității, asigurându-și situația dominantă cu ajutorul fricii și terorii.  Discursul actual al PCRM demonstrează că acesta refuză să se dezică public de trecutul său criminal, care stă sub semnul aceleeași ideologii, care este și a fost xenofobă, rasistă și antidemocratică în general.  Mai mult,  acțiunile instituțiilor de forță din zilele protestelor postelectorale demonstrează că nici metodele prin care ideologia respectivă este impusă populației nu s-au schimbat prea mult, tortura fiind practicată și în aceste zile, la fel ca în trecut.  În aceste condiții, și dat fiind că armata rusă continuă să ocupe o parte din teritoriul actualei Republici Moldova, creând dificultăți și mai mari pentru un adevărat reviriment social și politic în această regiune, se poate constata că democratizarea societății moldovenești, despre care se vorbește atâta, nu numai că nu a avansat, ci, dimpotrivă, stagnează sau chiar regresează. Am ajuns în punctul din care am pornit acum 20 de ani. Dacă vom urma direcția în care am mers și până în prezent, o să ajungem într-o țară inexistentă (URSS), unde nu ne așteaptă nimeni (sau nimic bun), unde ”fratele mai mare” este profund dezamăgit de lipsa noastră de supunere, manifestată în perioada de destrămare a URSS, și unde vor dicta sărăcia și fărădelegea.

Sigur, există și soluția integrării în structurile euroatlantice. Dar pentru asta, se cere spirit civic și efort – pentru a ne asuma valorile democratice, care guvernează în tările din UE. În acest sens, cred că cel mai complicat lucru este să convingi clasa politică de necesitatea de a renunța la orgolii și a se dedica unei cauze comune pentru întreaga societate. Dificilă sarcină pentru o societate mistuită de crize de tot felul: de la cele economice, la cele (geo)politice și  identitare. Iată de ce am considerat că e bine să revin cu ideea necesității unui Muzeu al Ocupației Sovietice, care să ne țină trează memoria, să ne ajute să nu uităm, astfel încât să ne putem apăra de puseurile românofobe ale guvernanților noștri, de azi sau de mâine.

* *- Fragment raport guvernamental

PCRM tensionează relațiile interetnice

4 iul.

Declarațe PLDM (nu PD, jurnalista a greșit, confundând cele două partide: 0.05) privind încercările PCRM de a diviza cetățenii în ”stataliști” și ”antistataliși”.  

Gata, acum e clar!

3 iul.

Urmăriți știrea și după vă explic ce mi-e clar.

Deci? Eu cred că e clar ca bună ziua că membrii PCRM, inclusiv liderii săi cei mai de seamă, vor să facă Unirea! Unirea cu UE (dar și cu România, pentru că nimeni nu-și poate propune o unire europeană, excluzând România, decât dacă s-a certat definitiv cu manualul de geografie încă din școala primară). Au bătut tineri, au omorât și persecutat, au acuzat opoziția de tentativă de lovitură de stat  – din rațiuni de conspirație și tot din aceleași rațiuni au promovat teoria stalinistă a ”limbii moldovenești”… Asta trebuie să fie explicația. În fond, se știe că în politică nimic nu e ceea ce pare a fi! 🙂

Sub semnul ipocriziei (IV). Demagogie stalinistă: interdicția de a vorbi despre crimele staliniste

3 iul.

Fariseism, ipocrizie, ca la comuniști. Gr.Petrenco se face de râs din nou, reiterând interdicția, născocită de urmașii ideologici ai lui Stalin, de a readuce în discuție  crimele stalinismului și a-i comemora victimele: http://omg.md/Content.aspx?id=3808&lang=1 

Apropo de ”argumentul” precum că crimele lui Stalin au fost condamnate o dată, și crimele hitleriste au fost condamnate de toată lumea, iar Germania și-a cerut scuze public și a plătit despăgubiri victimelor Holocaustului sau urmașilor lor… Spre deosebire de Rusia, care încă mai pretinde că ne-a făcut un mare bine, deportându-ne bunicii și bătându-și foc de noi în tot timpul ocpației sovietice. Aici e diferența dintre hitlerism și stalinism.

Și totuși, despre crimele lui Hitler se discută în continuare, iar victimele Holocaustului sunt comemorate în fiecare an, așa cum trebuie să fie (pentru că: cine uită trecutul riscă să-l repete). Interdicția de a discuta despre victimele stalinismului este, deci, nu numai un tertip ipocrit al adepților ”redcenți” ai stalinismului, ci și o mare nedreptate față de cei care au suferit.

În plus, PCRM este purtătorul/moștenitorul ideologiei staliniste, care a făcut sute de mii de jertfe aici. Este vorba de teoria care stă la baza politicii naționale a PCRM – o teorie rasistă, xenofobă și antieuropeană prin esența sa (dincolo de faptul că este anticonstituțională – PCRM a reușit să convingă pe toată lumea că disprețuiește Constituția R.Moldova, încălcând cele mai importante principii care stau la baza ei: separația puterilor în stat, suveranitatea, care aparține poporului, și drepturile omului).

* * *

Nu e de mirare că liderii PCRM nu vor ca în societate să se discute despre crimele stalinismului și despre rudimentele mentalității staliniste care sufocă democrația din RM. Ei se simt vinovați, pentru că, după ce a adoptat teoria stalinistă a ”limbii moldovenești”, PCRM a făcut uz și de metodele prin care Stalin a reușit să IMPUNĂ acea teorie.  * * *

* * *

* * *

Protest contra cenzurii de la M1

2 iul.

Doi cetățeni protestează în fața sediului Televiuziunii ”publice” – un alt aspect al situației precare a drepturilor omului în R.Moldova. Mă întreb, cum vom putea spune că alegerile din iulie sunt ”libere și corecte”, dacă televiziunea publică este, ca și până acum,.. doar comunistă?

Pe de altă parte, în câteva zile nu se poate remedia efectul propagandei permanente, la care a fost supus, timp de mulți ani, telespectatorul de la țară (cel de la oraș mai are și alte surse de informație, cel de la țară, însă, este prizonierul unui audiovizual controlat de forțe pro-Kremlin, românofobe, anti NATO și, în esență, din cauza caracterului antidemocratic, antieuropene). Astfel, cu toții plătim tributul mentalității învechite, menținută în mod artificial într-o stare de obscurantism politic și cultural, îndepărtăndu-ne astfel de valorile europene și de perspectiva de a ne integra în structurile UE.

Recent, Premierul Z.Greceanîi acuza UE (și, implicit, România și ”opoziția liberală”) pentru că moldovenii nu pot călători liber în țările UE. Ceea ce e greșit, pentru că, atâta timp cât guvernanții noștri nu se pricep să respecte cele mai elementare norme europene, nu avem pe cine da vina, decât pe ei, pe guvernanți. 

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: