PCRM a fost extrem de vocal în această campanie electorală, mai ales dacă facem o comparație cu altele (dar la fel de agresiv ca de obicei). Nu știu însă dacă acest lucru este în favoarea comuniștilor sau îi dezavantajează. De exemplu, recent, dl Voronin a declarat că este dispus sa colaboreze cu forțele liberale, după ce acestea vor intra în Parlament (fiind deja clar că vor avea un cuvânt greu de spus). N-a uitat însă, din nou, să le poreclească – ”extremiste” și ”antistatale”, după vechiul obicei comunist. Alegătorul se va întreba, de ce este dispus PCRM să colaboreze cu forțele ostile statului? Nu cumva PCRM este la fel de ”antistatal” (deh, cine se aseamănă se adună) ? Învinuirile grave, de obicei, se aduc dușmanilor cu care nici nu mai discuți. Or, aici e vorba chiar de colaborare!
* * *
Un clișeu pe care îl observ atât în discursul PCRM, cât și în cel al PDM este tendința de a prezenta partidele liberale drept extremiste. Pe ce bază? Nu cumva pentru că se mizează pe schema stalinistă, conform căreia ”român” = ”fascist” = ”extremist”? Până când românismul va fi confundat cu ”antistatalismul”, iar românofobia va fi confundată cu ”patriotismul”? Cine va primi în UE un stat care promovează xenofobia și rasismul în calitate de ideologie de stat? Mai ales că România este un stat-membru al UE.
* * *
Un alt lider comunist explica, mai ieri, că investițiile străine pot fi atrase de scăderea/anularea taxelor (n-a specificat, despre ce felde taxe vorbește, putem doar presupune) și se lăuda cu politica liberală a PCRM. Știam, nu e o noutate, că ”modernizatul” PCRM înclină mai degrabă spre liberalism decât spre ”social-democrație” (idee pe care încearcă să o acrediteze, fără sicces, unii analiști mai apropiați de PCRM)… Este firească această tendință a PCRM spre programe liberale, membrii PCRM fiind și principala, cea mai mare, grupare de capitaliști din R.Moldova, în acest moment. Explicația liderului PCRM venea ca răspuns la întrebarea dacă aderarea R.Moldova la NATO nu ar fi necesară, inclusiv pentru că asta ar atrage investiții străine, care înseamnă taxe considerabile (plătite corect și la timp), deci înseamnă, implicit, și un buget de stat sigur. Nu, a zis liderul comunist, nu e nevoie de aderarea la NATO, noi vom atrage investitorii, scutindu-i de taxe… Or, evident, cei care gândesc astfel uită că e importantă nu atât mărimea investiției, cât calitatea ei: una e să investești pentru un beneficiu rapid, să scoți cât pot de mulți bani din afacere și să pleci cu tot cu bani. Și alta e să investești cu grijă și responsabilitate, creând locuri de muncă și contribuind la o stare de stabilitate economică. Mi-e teamă că lipsa traxelor atrage mai degrabă afaceriștii, pe când oamenii de afaceri serioși nu mușcă momeala cu ”fără taxe”. Dar… poate că greșesc, ar fi bine să greșesc!
* * *
Un spot publicitar care îndeamnă cetățenii să fie sinceri (sic!), în cazul în care vor fi chestionați în cadrul unui exit poll, care urmează să fie organizat pe 29 iulie… Cetățenilor li se cere sinceritate, clipul promovând, însă, o confuzie mai veche, prezentă de mai mult timp în discuțiile pe teme indentitare de la noi. Scena chestionării include, printre altele, și întrebrea despre ”naționalitate”. În varianta în limba română respondenții spun că sunt de naționalitate ”moldoveană” sau ”Republica Moldova”. Or, dacă prin noțiunea de ”naționalitate” se înțelege, în acest caz, ”cetățenia”, întrebarea nu are rost, pentru că drept de vot au numai cetățenii Republicii Moldova. Deci, este vorba nu despre ”cetățenie”, ci despre ”originea etnică” a respondenților. În acest fel, clipul îi îndeamnă pe românii din R.Moldova să-și ascundă originea românească. Cu atât mai puțin convingăgtor sună, în acest context, apelul autorilor la… ”sinceritate”. Sincer, nu știu cine ar mai avea curajul să fie sincer, când toate spoturile electorale ”ascund” românismul cetățenilor noștri, de parcă acesta ar fi ceva rușinos…
* * *
Altă nedumerire a rămas, ca un gust amar, de pe urma discursului celor 7 candidați ai PPCD, care și-au axat discursul pe ideea renovării clasei politice de la noi. Nobil slogan, dar… Dincolo de agresivitatea cu care tinerii politicieni creștin-democrați promovau de fapt ideea discriminării pe criteriu de vârstă, nu am văzut vreo diferență între mentalitatea lor și cea a candidaților PCRM, care sunt decanii (de vârstă), dar și dinozaurii (ca mentalitate) tinerei, în fond, clase politice de la noi – zic ”tinere”, pentru că această clasă politică nu a existat până la 1989. Ea s-a format în acești ani de lupte intestine și de confruntări geopolitice. De fapt, încă nu știu dacă se poate spune că s-a format, pentru că, în mare parte, ceea ce numim azi, după părerea mea impropriu, ”clasă politică” este o adunătură de foști nomenclaturiști (deci, altceva decât ”clasă politică”) și de rude ale acestora, care încearcă din răsputeri să îngrădească accesul în această categorie a celor cu mentalitate diferită, uitând că implozia URSS s-a produs și din cauza caracterului inchis al cercului care forma ”vârful”, clasa conducătoare a Uniunii Sovietice. Faptul că nu avea ”aer” a produs autosufocarea acelui ”club select”, iar în cazul R.Moldova, de mai mulți ani încoace, se poate observa același fenomen, ideile noi fiind repudiate, împerună cu purtătorii acestora, în vâltoarea luptei pentru ”apărarea” ideologiei oficiale de diverși ”dușmani”, interni sau externi. Ceea ce, probabil, nu știu tinerii din PPCD e că mentalitățile au capacitatea de a se regenera și a re(de)veni periculoase, după principiul bulgărelui de zăpadă – fără vreo legătură explicită cu vârsta biologică a purtătorilor acestor mentalități. Astfel, avem tineri (până în 30 de ani) și în PCRM, care gândesc și acționează, ca și cum ar fi luat lecții de la însuși tătuca Stalin.
Gustul amar e de la conștientizarea faptului că tinerii pot fi atât de duplicitari și că acceptă cu atâta ușurință minciuna. Trebuie să existe un motiv excepțional, pentru a sta la aceeași masă cu ipocizia și a pretinde că stai bine și că ești mulțumit.
* * *
Toți, dar absolut toți, candidații au declarat că vor cu ardoare în UE! Din păcate, în afară de cele trei partide de orientare liberală și cele două partide care s-au retras din cursa electorală (PNL și MAE), nimeni nu a luat o atitudine tanșantă contra românofobiei de stat, promovată de PCRM. Despre vizele impuse, în mod abuziv, pentru cetățenii români au vorbit și alții, e adevărat – dovadă că toți concurenții electorali sunt conștienți că majoritatea electoratului are conștiința românității sale. Dar numai liberalii au făcut, în mod logic, legătura dintre acest abuz, recent, și impunerea xenofobiei (românofobiei, în special) în calitate de politică de stat, de către PCRM – timp de 8 ani de guvernare…
Abuzul de xenofobie a marcat această regiune, contaminată și de microbul dictatorial (vezi și varianta trasnistreană) de la început, de când a fost declanșat ”războiul contra limbii române”. Atunci românofobia (ura pentru faptul că românii încă mai constituiau o majoritate și aveau dreptul la oficializarea limbii române) i-a scos din Parlament pe deputații din stânga Nistrului, creând astfel separatismul transnistrean. Azi, românofobia se acoperă cu ”problema transnistreană”, șantajându-ne și impunându-ne politica lor, inspirată din cea a separatiștilor, care este, de fapt, un atavism stalinist. Ieftin trucul. Și nu mai păcălește pe nimeni.
* Per angusta ad augusta!
Declaraţia
GriArg 
Comentarii recente