Azi dimineață am găsit pe site-ul postului de radio Vocea Basarabiei știrea despre plecarea dintre noi a Tatianei Stepa, una dintre cele mai frumoase Voci ale Folk-ului românesc…
Cu adevărat, nu știu ce ar putea vorbi mai bine despre un Artist decât creația sa, adică ceea ce rămâne după ce un artist se întristează și pleacă… mai aproape de noi. O să postez aici câteva clipe din eterna pledoarie a Tatianei Stepa…
Acum câteva zile ascultasem, pentru că… așa, adesea, mi se face dor de cântecele Tatianei Stepa, Valsul zilelor pustii…
… Îmi vine foarte greu să fac o selecție (o colecție de melodii ale Tatianei Stepa găsiți printre Pginile acestui Blog – pagina La adio..TU). Acum, aici o să mai postez doar cântec, pe care l-am auzit cântat de Tatiana Stepa la Teatrul de Vară, aici, la Chișinău. Eram îndrăgostiți, încrezători în viitor, intransigenți și plini de idei, generatori de idei, non-stop, un fel de perpetuum mobile.., și toată lumea cânta… Răsuna Valea Morilor: sufletele noastre cântau cu vocea Tatianei Stepa…
* Per angusta ad augusta!
Declaraţia
GriArg 
Noapte buna , draga prietena !
Poate o sa avem si zile bune .
Cine stie ?
Doamne ajuta !
Daca nu ne vom intalni AICI sigur o sa gasim DINCOLO .
Versurile sunt devastatoare ,
Tatiana :
Da, ai dreptate, Luminița. Și câtă potrivire cu vocea autoarei…
..”o sa NE gasim ” voiam sa scriu la @1 ,
oboseala e de vina….
si Podul de Flori de la Albita din ’90 care-mi staruie in minte de-atunci….
ce oameni minunati mi-a fost dat atunci sa intalnesc, dintr-o intamplare,
din intamplarea de A FI in acelasi loc , in acelasi timp.
De fapt alergasem unii in intampinarea celorlalti fara sa ne fi cunoscut vreodata…
si fara sa ne mai dam intalnire peste ani.
N-am sa uit niciodata ziua aceea .
Mulțumesc, dragă Luminița. Ce surpriză să-ți găsesc tocmai 3 comentarii aici!
…Aș fi rămas astă noapte mai mult, aveam și de lucru, dar nu voia să meargă ăsta, netu… 🙂 Și nici măcar nu-i pot cere să alerge mai repede, am înțeles că zilele astea au fost niște atacuri electronice pe undeva și, cică de aia mergrea prost… Nu știu…
Cu siguranță o să ne (re)găsim… 🙂
În 90 am fost la Podul Leușeni. A fost frumos, așa cum trebuia să fie… Mai târziu însă totul a s-a derulat după o logică străină…