În repetate rânduri, de nenumărate ori, lingviștii s-au pronunțat vehement contra formulei „m-a telefonat” – o greșeală care umblă nepedepsită de-a lungul malului stâng al Prutului, face ravagii, ucide armonii și fericiri, amenințând mereu să treacă și pe celălalt mal…
Confuzia s-a produs pe terenul luptelor lingvistice contra unei alte greșeli, care ne-a marcat anii tranziției (de la starea de republică sovietică, unde limba rusă tindea să sufoce detot româna, la cea de „stat independent”, în care limba rusă și-a pierdut caracterul dominant): basarabenismul „mi-a sunat”. Este vorba de un calc inutil (deci, atenție, greșeală!). Țin să subliniez acest lucru, pentru că mi-e teamă, uneori, că cititorii înțeleg invers recomandările lingviștilor – altfel, cum s-ar explica abundența unor greșeli despre care s-a tot vorbit? (Cel mai recent exemplu negativ l-am întâlnit într-o scrisoare deschisă a unui român basarabean, adept al reunirii cu Țara, publicată într-un foarte respectabil ziar, considerat „cel mai citit ziar de limba română din Republica Moldova”.)
După cum am mai spus, îngrijorați de frecvența greșelii, mai mulți filologi de la noi au explicat foarte clar: „Da, în rusă e „mne pozvonili” (ceea ce s-ar traduce, ad litteram: „mie sunat”), dar în românește nu se poate spune decât respectând normele limbii române: „m-au sunat”! Sau, dacă îți displace formula asta, mai există alternative: „mi-au telefonat”, „mi-au dat (un) telefon” „am primt un telefon de la…”.” Acum… uite că am ajuns să citesc și să aud, inclusiv în presă, și să văd în texte semnate de autori cunoscuți, mediatizați intens, dar și de tineri scriitori, care au avut norocul să învețe, din manuale noi, Limba română (nu „moldoveneasca” sovietică, pe care ne-a impus-o școala din R.S.S. Moldovenească), și care pretind că sunt perfect integrați în comunitatea literară din Țară, greșeala „în oglindă” a rusificatului „mi-au sunat”: grotescul… „m-au telefonat”.
* * *
P.S. Am căutat (în rețeaua electronică), dar n-am găsit expresia „m-a telefonat”, decât în paginile provenind din stânga Prutului. Cu regret, sunt foarte multe. Una, aproape tragică, stătea, ca un simbol al tristeții tuturor agramaților, chiar pe Facebook, sub formă de „status”, și arăta (aproximativ) așa:
„O fata m-a telefona-t si mia spus: “Vin-o l-a mine. Nui nimeni acasa!”. Mam du-s, n-u era nimeni acasa…”
Of, și fetele astea! 🙂
* * *
Comentarii recente