Până nu demult,
Bunicilor și părinților mei
Le era frică de cuvinte,
Care erau niște vectori ai speranțelor lor,
Și ei aveau dreptul să spere
Numai până la mijlocul râului…
Și mie mi-e frică de cuvinte,
Care sunt niște vectori ai desperărilor mele,
Și eu am dreptul să desper
Până la celălalt mal
Al oceanului…
(Variantă. Publicat și în revista Contrafort, Anul IV, Nr.4(30), Aprilie 1997)
continui sa ma uimesti, multumesc!
Mulțumesc, Livia. Păi, la fel și tu mă uimești, prin interesul tău constant pentru Basarabia… 🙂
Reblogged this on GriArg and commented:
În amintirea bunicilor mei și a altor victime ale sistemului comunist.
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Mulțumesc mult!
Mulțumesc… 🙂