Lumea salvată cu… ochii noştri. Instantanee, impresii, reflecţii

 1. Olanda… 

Prima mea vizită la Haga s-a nimerit să fie în acele zile în care olandezii s-au bucurat de o nuntă regească: argentinianca Maxima Zorriegueta şi prinţul Willem-Alexander se căsătoreau. Toate ziarele vorbeau despre acest eveniment, toate vitrinele afişau fotografiile mirilor.

Încă necunoscuţi pentru mine, olandezii păreau foarte implicaţi  în toate acele discuţii şi evenimente legate de familia regală. A fost de fapt primul detaliu specific al societăţii olandeze pe care l-am aflat prin experienţă proprie, pentru că sosisem doar cu vreo două zile înainte de nuntă…

Iată o carte poştală din acele zile: una dintre miile tipărite cu acea ocazie: Bineîneţeles că în ziua nunţii am mers la Amsterdam (să vedem mireasa, nu? 🙂  ), am admirat entuziasmul mulţimii şi felul în care a „nuntit” toată naţiunea, am „sărbătorit” şi noi, într-un mic restaurant italian din centrul oraşului… A fost frumos. Cred că a fost evenimentul care, prin optimismul pe care îl propaga, ne-a inspirat  şi pe noi să mai dam o şansă relaţiei noastre, foarte „zdruncinată” de distanţe şi de meandrele „perioadei de tranziţie” … Atunci, am avut impresia că vom putea trece peste orice fel de greutăţi, dar n-am avut dreptate…

* * *

Cea mai impresionantă a fost, totuşi, întâlnirea cu marea: rece, aspră, curată, strălucitoare… Frumoasă, dar într-un alt fel decât mările mai sudice.

Marea şi cerul de de-asupra ei, bineînţeles…

Da, şi florile, sigur, dar astea sunt un fel de sinonim pentru Olanda, la fel precum ploaia, vântul, umbrela… 🙂

O altă „descoperire”, oraşul studenţesc Leiden, cu acele căsuţe, pe ale căror ziduri găseşti zugrăvite strofe din poeţi celebri (de la Shakespeare până la Tzvetaieva)… Nu, cu regret, n-am văzut şi versuri în română pe acolo.

 

… ………Case frumoase şi flori, peste tot – inlcusiv la Haga, unde am locuit şi, deci, voi avea mai multe poze. Şi mai multe de comentat. Oraşul nu poate să nu placă, mai ales că îmbină minunat arhitectura de ultimă oră (edificii din beton şi sticlă, rigide, suple, masive, minimaliste), palate şi monumente istorice… şi căsuţele vechi, tradiţionale… …

* * *

…Haga. Parlamentul (mai multe perspective)…   

Pasajul…

Drumul spre casă…

Una dintre parcările de biciclete din Haga…

Vedere. Centrul oraşului (mai jos):

Străzi şi case, pur şi simplu, frumoase…

Fierul forjat, un atribut regal al caselor din zona centrală a oraşului…

Nici interioarele nu sunt de neglijat…

Plaja (Scheveningen), din nou, şi marea. Rece, ca de obicei.

Ca să ne încălzim, intrăm din nou într-o clădire… 🙂

Raţe, căprioare, veveriţe… toate astea fac parte din şarmul oraşului… Mereu am adimrat atmosfera de pace din Haga. Mie personal îmi aducea aminte de starea de bine pe care o aveam când plecam la bunci, la ţară. Sigur, efectul acesta se datorează atitudinii ecologiste a comunităţii faţă de oraşul lor (şi al Reginei, sigur. 🙂  ).

Pentru că urma meciul de fotbal Olanda-România, străzile oraşului s-au transformat într-o enormă scenă a spiritului patriotic, Haga devenind şi mai portocalie decât de obicei. 🙂  La noi în casă era, totuşi, un tricolor românesc. Vorba vine, e un sentiment frumos, cel puţin aşa arată el în cercul meu de prieteni şi cunoscuţi: când Olanda a jucat cu Franţa, colegul nostru olandez l-a invitat pe cel francez la o masă, ca să vadă meciul împreună – pentru că, zicea el, oricum Olanda va bate Franţa… 🙂            Vedere ( spre canal)  din apartamentul prietenilor, cu care eram de acord că unele dintre cele mai plăcute momente ale şederii noastre la Haga erau dimineţile din sezonul cald (ceva mai cald – n.b.!), când te trezeai înviorat de cântecul privighetorilor (şi al altor păsări, uneori), şi îţi luai cafeaua de dimineaţă, contemplând peisajul pe care ţi-l oferea natura, cu generozitate (ţinând seama de faptul că Haga e, totuşi, un oraş), pe geam…                                                                                                 Case îngrijite, vechi şi nou la un loc (Mauritshius, artă populară  şi grafică modernă), geamuri curate şi adeseori fără perdea (fără draperii), exproziţii de artă contemporană, învecinate cu obiecte vechi şi „înrămate” în frumuseţea naturală a locului –  cam aşa mi-a rămas  Haga în amintire…                                                                                                                                                              Exemplu? O expoziţie de artă modernă, în aer liber…   Sau, ceva mai jos, muzeul şi grădina Clingendael… …  … Pony, la Clingendael… …                                                                                                                                   

Terenuri de sport printre blocuri…   Vitrine colorate…   Şi multe, multe flori…   Un festival al florilor…