Ai presupus
eronat
că şi eu
scriu pe-un perete…
E adevărat, nişte cai verzi
mi-au invadat orizontul şi
îmi dau în retină
copite de diamant…
Dar vei vedea
eu am insomnii pe pereţi
scriu versuri pe cearşaf
visez în boabe de cafea
ghicesc în iubiri
şi am diplomă de excelenţă
în călătorii în sens
giratoriu,
uneori opus
tuturor…
Nu ştiu ce ar fi trebuit să fac
în loc de admirat
oraşul descris pe pereţi
probabil
să mănânc şi eu ceva
pentru asta venisem.
Dar nu-mi era foame.
Îmi era sete
şi tu ai băut
vinul roşu
de mi-a trecut setea.
Era bun!
Acum
îmi e foame.
Am aşezat frumos
cuţitul şi furculiţa
de argint
pe o foaie de zăpadă
imediat
va fi gata şi masa:
o bucată amară de frumuseţe
abia salvată de aburii
unei rime neîntâmplătoare
(mereu neîntâmplătoare)…
Nu ştiu dacă e bun şi
rolul de muză
aşa cum era vinul…
Dar mereu aşa se întâmplă:
fără prea mult dulce
(cât mai puţin dulce)
Dumnezeu nu croieşte
destine dulci
niciodată.
Neîntâmplător,
ne apără de vieţi diabetice.
Probabil, kitschul
nu este chiar vocaţia Lui…
* Per angusta ad augusta!
Declaraţia
GriArg 
Mulţumesc pentru voturi, dragă Erasmen. 🙂
🙂 cu placere
din partea mea, pentru tine, o diploma de excelenta! o meriti!
Adică, o diplomă în scris pe pereţi? Wow! merci! 🙂
Argri, salut! :)Toată poezia e frumoasă, versurile astea-mi plac în mod deosebit:
„am diplomă de excelenţă
în călătorii în sens
giratoriu”
si astea:
„Dumnezeu nu croieşte
destine dulci
niciodată.
Neîntâmplător,
ne apără de vieţi diabetice”
Mulţumesc! Mult! 🙂
Dragi Rokssana şi Almanahe, vă mulţumesc şi vouă, pentru că aţi trecut şi pe aici! 🙂