Tag Archives: tata

Adevărata poveste a dimineții de Înviere

20 apr.

Adevărat, Hristos a înviat!

Murivale Iisus

Vasile Mureșan. Iisus

* * *

Mergeam prin centrul orașului, având grijă să nu se stingă lumânarea, Sfânta Lumină a Învierii, și îmi treceau prin memorie imagini dintr-un film drag sufletului meu:

…o dimineață la fel ca asta, în care mergeam pe același drum, obosite, dar nespus de fericite: mama, tanti Dora și eu, cu micile noastre coșuri de Paști, după o noapte în care ascultasem întreaga slujbă în biserica Sfânta Teodora de la Sihla – vai! în sala în care eu, elevă  fiind, am luat lecții de sport (căci asta au făcut sovieticii din mai toate bisericile: săli de sport, depozite de vinuri, grajduri, muzee în cele mai bune cazuri). Mergeam, alături de ele, obosită, dar atât de fericită!

* * *

Andrei Mudrea. Orheiul Vechi iarna

A. Mudrea. Orheiul vechi

A fost una dintre primele slujbe de Paști în biserica redeschisă, după lungi ani de întuneric bolșevic (ani în care zidurile bisericii au găzduit chiar sediul Muzeului ateismului). Memoria mea păstrează fragmentele-simboluri, selectând detaliile cele mai elocvente: pereții nezugrăviți ai bisericii (din care „s-au scos toate odoarele”, vorba poetului) și cele câteva femei prezente la slujbă, înșirându-și prosoapele albe și expunând, pentru sfințire, coșurile pline cu merinde – imagini din filmul creat de creierul meu, pentru a putea face față… dorului.

* * *

Butuceni, Toamnă. Iurie Matei

I.Matei. Butuceni

… și o altă dimineață, în care, împreună cu mama, traversam Bucureștii, ținând în mână Lumina Sfântă, luată din dealul Patriarhiei și păstrată pe toată perioada slujbei la… Biserica Albă, unde mama a ascultat, stând liniștită, senină, atentă, pe un scaun pe care l-a apreciat bucuroasă

Murivale, Temă de peisaj

V.Mureșan. Peisaj

(pentru că, altfel, fără el, picioarele ei n-ar fi rezistat atâtea ore), până la rugăciunea, spusă frumos, ca în fiecare an, pentru frații de peste Prut – fapt ce a încântat-o pe mama, care mi-a amintit, în contextul acelei zile de sărbătoare luminată, că și în timpul slujbei de Paști de la biserica ei de suflet, Sfânta Teodora, lumea se roagă pentru românii de pe celălalt mal al râului nostru îndurerat.

Îndurerat, pentru că a devenit hotar între frați!

* * *

Acum, singură, traversând orașul inundat de noapte și de luminițele plutind printre clădirile adormite, acestea erau imaginile care m-au „condus” până la ușa… lui tata.

Nostalgia cu pisic cenusiu (2)

C.Kolesnik. Nostalgie

Tata, foarte supărat că mă obosesc prea mult, m-a lăsat să dorm până la „ora mea” (8.30), deși îl rugasem să mă trezească pe la „ora lui” – adică 5-6…

* * *

Și tot discutând și glumind pe seama „regimului de sărbători”, greu de suportat, am transformat

Dialog. Tudor Zbarnea

Dialog. Tudor Zbarnea

dimineața de Paști în continuarea seriei de amintiri – amintiri care, spre deosebire de noi, nu dorm și nu vor adormi niciodată… Dacă îmi scriu „filmul” până la capăt…

* * *

Am discutat ceva mai îndelung decât de obicei, ca apoi să gustăm ceva împreună, după care eu poartă stelară, S.Plămădealăm-am luptat eroic să nu mai adorm, iar tata s-a luptat cu tentația de a se apuca de lucru – deh, nu i-a reușit, cum mereu i se întâmplă în zilele de sărbătoare – tata eșuează lamentabil, atunci când își propune să se relaxeze! 🙂

Hristos a înviat!

* * *

P.S. Sursele imaginilor: Facebook și paginile personale ale autorilor 

P.P.S. Urmează alte imagini/tablouri (dacă mă lasă computerul meu nărăvaș să-mi termin de povestit… filmul) 🙂

Colț de rai, și trist, și drag

11 apr.

Casa veche din CondrițaUn subiect dureros și drag în același timp: casa de la Condrița.Covorul bunicii Ecaterina

Mama ne-a părăsit exact în timpul în care, împreună, căutam soluții pentru eterna – acum așa pot să-i zic – noastră „îndepărtare”. Doream să schimbăm locuințele pe care le aveam (eu și părinții mei), în așa fel, încât să stăm cât mai aproape.

Una dintre soluții era o casă, nu prea mare, fără turle și alte accesorii covorul buniciikitsch, dar destul de încăpătoare, în care să fie loc și pentruCondrița, mere căzute bibliotecile noastre, și pentru eventualii oaspeți (printre care mulți nepoți, verișori, prieteni), și destule băi, și un mic lot, care să-i permită lui tata să-și exercite pasiunea pentru grădinărit, și loc pentru afirmarea talentului mamei în ale gospodăriei, și teren pentru imaginația ei demnă de un designer versat… Frumoase planuri, la care ne plăcea să visăm și să contribuim.

* * *

Dumnezeu a avut alte planuri cu noi…

* * *

21092013796Azi mă doare orice are tangență cu acest subiect… Poate că e sentimentul de vinovăție, că n-Părul de la Condrițaam reușit să fac,  pentru mama, un lucru esențial: ordine în propria-mi viață (așa cum îmi cerea, cu strictețe, pentru că și-a dorit mereu să mă vadă fericită). Așa se face că, deși nu mi-am condrița, copacidorit niciodată să plec pentru mult timp de acasă (excepție făcând micile călătorii), am fost mereu departe de casă și, cel mai regretabil, de mama. Iată de ce Condrița, grădinaproiectul „imobiliar”, de „unificare” a „gospodăriilor” noastre, odinioară unu proiect energizant pentru mine, acum îmi provoacă tristețe.

* * *

Bibloiteca de la Condrița (2)Un timp, tata nu găsea mai mare plăcere, decât să se izoleze la Condrița, unde și-a mutat oDrum spre Condrița parte din bibliotecă și un birou mare și greu, capabil să țină pe el numeroasele și voluminoasele  proiecte ale cărților lui (cine îl cunoaște nu poate să nu știe și felul în care lucrează tata: cu sete, lacom, colegii numindu-l, mai în glumă, mai în serios, „mașină de citit”).

cărți la CondrițaAcum… nimic nu mai e la fel,  nici tata, nici eu, nici bucuria pe care în mod normal o resimțeam, când ne apropiam, cu mașina, de pădurea de la Condrița (poza din dreapta e făcută în timpul unui popas improvizat, pentru a admira dealurile înflorite și înverzite, în drum spre bunici – acum o groază de ani!), și probabil că însingurarea/izolarea în tristețea casei de la Condrița i-ar face mai mult rău decât bine.

* * *

Condrița, vedere spre pădureAm scris în repetate rânduri despre Condrița…  Azi, când nu mai e mama, să ne dea sfaturi, și nu mai putem amâna vânzarea casei de la Condrița, revin cu pozele din astă toamnă. Fotografii făcute în grabă, mai mult dintr-un imbold, nu din dorința de a arhiva clipele neprețuite. Dintr-un imbold neînțeles ori din sentimentul că, inevitabil, fotografiile vor deveni, peste un timp, singuraCondrita, toamna 2013 amintire despre  casa din Condrița noastră (nu din cea cu faimă „prezidențială”),  unde și-au „zidit”, ca Meșterul Manole: tata mai toate concediile, bunica ultimii ani din viață, iar mama dorul de noi… Și unde dorul nostru s-a întâlnit, printre frunze, ciripit de păsări, dangătele clopotelor de la Mănăstirea din vecinătate, cu ecoul dorului ei…

 

Povestea rămurelei de iasomie

11 mart.

Pentru că tot am început să fac dezvăluiri…

Toamna, tablou Burlacu, nou (2)În poarta casei de la Condrița crescuse, prin nu știu ce întâmplare, o tufă de iasomie. Nu bloca trecerea, dar părea cam străină acolo unde prinsese rădăcini, și portița nu se deschidea până la capăt. Atins în orgoliul său de gospodar, tata s-a apucat să scoată iasomia „buclucașă”, intenționând să elibereze portița de „opritorul” înmiresmat. Tăiase deja o ramură, când l-a văzut mama, care a alergat imediat să salveze ce mai rămăsese din floare.  Tata, un caracter destul de autoritar, de regulă, nu prea suportă să fie contrazis, dar mama a reușit să-l convingă de nedreptatea pe care era cât pe ce să o comită: „Nu credeam că ești în stare să distrugi ceva frumos, numai pentru că te incomodează!, i-a zis ea tatei, imaginează-ți că oricine are putere distruge tot ce nu-i convine, fără a lua în seamă valoarea lucrurilor care îl deranjează… Dacă iasomia asta a răsărit, a crescut și a și înflorit în acest loc, înseamnă că locul ei e aici, lângă poarta noastră!”.

Tata,  care a fost nu o singură dată în situația de a fi contestat, impiedicat să se exprime, interzicându-i-se articolele, din cauză că incomoda pe câte vreun șefuleț de partid, a rămas impresionat de argumentul mamei. Atât de impresionat, încât a scris acele versuri despre curajoasa și înțeleapta… rămurea de iasomie. Un mic poem (atât de personal, încât ar fi putut rămâne neobservat!), o pagină din jurnalul condrițean al tatălui meu, care l-a inspirat pe compozitorul Mihai Toderaș să scrie muzica pentru cele trei strofe, la care tata a mai adăugat altele, cerute de contextul muzical…

* * *

În imagine un tablou de S. Burlacu.

Alintuș

26 mai

Alintuș nu era nume, ci o… metodă de corecție (și trebuia să însemne ceva mai puțin insultător decât alintătură, dar să fie sinonim, în linii mari, cu acesta). Așa îmi zicea, uneori, mama, conștientă că eram prea alintată, și lua măsuri serioase pentru a mă îndrepta. Dacă a reușit sau nu – e altă gâscă. Unii ar fi zis, și pe bună drepate, că m-a alintat și mai rău. Cert e că a făcut tot ce a putut, în condițiile în care eu crescusem mai mult pe la bunici, până pe la vârsta de 5 ani, bunici blânzi și buni ca pâinea caldă și care nu puteau decât să mă alinte. De la ei știam că am venit pe lume la puțin timp după ce sora mea Lia, în urma unei banale pneumonii, n-a vrut să-mi fie surioară, ci s-a transformat în îngeraș… Mama a tot trecut, zi de zi, pe la cimitirul de pe strada Armenească, unde era mormântul,   până a aflat că e din nou însărcinată. Ar fi trecut, sigur, și mai apoi, după ce m-a născut, dacă nu ar fi fost nevoită să stea la pat mai multe luni la rând: mama avea tromboflebită, iar nașterea mea i-a agravat starea… și dacă mormântul Liei n-ar fi dispărut între timp (într-un foarte scurt timp!)… După toate acestea, nici nu se putea ca eu să nu fi fost alintată: eram copilul-alinare, copilul-vindecare, venisem exact la timp, ca să alung tristețea părinților mei… Mai târziu, când se va naște fratele meu, va fi și mai alintat, pentru că va fi așteptat mulți ani –  perioadă în care tromboflebita mamei avea să bată puțin în retragere…

 Pici-pici-picio-ruș, pi-cio-ruș-alintuș… – mama îmi corectează  poziția la masă, dar nu atât potrivindu-mi (a mia oară!) piciorul  neascultător, care ține să balanseze ritmic, în timp ce eu mănânc, ci… potrivind rime perfecte și ghidușe, așa încât eu să nu-mi prea dau seama că mă „dăscălește”, ci să cred că ne jucăm… Păi, dacă mă tot alintă! Reacția mea este una pe măsură (și tata se enervează, și, dacă mama l-ar lăsa, el m-ar lămuri cu o singură privire! – de mi-ar trece cheful de… alintuș!) Peste vreo zece ani, eu voi aplica metoda mamei, încercând să-l învăț de bine pe Doru (dar fără prea mult succes). Acum, însă, am nevoie să-mi ajustez comportamentul la cerințele mamei. Chiar dacă acestea ajung la mintea mea prin diverse tertipuri, prin care tot ce facem pare o joacă fără sfârșit (iar mama un tovarăș de joacă ceva mai în vârstă, dar nu cu mult!), exigențele „înaintate” de părinții mei sunt multe și greu de înțeles (De ce să merg în fiecare zi la grădiniță, spre exemplu, unde trebuie să mă plictisesc, ascultând tot felul de instrucțiuni într-o limbă străină? Nu mai bine cumpărăm un pisic mic-micuț, și mă joc toată ziua cu el? Lasă părinții să meargă la serviciu, și ce dacă sunt ocupați? Și eu voi fi ocupată: cu motănașul pe care mi-l doresc atât de mult! Sau, și mai bine: să-mi cumpăre un frățior sau o surioară! Cel puțin unul/una, ca să nu mai fiu nevoită să merg la grădiniță.)…

În poză: mama și eu, la mare. Mama, sfătuită greșit de medici, expunându-se prea mult la soare și jucând… fotbal, în echipa universitară  de fotbal feminin – nu știu de ce nu s-a găsit niciun medic să-i recomande mai multă pridență atât în ce privește procedurile de talasoterapie, cât și în ce privește fotbalul!.. Mai târziu, după alte greșeli, și mai grave, ale unor medici, mama va ajunge la concluzia că nu vrea să vadă niciunul…

P.S. Lia a murit din cauza unei greșeli medicale.  Mama la fel…

Mâinile mamei

13 mai

Îmi venea greu să-i explic mamei de ce nu vreau să o văd făcând munci care necesitau ceva mai mult efort fizic. De regulă, o opream să faca ceva de care nu o vedeam/simțeam în stare, dar nu voiam să simtă această grijă (ce putea părea excesivă) din partea mea, puneam accentul pe alte aspecte, cautam diverse pretexte… Spre exemplu, îi găseam mereu ceva… de cusut. Mama avea mâini de aur (cred că am mai spus asta undeva). Așa se face că acum tot dau, prin casă, de lucruri pe care mama le-a modificat, marcându-mi, astfel, întregul anturaj… Toate perdeluțele din apartamentele noastre sunt creația talentului și a mâinilor ei. Multe dintre hainele mele sunt ajustate de ea…

Zilele trecute, tata a plâns și el: îi spălasem o cămașă!

De ce ai spălat-o? Încă nu era de spălat, mi-a zis, cămașa aia era spălată și călcată de mămica, de mâinile ei!

Și, cu acest argument, m-a făcut să-mi cer scuze pentru că i-am spălat cămașa…

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: