Tag Archives: rinocerită acută

Toamna derinocerizării noastre

1 aug.

În perioada de „domnie” a agrarienilor (adică a Partidului Democrat Agrar), un cunoscut epigramist de la Chișinău a scris câteva strofe despre o vacă, numită Manea, care s-a pierdut, și s-a zvonit mai apoi prin sat că ar fi fost văzută la Chișinău, în Parlament. Întâmplător sau nu, în parlamentul de atunci era un deputat pe nume Manea, care a reacționat iritat, dând în judecată publicația Literatură și artă, în care apăruse epigrama ofensatoare. Publicația a fost nevoită să-i prezinte scuze deputatului, iar autorul epigramei a mai adăugat o strofă la buclucașa sa operă, strofă care se termina cu o concluzie îmbucurătoare: „Vaca Manea s-a găsit!”, făcând aluzie la ridicolul situației, în care deputatul agrarian s-a autodenunțat, recunoscându-se în eroina epigramei.

În toți acești ani de existență a Republicii Moldova, Parlamentul nostru a fost o inepuizabilă sursă de umor, voluntar și nu tocmai, astfel încât distracția ne-a fost garantată mereu. Nu și siguranța zilei de mâine, nu și drepturile elementare. Spre exemplu, xenofobia este condamnată, cazurile de xenofobie fiind, uneori, pedepsite (a se vedea cazul profesorului Victor Cravcenco), dar nu și atunci când xenofobia este de fapt românofobie (a se vedea numeroasele ieșiri românofobe ale unor așa-ziși istorici, invitați la diverse posturi de televiziune în calitate de „analiști politici”). Legile noastre sunt atât de imperfecte, încât funcționarea lor este problematică, dacă nu imposibilă, ele fiind sabotate de greșelile, intenționate sau neintenționate, prezente în textele legislative. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este contradicția dintre textul Declarației de Independență și Constituție, primul text consacrând în cel mai clar mod termenul „limba română”, iar Constituția venind să-i opună acestuia termenul de „limbă moldovenească”. Cu regert, Legea care stă la baza legislației noastre este o mostră de text votat de niște oameni agramați, dușmani ai științei, text care ne-a blocat, pentru mult timp, proiectul de edificare a unei societăți civilizate.

Cum s-a putut întâmpla ca în Legislativ să ajungă oameni atât de iresponsabili? Alegerile noastre sunt o formă de perpetuare a vechilor structuri, sovietice, prin acele metode perimate, moștenite de la vechiul sistem de selectare a „exponenților poporului”. Aparent, s-au schimbat unele lucruri: avem pluralism politic și dreptul la libera asociere, dar nomenklatura sovietică s-a adaptat în mod miraculos acestor noi condiții, profitând de miopia opiniei publice. „Politica este o curvă bătrână, care are mereu nevoie de oameni virgini”, ca să citez o replică celebră din piesa Titanic Vals de Tudor Mușatescu. Pe orice listă de partid intră un „virgin” (un candidat necompromis) sau mai mulți, având rolul de „locmotivă”, trăgând după sine câteva zeci de personaje mai mult sau mai puțin cunoscute, care, altfel, n-ar avea nicio șansă să fie alese. Personaje care își folosec apoi influența în scopuri personale, de cele mai multe ori antagonice cu interesele celor pe care sunt chemate să-i reprezinte.

Știu, veți zice: dacă asta e regula jocului, înseamnă că de vină e democrația! Ei bine, nu e. Legile noastre depind de fiecare vot din Legislativ, de fiecare argument spus sau omis, de fiecare minciună, de fiecare intrigă țesută în culisele acestei instituții, care ar trebui să întrunească floarea societății, nu penali care se ascund de justiție în penumbra imunității parlamentare. Altfel, obținem nu doar un parlament al „rinocerilor” ionescieni, ci și legi întocmite astfel, încât să promoveze „rinocerita”. Atâta timp cât listele de partid vor continua să fie niște ascunzișuri pentru „rinoceri” (alteori, nu „rinoceri”, ci doar niște „vaci rătăcite”) nicio reformă nu va fi posibilă în societatea noastră, afectată și ea de „sovietiă” acută. În România, procesul de „derinocerizare” a început. Cu întârziere, e adevărat, dar deja există rezultate, fapte. La noi? Nimic. Suntem într-o situație demnă de o nouă piesă de teatru: toată lumea ne laudă pentru frumosul nostru succes în frumosul „proiect european”, dar succesele reale întârzie să se manifeste, parcă stând să vadă dincotro bate vântul geopolitic.

Nu mă voi opri asupra recentelor scandaluri din Parlament. Sper ca acestea să trezească alegătorul, dezgustat și apatic, și să-l mobilizeze. Aș vrea să cred că există deja în societatea noastră un nucleu sănătos, din societatea civilă, care va studia cu atenție listele pe care, în toamna care vine, partidele politice ni le vor propune. Vreau să cred că și presa va avea capacitatea de a-și depăși instinctele vechi, de „tribună de partid”, și va face un pas important spre normalitate, încercând să informeze publicul despre fiecare dintre candidații prezenți pe listele partidelor și rămânând rece la comenzile politice, care, în mod sigur, vor fi la fel de insistente ca și până acum. Știu că e vară, iar până la alegeri mai este. Foarte bine. Avem acest răgaz pentru a ne pregăti de examenul de europenism din toamnă: derinocerizarea (sau „demaneizarea”) Parlamentului.

Publicat în Evenimentul zilei (ultima accesare: 11/11/2014)

28 iunie: între atunci şi acum

28 iun.

Sursa imaginii: Blogul lui Victor Roncea.

Acum 22 (şi 21) de ani, sfidam autorităţile din Chişinău, purtând o panglică neagră, în semn de doliu şi de protest contra ocupaţiei soveitice. Acum 20 de ani veneam la Bucureşti, cu speranţa de a afla mai mult adevăr (decât îmi lăsa „la vedere” istoriografia lui Lazarev şi Mohov) în instituţiile de învăţământ din Ţară…

Acum câteva zile un Decret prezidenţial, semnat de Preşedintele Mihai Ghimpu, a făcut ceea ar fi trebuit să facă încă primul Parlament, ales în mod democratic, de la Chişinău: a spus în mod sincer adevărul despre ocupaţia sovietică, afirmând, în plan politic, ceea ce au crezut şi mi-au mărturisit de nenumărate ori persoanele cele mai dragi şi mai oneste pe care le-am cunoscut în viaţa mea. E un Decret istoric, ce spune ceea ce ştiu toţi românii conştienţi de soarta lor: că am fost ocupaţi şi merităm recunoaşterea acestui adevăr şi pe plan internaţional. Nimic ofensator sau complicat, doar un adevăr simplu, cunoscut de toată lumea.  Dece, totuşi, atâta tam-tam în legătură cu acest Decret şi de ce acestă situaţie absurdă?

Ce se întâmplă la Chişinău?

Societatea este, la un moment dat, derutată de faptul că, în sfârşit, un preşedinte al Republicii Moldova îndrăzneşte să fie sincer. Oare avem o societate atât de afectată de duplicitate, de sindromul Stockholm, de politica „bovină” (după cum a numit-o publicistul Nicolae Negru): cea a „viţelului blând, care, cică, ar suge de la două vaci”? Sau scena politică a R.Moldova a fost invadată de rinoceri, aşa încât n-a mai rămas în ea nici sămânţă de bărbăţie? Cum se explică faptul că un ziar care se pretinde fruntea presei democratice şi apărător al intereselor românilor găseşte că tocmai azi, 28 iunie 2010, este momentul să dea citate (nişte sentinţe neîntemeiate, bineînţeles) din „părinţii” istoriografiei sovietice, printre care şi Lucheria Repida, care, întâmplător, a fost şi pe post de mentor pentru un politician susţinut de Kremlin, care a venit, recent, cu ideea unui controversat plan de fundamentalizare a societăţii basarabene? Cum se explică faptul că, după 20 de ani de pretinsă libertate, încă se mai găsesc politicieni care fug de momentul adevărului, invocând mult prea uzatul şi devenit ridicol, prin falsitatea sa, pretext al pragmatismului în relaţiile cu Moscova?

Ce se întâmplă la Bucureşti?

În afară de demersul, ca de obicei, tranşant şi pertinent, al Preşedintelui Băsescu în problema politicii externe şi alte câteva, la fel de oportune, ale Ministrului de Externe Teodor Baconschi, problema raptului Basarabiei pare să nu mai intereseze pe nimeni la Bucureşti. Presa (cea mai mare parte a ei) care se inflamase odată, indignată  de „votul masiv” al basarabenilor, acordat preşedintelui Băsescu în recentele alegeri, a considerat, în mod evident, că 28 iunie 1940 nu e o dată atât de importantă pentru români, încât să se solidarizeze cu doliul păstrat, pentru prima dată în mod oficial, de românii din Republica Moldova. Poate că are dreptate, ignorând, ca de obicei, această mare şi permanentă durere românească. Cel puţin, aşa demosntrează că este sinceră, iar basarabenii, la viitoarele alegeri, vor şti exact căror posturi media sa nu le dea crezare. În niciun caz.

 

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: