Tag Archives: PCRM

Un argument amar

11 apr.

N-am înţeles niciodată ilara afirmaţie despre legile de la noi, care, chipurile, ar fi foarte bune, dar nu se „implementează” și nu se respectă. Dacă nu se respectă, înseamnă că sunt în contradicţie cu sistemul, cu mentalitatea societăţii per ansamblu sau, şi mai grav, denotă o îngrijorătoare dezorganizare a acestei societăţi. Câteva dintre articolele pe care le-am „salvat” (ceva timp în urmă) vin să ilustreze frica mea de o dictatură a… legilor nerespectate (sau: nerespectabile!?)  pe la noi. Spre exemplu, unele știri te lasă cu impresia că nu exista ac de cojoc pentru Klimenko  . Altul: Alina Radu despre nereguli pe la CC. Altul: Cerem demisia CC.  Despre Ceasurile elvetiene nici nu mai vorbim…  Și nici despre Curtea din ogradă

Știu, veți spune că sunt știri fumate, articole vechi. Veți mai spune că de atunci multe s-au schimbat. Da, s-au schimbat unele lucruri, esența chestiunii, însă, nu. Am selectat aceste articole din presa electronică, acum câteva luni, pentru că mi s-a părut strigător la cer acest dezacord cu noi înșine: rateurile în procesul construcției unei societăți conformă cu aspirațiile sale  declarate descalifică „echipa” Republicii Moldova pentru cursa europeană… În plus, tergiversarea măsurilor de reformare, inclusiv a celor din domeniul justiției, conduce la aceeași concluzie. Știrile din actualitate nu sunt mai optimiste, din păcate.

* * *

Ca o hârtie de turnesol este chestiunea advărului despre 7 aprilie 2009. Ca și acum 2 ani, avem același „peisaj”: există victime, dar vinovați nu. Mai mult, am auzit destule justificări ale acțiunilor abominabile ale organelor de ordine, unele ajungând să calomnieze victimele, inclusiv persoanele decedate în confruntările stradale, cărora li se reproșează faptul că nu au fost niște sfinți. Dacă partidele care recurg la acest gen de justificări nu s-ar pretinde mari creștini evlavioși și purtători exemplari ai moralei creștine, aș zice că sunt niște rătăciți, și atât. Dar ei demonstrează că sunt ipocriți de-a binelea, atunci când se fac a  uita că nu au dreptul să se substituie lui Dumnezeu, indiferent de gravitatea vinei celor uciși (dacă aceștia au avut vreo vină). Vina aceea (presupusă, invocată de avocații călăilor) a rămas acum o chestiune între ei și Dumnezeu. Dacă acele victime nu au fost niște sfinți, ele au devenit niște martiri doar prin faptul că au căzut sub dictatura legilor nerespectate…

P.S. Nu-mi place obiceiul de a scrie despre anumite probleme la date fixe și doar cu anumite ocazii.  Îmi place să cred că adevărul despre 7 aprilie va fi făcut public, și nu neapărat la o aniversare tristă, la un început de aprilie, sau într-o campanie electorală… Această notă este, firește, un fel de ecou la dezbaterile din presă, dar și expresia unor îngrijorări mai vechi.

Un 27 martie pe care îl așteptam…

28 mart.

Acum (aproximativ) un an autoritățile comuniste instituiau un regim restrictiv, de tip sovietic, la frontiera cu România, interzicând cetățenilor români să vină la Chișinău, pentru a sărbători cei 91 de ani de la decizia Sfatului Țării de unire a Basarabiei cu România. Mai mulți lideri PCRM au justificat, ulterior, restricțiile respective cu existența unor ”informații” privind  eventuale diversiuni, despre care ei pretindeau că sunt pregătite în țara vecină (celebra teză stalinistă despre pericolul ”imperialismului românesc”), menite să ”destabilizeze situația” (extrem de stabilă, probabil, în viziunea dumnealor) din R.Moldova.

Ce a urmat… s-a văzut. Cu părere de rău, chiar forțele de ordine, plătite din buzunarul public, s-au purtat ca niște diversioniști profesioniști, maltratând populația civilă și călcând în picioare conceptul de securitate a cetățeanului, garantată de Constituție.

Anul acesta cei vreo sută de tineri studenți din România, care doreau să vină la Chișinău, pentru a-și îmbrățișa frații de pe malul stâng al Prutului, au avut, în sfârșit, posibilitatea să o facă (deși unul dintre aceștia, Vlad Pârău, căruia i s-a pus interdicție la frontieră în 2008, tot nu a putut intra în R.Moldova – nu știu din vina cui, interdicția, care datează de pe timpul regimului comunist, încă nu a fost ridicată*). Tinerii au participat la acțiunile de comemorare a evenimentelor din 27 martie 1918, fără ca vreun incident, oricât de mic, să ”destabilizeze” situația. În afară de câteva băbuțe scandalizate la vederea tricolorului nostru pe străzi, Chișinăul și-a văzut liniștit de nevoi și de griji, inerente în preajma Floriilor… Prin comparație cu isteria de anul trecut, liniștea din acest an a demonstrat ridicolul acțiunilor PCRM și al românofobiei în general.

* * * 

Depuneri de flori la mormintele deputaților din Sfatul Țării care au votat Unirea, o masă rotundă la Uniunea Scriitorilor, cu participarea Robertei Anastase, parlamentar român, Președinte al Camerei Deputaților, care și-a sărbătorit astfel ziua de naștere, un marș prin centrul orașului, o horă a tinerilor de pe ambele maluri ale Prutului și, conform mărturiilor unei tinere jurnaliste, un tulburător concert al maestrului Tudor Gheorghe, seara, la Filarmonică. O glumă a Președintelui interimar, Mihai Ghimpu, spusă în timpul concertului lui Tudor Gheorghe și citată de agenția UNIMEDIA, a făcut probabil să tresalte inima fostului președinte V.Voronin… Așa s-au manifestat românismul și atitudinile unionsite la Chișinău în ziua de 27 martie 2010: aproape la fel ca și în ceilalți ani, cu singura diferență că anul acesta nu s-au pus piedici din partea autorităților, iar Președintele a reușit să facă și o aluzie la o eventuală reîntregire românească (vezi și: JurnalTV).

* * *

Sigur că am și unele regrete: cred că trebuia să fim de o mie de ori mai mulți, aici la Chișinău, și că noile posturi de televiziune ar fi trebuit să facă ceva mai multe eforturi pentru a prezenta aceste evenimente în lumina adevărului, nu pe princpiul ”ceva mai bine decât deloc”. Am fost întristată să văd că în reportajul principal difuzat de Jurnal TV cu ocazia acestor evenimente ultimele cuvinte le revin comentatorilor din fostul și/sau actualul PCRM, care nu s-au rușinat să spună, pur și simplu, minciuni despre ziua de 27 martie 1918. Probabil, tinerilor de la Jurnal TV nu le-a trecut prin cap că ar putea cere și părerea unor istorici de notorietate, care să comenteze și ei, dar cu argumente științifice, aberațiile comuniștilor. De menționat că Jurnal TV a reușit să adune destul de multe (și mulți) critici în scurtul interval de timp de la înființare până în prezent. Un comentariu incisiv, dar pertinent, după părerea mea, se poate citi pe blogul lui Dorin Onofrei .  Sigur, și eu cred că, fiind la început de drum, postul ar trebui să beneficieze de o perioadă de grație și să nu fie judecat și criticat prea aspru. Totuși, e trist faptul că ziua de 27 martie nu a avut parte de o mediatizare corectă, pe măsura importanței sale, în ciuda faptului că anul acesta avem deja mai multe posturi de televiziune, considerate libere, concurente.

Un reportaj ceva mai bine realizat a dat Pro TV Chișinău.

* * *

Secvențe de la manifestările din 27 martie:

* * *

Pe de altă parte, jurnalista Stela Popa, care a participat la Ziele Basarabiei în Țară, inlcusiv la Timișoara, unde și-a lansat și cartea ”100 de zile”, scrie pe Blogul său despre o indolență asemănătoare a presei de acolo. Nu știu cine e vinovat. Un lucru este cert: românismul nu se poate măsura, cum nu poți măsura iubirea, și uneori nu se potrivește cu manifestările zgomotoase, el poate fi intimidat prin acțiuni nesincere sau excesive, extremiste, iar presa care este ahtiată, lacomă de senzațional, grotesc sau, cum se pretinde uneori, ”glamour”, nu va reuși niciodată să surprindă adevărata splendoare a sentimentului unionist, pentru că acesta nu este nici senzațional, nici grotesc, și nici ”glamour” (în sensul cu care ne-a obișnuit ceea ce numim azi ”presa mondenă”). Românismul și, implicit, unionismul sunt o stare naturală, frumoasă și strălucitoare prin ea însăși, prin grija pentru aproape (apropo de Abecedarul lui Creangă, prin care sfătosul bunic din Humulești le cultiva copiilor sentimentul solidarității, dorința de a-și ajuta compatrioții), dar și prin dragostea pentru carte, și… prin tristețea cu care ne privește de pe celălalt mal al Istoriei.

* * *

Astă seară, la Palatul Național din Chișinău, cântăreți de pe ambele maluri ale Prutului au adus  un omagiu regretatului Dan Spătaru, într-un alt concert de zile mari: ”Drumurile noastre…”, ca un nou argument la teza continuității culturale românești, aici în Basarabia…

* * *

P.S. 27 martie a fost o zi cu adevărat încărcată de semnificații, și, tot căutând să-mi dau seama: cât din ceea ce văzusem și auzisem în ziua respectivă este de apreciat și cât ar trebui corectat – la anul și în anii următori -, am pierdut, la un moment dat, starea de echilibru: prin comentarii cam vagi și/sau cam ironice, într-o corespondență personală, am atins sensibilități pe care altfel aș fi preferat să le menajez… Cine este vizat își va da seama despre ce vorbesc și că îmi pare, sincer, rău!

–––––

* –  Precizare. Din știrile televizate din data de 27, aflam, contrariați, că Vlad Pârău nu era lăsat să intre pe teritoriul R.Moldova. Azi, citind pe un site dedicat temei basarabene o postare cu titlul Jurnalul de bord al călătoriei în Basarabia , aflăm că problema s-a rezolvat, totuși (a se citi de jos în sus):

Ora 14.15: Deja cateva sute de tineri striga Basarabia – Unire si Moldova a inviat/Adevarat a inviat

Ora 13.45: Oamenii incep sa se adune in fata Academiei de Stiinte. Apar primele steaguri tricolore fluturate

Ora 13.20: Intr-un final am ajuns la Chisinau, cu tot cu Vlad Parau. Acum incercam sa ne cunoastem fratii din Chisinau, sunt bucurosi ca si noi. O parte dintre noi steagurile, ceilalti sunt la masa. Bine v-am gasit!

Ora 09.44: Plecam in sfarsit din vama, fara Vlad Parau, intors absurd inapoi din cauza unei interdictii a regimului Voronin, perpetuat in prezent de actualul “regim democrat”. Suntem obositi si indignati… .

Ora 08.45: Stam de 150 de minute in vami. Dupa obositoarele formalitati asteptam ca si Vlad Parau, cetateanul expulzat pe 01 decembrie 2008, pentru ca purta costum national, sa fie acceptat in Republica Moldova dupa procedurile biroctratice.

Ora 05.55: Am ajuns la prima vama romana, formalitatile merg greu pentru 52 de persoane.

Ora 04.13: Inca 50 km si ajungem la o granita care nu ar trebui sa existe… .

Ora 02.00: Autocarul a ajuns la Ramnicu Sarat. Ne insotesc spre Chisinau studenti din Germania, Olanda, Franta, Suedia si Spania, veniti pentru a vedea cu ochii lor relatia dintre poporul unic al celor doua tari.

Adevăruri irefutabile, exprimate cu inocență

23 mart.

Fără a fi mari specialiști în futurologie, copiii, alteori chiar și animăluțele de casă pot servi ca argumente privind atitudinea electoratului și a tendințelor din societate. Adevărurile cele mai amare pentru politicieni se exprimă adesea în forme dintre cele mai nevinovate. Uneori, parcă un regizor nevăzut produce veritabile opere de artă și le distribuie printre zilele posomorâte ale ”muritorilor de rând”: acele scenete-metafore prin care viața bate filmul, mici parabole în care se refugiază o întreagă filosofie, esențială, a cotidianului…

Astă vară, am pus pe Blog un filmuleț foarte nostim, preluat de pe Unimedia: o fetiță acordând un mic interviu, probabil unei ziariste, iar pe planul al doilea, niște băieței cam de acceași vârstă, care strigă ”Jos comuniștii!”, ca și cum s-ar afla la un miting în PMAN. Respectivul clip se găsește și azi pe YouTube:

De câte ori revăd acest film, îmi aduc aminte de un caz relatat de un coleg. Prietenii lui, care prin 1988-89 nu pierdeau niciun miting de protest, aveau și un papagal. În timpul unei petreceri, papagalul i-a uimit pe invitați cu talentul său anticomunist: la un moment, dat, pasărea a început a striga, imitând vocile celor doi copii ai gazdei: Jos mafia! Jos mafia! Era, în mod sigur, timpul schimbărilor, altfel am fi urmărit o reflecție în oglinda realității sovietice a cunoscutei comedii a lui Eldar Riazanov, în care niște papagali fac obiectul unei serioase anchete polițienești, din cauza replicilor ofensatoare la adresa familiei țarului, pe care le-au învățat de la un… papagal-revoluționar.

Pe timpul URSS, țăranii protestau contra regimului, poreclindu-și câinii sau porcii cu numele ”conducătorilor iubiți” (am auzit despre câini pe care îi chema Ivan Ivanovici (în onoarea Tov. Prim secretar de partid I.I.Bodiul), de exemplu, sau despre porcușori Leonid Ilici (în cinstea lui Brejnev). Bunica avea o purcică,  pe care o dezmierda Mășuța. Am îndrăznit să-i spun că Mașa este o formă diminutivă (în onomastica rusă) de la frumosul, biblicul, Maria, și că nu era potrivit pentru un anumal, dar bunica era de altă părere. Da, mi-a răspuns, Maria este un nume frumos, dar Mașa nu! Pentru urechea bunicuței, Mașa/Mășuța suna mai degrabă ca o poreclă, ce se potrivea mănușă pentru ființa vesel grohăitoare și rozalie din coteț…

Concluzia? Dacă faci parte din clasa politică și te afli la guvernare, și ajungi să fii contestat prin metafore de acest gen: inedite și, la prima vedere, aproape inocente, e semn că trebuie să-ți faci bagajele și să te cam retragi în opoziție, pentru că, din punct de vedere electoral, ți-a cântat… cucu… adică papagalul: Jos mafia!

Amenințările din aprilie i se par dlui Voronin act de toleranță…

21 iul.

Dl Voronin, din nou, se crede un mare filolog, ce știe mai multă lingvistică decât Eugen Coșeriu, și atacă din nou limba română, insistând că oricine s-a născut în Moldova vorbește ”limba moldovenească”. A uitat, probabil, de ucraineni, ruși, găgăuzi, bulgari…  http://omg.md/Content.aspx?id=4125&lang=1

A uitat și de Grigore Vieru, care și-a cântat cel mai frumos mama (apropo de ce zice Voronin că a vorbi românește înseamnă lipsă de respect față de părinți – părinții mei, dar și bunicii, au susținut mereu că vorbesc româna și că suntem români!), militând pentru recunoașterea drepturilor limbii române în R.Moldova. A uitat și de Eminescu (Suntem români și punctum!)… Ce să-i faci, așa e la bătrânețe, mai uită omul… 

A uitat și cât de intolerant a fost mereu față de românii din Republica Moldova. Acum pretinde că ar fi manifestat ”prea multă toleranță”! Ca să vezi… dacă atacurile furibunde la adresa românilor și culturii române înseamnă ”toleranță” în limbajul prezidențial, cam ce ar însemna în accepțiunea comuniștilor noștri ”intoleranță”?

Amenințările din aprilie ale lui Voronin: De notat cu câtă ură vorbește președintele despre tineri, despre România  și despre românism în genere. Niciun cuvânt despre cruzimea polițiștilor. Niciun cuvânt de condamnare a vandalismului ca fenomen (de altfel, nici nu au fost căutați vinovații pentru vandalisme, au căutat numai ”antistataliști”, folosindu-se de situație în scopuri electorale), doar insinuări ca România, opoziția  și românii din R.Moldova sunt de vină! Și unii deputați comuniști îndrănesc să afirme că  politica PCRM nu este românofobă!    

Apropo, am participat și eu la protestele din 10 noiembrie 1988. Îmi aduc foarte bine aminte despre ceea ce povestește dl Voronin. Am și scris despre acea diversiune din 10 noiembrie…

Sub semnul ipocriziei (IV). Demagogie stalinistă: interdicția de a vorbi despre crimele staliniste

3 iul.

Fariseism, ipocrizie, ca la comuniști. Gr.Petrenco se face de râs din nou, reiterând interdicția, născocită de urmașii ideologici ai lui Stalin, de a readuce în discuție  crimele stalinismului și a-i comemora victimele: http://omg.md/Content.aspx?id=3808&lang=1 

Apropo de ”argumentul” precum că crimele lui Stalin au fost condamnate o dată, și crimele hitleriste au fost condamnate de toată lumea, iar Germania și-a cerut scuze public și a plătit despăgubiri victimelor Holocaustului sau urmașilor lor… Spre deosebire de Rusia, care încă mai pretinde că ne-a făcut un mare bine, deportându-ne bunicii și bătându-și foc de noi în tot timpul ocpației sovietice. Aici e diferența dintre hitlerism și stalinism.

Și totuși, despre crimele lui Hitler se discută în continuare, iar victimele Holocaustului sunt comemorate în fiecare an, așa cum trebuie să fie (pentru că: cine uită trecutul riscă să-l repete). Interdicția de a discuta despre victimele stalinismului este, deci, nu numai un tertip ipocrit al adepților ”redcenți” ai stalinismului, ci și o mare nedreptate față de cei care au suferit.

În plus, PCRM este purtătorul/moștenitorul ideologiei staliniste, care a făcut sute de mii de jertfe aici. Este vorba de teoria care stă la baza politicii naționale a PCRM – o teorie rasistă, xenofobă și antieuropeană prin esența sa (dincolo de faptul că este anticonstituțională – PCRM a reușit să convingă pe toată lumea că disprețuiește Constituția R.Moldova, încălcând cele mai importante principii care stau la baza ei: separația puterilor în stat, suveranitatea, care aparține poporului, și drepturile omului).

* * *

Nu e de mirare că liderii PCRM nu vor ca în societate să se discute despre crimele stalinismului și despre rudimentele mentalității staliniste care sufocă democrația din RM. Ei se simt vinovați, pentru că, după ce a adoptat teoria stalinistă a ”limbii moldovenești”, PCRM a făcut uz și de metodele prin care Stalin a reușit să IMPUNĂ acea teorie.  * * *

* * *

* * *

”Împreună împotriva torturii”

26 iun.

Campania ”Împreună împotriva torturii”  s-a sfârșit azi cu un gest simbolic (baloane albe s-au ridicat spre cer, în semn de protest contra tratamentului antiuman din penitenciare) și cu unul de ajutor acordat victimelor acestor practici degradante. Ajutorul constă în  instituirea liniei fierbinți pentru cei care au suferit de pe urma torturii: 0 8001 2222 (vezi și: http://voceabasarabiei.net/index.php/stiri/social/3224-audio-baloanele-albe-contra-torturii  ). 

* * *
O parodie amară…

02.07.2009 Proteste contra torturii, din nou, la Chișinău: http://www.stireazilei.md/news-800

* * * 

Erori de tot felul sau A doua zi după Eminescu

17 iun.

De două zile am probleme cu Blogul. Dă erori de tot felul, funcționează cu intermitențe, nu pot redacta articolele, alteori nu merg legăturile externe… Nu știu care e cauza, nici cei de la wordpress nu mi-au putut explica ce se întâmplă. Am observat că probleme similare au avut și alte bloguri, al meu nu e o excepție. Sper că e ceva temporar. 

Sigur, aș fi preferat, în loc să mă plâng de erori care afectează cyber-ambianța mea, să scriu despre erorile de atitudine ale PCRM, de exemplu – pentru că sunt multe -,  sau să mă revolt că după o campanie salbatică de românofobie, dl Președinte Voronin se duce liniștit să depună flori la bustul lui Eminescu, defilând sfidător printre scritorii români de pe  frmoasa Alee a Clasicilor… Iată consecințele unui sistem de educație superficial, mi-am zis: dacă ”boborul” ar fi știut că Eminescu a scris mai mult decât ”Somnoroase păsărele”, ”Viața” și ”Împărat și Proletar”, dacă ar fi știut câtă simțire și câtă energie i-a dedicat publicistul M.Eminescu Basarabiei, de cât spirit analitic și de câtă insistență a dat dovadă, scriind articole în care demasca perfidia imperialismului rusesc, probabil că acest furt electoral , manifestat prin mimarea gestului de pietate față de Românul Absolut Eminescu (după expresia lui Petre Țuțea), cel despre care Iorga a zis că este ”expresia integrală a națiunii române”, nu ar fi fost posibil… Ar fi scandalizat, pur și simplu, opinia publică.

Aș fi preferat să scriu despre ce înseamnă să te ”desprinzi” de la treburi și să mergi să votezi în alt oraș, dacă ești plecat peste hotare și stai înr-o localitate unde nu există reprezentanță diplomatică moldovenească (eu am fost în situația asta: e vorba și de timp, și de bani, și de voință – adică e nevoie de multă dragoste pentru locurile natale, ca să pleci în alt oraș (sau chiar altă țară) doar pentru a vota, iar dacă alegerile sunt fixate pentru o zi de miercuri, misiunea este de zece ori mai difcilă)…

După ce l-am omagiat pe Eminescu, după ce ne-am adus aminte de sacrifciul lui Eminescu, poetul care ar fi putut sta comod pe laurii purtați de muze, ascultând corul armonios al lăudătorilor, dacă n-ar fi preferat să lupte și să fie incomod pentru prea multă lume, sfidând ipocrizia patrioților de mucava, după ce l-am mai citit o dată pe cel despre care se spune că îi prefera pe ”Heine și Goethe” în loc de ”haine și ghete”, tonul cu care s-a dat startul acestei noi campanii electorale pare deosebit de strident și de fals…

Mă mulțumesc însă cu un gest, politicos, de recomandare – pentru cei care nu l-au văzut, sigur – a filmului despre Eminescu, realizat pentru emisiunea Mari Români, avându-l drept prezentator pe Andrei Gheorghe, și pe care îl găsiți aici: https://argribincea.wordpress.com/aer-si-aere/dor-de-eminescu/

                                                                                       

Sub semnul ipocriziei (III). ”IpoCriz(i)a”. Notițe ironice

10 iun.

1. Mai mulți cunoscuți mi-au mărtirist că li s-a dat de înțeles ca, din salariile lor de bugetari, se va deconta un anume procent pentru reconstrucția clădirilor devastate în timpul protestelor postelectorale din Chișinău.  Mi-am dat seama că guvernanții vor specula situația complicată în care ne aflăm, pentru a trage cât mai multe foloase, în detrimentul contribuabilului, care va trebui ”convins” (prin această nouă metodă din seria ”terapie de șoc”, brevetată de fosta nomenklatura sovietică, devenită peste noapte ”democratică”, și adoptată cu succes de PCRM) că tot ce trage și pătimește este numai și numai din cauza ”opoziției iresponsabile” și… manipulate de forțe oculte din Occident și România, dușmane ”statalității” noastre. Noroc de declarațiile ministrlui Baldovici, care varsă lumină asupra chestiunii privind cheltuielile legate de reconstrucția celor două clădiri administrative. Ministrul a spus că reconstrucția era prevăzită de mult timp (ceea ce înseamnă că bani pentru asta există, erau prevăzuți de buget, proiectul reconstrucției fiind unul extrem de constisitor – dlui Baldovici i-a scăpat afirmația despre intenția constructorilor antrenați în acest proiect de a lăsa doar scheletul clădirii vechi! vezi: http://www.unimedia.md/?mod=news&id=11133 ).

Deci, cum se explică această campanie de mințire a populației, de la care Guvernul pretinde să contribuie la un proiect pentru care există deja mijloace, prevăzute de buget, adică adunate tot de la populație? Mă tem că explicația este rușinos de simplă: lăcomie și lipsă de respect față de contribuabil, adică față de cetățeanul muncitor, pe care PCRM pretinde că îl reprezintă.

2. Tot criza este invocată în calitate de argument pentru decizia guvernamentală de a comasa Institutul de Filologie al AȘM cu cel al Patrimoniului Cultural al AȘM. Este foarte bine cunoscută ”dragostea” pe care o poartă campionii românofobiei din RM Institutului de Filologie,  care s-a opus de atâtea ori tentativelor de a ”legitimiza”, prin autoritatea unor filologi, termenul de ”limba moldovenească”. Tot așa cum cei mai mulți dintre istoricii noștri au respins, prin argumente și atitudine fermă, teoria stalinistă a moldovenismului (alias moldo-statalismul), la fel și filologii preferă adevărul științific, falsului argument, invocat de ”moldoveniști”, despre ”necesitatea” de a numi limba română vorbită în RM altfel decât limba română vorbită la București.  Lucru pentru care Puterea a tot lovit în această instituție, fără milă și fără să conștientizeze că astfel lovește în termenul pe care insistă cu atâta patos: acela de ”statalitate” (un termen împrumutat, din ignoranță, din vocabularul ideologilor sovietici, care s suprapune cu noțiuniea de suveranitate). Or, sunt cunoscute situații în care o națiune ființează, supraviețuiește unor etape vitrege din istoria sa în lipsa unul guvern, dar o națiune modernă fără cultură nu cred să poată supraviețui…

3. Azi am ascultat (în cadrul Orei Parlamentului, radio Vocea Basarabiei) programul de guvernare al ”noului” guvern. Vorba vine, noul guvern este compus din aceiași membri, cu două excepții, printre care ministrul… culturii. Oare să fie o întâmplare faptul că tocmai la capitolul cultură se împiedică, din nou (și mereu), PCRM?

Pe lângă faptul că tovarășa de fier Greceanîi nu a pierdut ocazia să facă propagandă electorală în favoarea partidului său și să acuze opoziția de ”tentativă eșuată de lovitură de stat”, programul prevede puține lucruri. Printre ele, renunțarea deputaților la niște bani, despre care un alt deputat comunist a spus că de fapt NU EXISTĂ, adică renunțarea la o retribuție virtuală (dacă tot nu sunt bani, de ce să nu renunțe la ei, nu-i așa?, mai ales că astfel își mai pot face puțin capital electoral…). E adevărat că un deputat din opoziție (jusirtul V.Nagacevschi, PLDM) le-a explicat deputaților PCRM că legea pe care aceștia propuneau s-o amendeze, pentru a putea renunța la banii INEXISTENȚI, este, la fel… inexistentă! Pentru că nu a fost publicată în Monitorul Oficial. Explicație foarte binevenită, constructivă chiar, aș îndrăzni să afirm, pentru care dl Nagacevschi s-a ales cu laude din partea dlui Președintelui Voronin! E adevărat că, anterior, tot dl Nagacevschi a primit severa predeapsă prezidențială  – închiderea microfonului – la care s-a adăugat și o ”glumiță” nesărată a dlui Voronin: chemarea Ambulanței (care, zice presa, a și venit, la timp!)

Programul guvernamental a servit drept prilej pentru purtătorii mesajului politic al fracțiunii majoritare de a mai emite câteva replici românofobe, sărind, din nou, la gâtul României. Aici chiar n-am înțeles care era rațiunea atacurilor. După părerea mea,  societatea este destul de bine ”montată” contra ”românilor”, asta se vede cu ochiul liber, numai dacă insiști să ți se vorbească în limba de stat la magazinele bine înfipte din centrul Chișinăului… Sincer, PCRM chiar nu mai trebuie să facă propagandă xenofobă, atacurile de până acum fiind, în mod categoric, suficiente!

Apropo, în această privință, lucrurile sunt extrem de grave. Deputații PCRM trebuie chemați în istanță pentru incitare la xenofobie.

Dna Greceanîi a fost de-a dreptul isterizată de întrebările oponenților, ajungând să atace și cea de-”a patra putere din stat”, așa timorată cum e, după cum menționează un recent raport al Departamentului de Stat al SUA în problema drepturilor omului (vezi, în aces sens: http://politicom.moldova.org/news/raport-sua-presa-moldoveana-este-intimidata-de-oficiali-201310-rom.html ) …  (Dna Greceanâi a axuzat presa că ”scrie la comandă”.) A intervenit, printr-un gest părintesc, însuși Președintele în exercițiiu al R.Moldova, închizându-le microfonul deputaților obraznici care au îndrăznit să pună întrebări incomode protejatei sale. Senzația era că mai e puțin și deputații din opoziție vor fi linșați, la ordinul ”șefului”, ”mâniet peste măsură”.

Iată fragmentul jenant în care interpelarea dlui Nagacevschi îi irită atât de mult pe Dl Voronin și dna Greceanîi, încât  unul face o glumă proastă, iar celălalt (dna Greceanîi) răspunde absolut aiurea la întrebări: 

4. Până și lupii fug de PCRM 🙂

Mai multe ar fi de comentat, dar deocamdată mă opresc aici, nu înainte de a remarca declarația lui Marian Lupu, prin care acesta își anunță plecarea din PCRM. Liderii partidelor de opoziție au salutat-o, dar au pus la îndoială sinceritatea ei. Poate că  ei au de ce să fie suspicioși… Eu însă, ascultând inepțiile debitate de deputații comuniști, în totalitate agramate și grobiene (mai ales umorul cam mojicesc al spikearului Voronin), îl înțeleg pe ”Lupul fugar”, îi dau dreptate și chiar îl compătimesc: eu n-aș rezista într-o companie ca asta nici un sfert de oră!.. 🙂 Mai mult, s-ar putea ca, pe ascuns, Lupu să fi fost bănuit de ”românofilie” de foștii colegi de partid, din cauza exprimării sale, care este în mod evident mai elevată decât a celorlalți PCRM-iști… vorbitori (de notat că nu toți membrii PCRM se încumetă să se exprime verbal/oral, unii preferând, în mod clar, comunicarea nonverbală (sau poate scrisă?)).

Altfel, declarația dlui Lupu conține, implicit, acuzații grave la adresa conducerii PCRM, pentru că fostul lider comunist invocă lipsa de seriozitate a campaniei antiromânești a PCRM, în care liderii opoziției sunt învinuiți de tentativă de ”lovitură de stat”, dar nu aduc (banuiesc, pentru că nu există) dovezi în acest sens. Cred că, datorită acestor acuzații la adresa PCRM, declarația lui Marian Lupu trebuie considerată ca un gest onorabil, oricare ar fi adevăratele (profundele)  motive ale plecării dlui Lupu din partid…

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: