Tag Archives: modă

2.Chanel în loc de confirmare

16 Feb

Personificarea fidelității stilistice, Casa Chanel (creatorul colecției, Karl Lagerfeld) ne trimite de-a dreptul în Cosmos (fără a face  vreo derogare de la clasicul deux-pièces, consacrat de înaintași, sau, să zicem, de la rochia extrem de elegantă) – prin decor și coloana sonoră (apropo, în rusă). Parcă toate ar fi la locul lor: lungimi, proporții, croială, nuanțe, carouri, pepit, volănașe  neostentative (cu excepția miresei roz, din final), paiete (fără exagerări sau extravaganțe), dantele sau pene (luând, la unele piese, forma unor sfere, în care înoată corpurile manechinelor, alungite și subțiate, ca de obicei, astfel încât accentul pe șolduri, amplificate prin cute generoase, nu le face să pară masive, ci din contră, pare să sugereze ideea că n-ar fi lispit de logică un mic răsfăț cu ciocolată)… Parcă da, și totuși, senzația că modelele sunt niște cosmonaute cochete și mandatate să transmită civilizațiilor nepământene salutul nostru, oarecum dezrădăcinat, dar încă marcat de apartenența la o istorie zbuciumată, nu te părăsește pe parcursul întregului film. Comparând cele trei prezentări de modă, confuzia devine și mai mare: ori visezi o eră apusă, rătăcită printre smartphoane, ori planeta noastră s-a rătăcit în călătoria sa și a ajuns în visul vreunui extraterestru! 🙂

Și, în sfârșit, cel mai frumos lucru pe care l-am văzut, căutând să mă trezesc: Paris Cosmopolite, 2016/17 Métiers d’Art – colecție de vis a (și al) unui alt vis! Așa încât, am renunțat la orice reper temporal… Accesoriile elocvente, precum orhideele din păr sau cușmulițele de tip „Guguță”, articolele tricotate, șalurile încrucișate la spate, paltoanele și scurtele din piele, cu paiete sau fără, asortate sau… incompatibile cu orice, îți amintesc, imediat, că Haute Couture e doar pe post de ghid, iar încercarea de a o reproduce întocmai ar fi o experiență la fel de tristă ca, să zicem, parafrazându-l pe un personaj dintr-o piesă de teatru, dorința de a ancora în Steaua Polară. Perfect! Să mai visăm, cât mai avem… Timp! 🙂

 

1.Tendințe și tendențiozitate: acronism în tot și-n toate :)

16 Feb

La prima vedere, s-ar părea că e la modă cam tot ce s-a fumat deja: maxi, volum, transparențe, rochii vaporoase, pasteluri, griuri, naturalul, minimalismul, plus: romantism, suprapuneri (în stil „varză” :)), vintage, cape, șaluri, volane, trene, accente metalice, irizări etc. Doar la o derulare repetată sesizezi diferențele dintre: siluete, atitudine, detalii și, mai ales, metafora: femeia-nor, femeia-vis, care nu se lasă privită altfel decât cu uimire admirativă și, aproape absentă la lecția de admirație, își ia zborul și… trece! Scenografia spectacolului îi impune un rol de fantasmă plutitoare, mereu coborând niște scări (e adevărat, scările unui palat somptuos), și doar la sfârșit, parcă încheind un destin, urcând, mulțumită, pe scară undeva mai sus, plecând frumos din scenă…  Și tot, abia la sfârșit, ca un rezumat firesc al unui ciclu, doar câteva accente cromatice (cum altfel? – purpurii), după o întreagă epopee de tonuri mai mult decât reținute. Traseul eroinelor (la propriu și la figurat) nu se intersectează, decât la final, cu figura – inadecvată, s-ar părea – a creatorului (de modă, deh!), ale cărui idei le-au purtat pe tot parcursul „călătoriei”, aproape fără a se „împiedica”! 🙂 Dincolo de silueta greu de imaginat pe străzile aglomerate ale unui oraș modern (e totuși Haute Couture, deh!), repetiția, obsesia  nuanțelor diluate la maximum și obligativitatea unor scări în decorul pe care l-ar putea accepta de o astfel de creație vestimentară,

Valentino (mai exact, autorul colecției, Pierpaolo Piccioli)… parcă m-a-ntrebat pe mine…  🙂 Iată:

Poiana cu prințese rătăcite a lui Dior (autoare: Maria Grazia Chiuri) pare o continuare a aceleeași povești, dar într-o altă dimensiune. Evadată din misteriosul castel de lux, femeia-vis pare să se răzvrătească și să răzbune traiectoria descendentă a figurinelor plutitoare din spectacolul Casei Valentino. Rătăcitoarele prin pădurea improvizată de Dior sfidează imprevizibilitatea terenului pe care îl explorează cu ușurința și energia femeii care, oriunde s-ar afla, e stăpână, ca la ea acasă, și încrezătoare: cu adevărat, cine să se opună frumuseții, fie că e dezgolită (puțin sau mult), fie că e acoperită din creștet până în tălpi?

Și aici, griul, negrul, albul și tonurile de bej, rozul, verdele sau movul (dar toate pudrate, ca și cum prăfuite sau decolorate), culorile naturale, dar cu multe accente metalizate și accesorii exotice, par că încadreze modele vestimentare vechi (ușoare crinoline sau rochii ample, combinate cu șorturi sau pantaloni – formulă prezentă deja în mai multe colecții), readaptate cu grijă unui timp netrecător, ancorat parcă în imaginația fetițelor sau în piesele unor renumiți dramaturgi. Dior, creatoarea casei, adică, nu m-a întrebat pe mine, dar cred că ar fi de acord cu ideea că, orice ai alege ca stil sau accesoriu: înger sau nimfă, șarpe sau fluture – important e să porți cu eleganță ceea ce e atemporal și niciun croitor nu-l poate îmbrăca, așa încât, defilează, mereu dezgolit și extrem de vulnerabil. Da, sigur, mă refer la norul de flori și flăcări al trupului… spiritului nostru.  Și el trebuie păzit de rele, îmbărbătat uneori, în călătoria sa spre… Creator!

Cu pași de regină

6 Ian

* * *
Colec120620141484 (2)țiile Valentinei Vidrașcu au rădăcini nu doar în folclor, ci și în istorie (folclorul fiind și el, în esență, un depozit de istorie). Ținutele propuse de creatoarea de modă pornesc, de obicei, de la o metaforă, de la un simbol, pe care îl transformă într-o poveste nouă. Una dintre sursele de inspirație pentru cele mai recente dintre piesele create de Valentina Vidrașcu a fost viața, legenda, însemnările reginei Maria (Regina Maria a României, despre care îmi vorbea atât de frumos bunica mea, Elena),  regina care a purtat cu mândrie costumul popular românesc, transformându-l într-o emblemă, într-un simbol regal.

Confecțion120620141486 (2)ate din materiale fine, croite în mod original și lucrate cu migală, creațiile Valentinei Vidrașcu îți dictează o anumită atitudine, te obligă la un stil deosebit de a purta o haină. Am auzit-o nu o dată pe dna Vidrașcu, spunând că o ie nu se poartă oricum, ci cu demnitate, cu delicatețe, cu dragoste pentru cei care ne-au lăsat drept moștenire acest port național, excepțional de frumos. Creatoarea vorbește cu însuflețire despre sursele care o inspiră, și, văzându-i colecțiile, îi dai dreptate: orice doamnă sau domnișoară care poartă ie nu se poate purta decât ca o regină. Colecțiile și piesele lor componente, cu denumiri simbolice (Hora, Drăgaica, Deo sole, La Blouse Roumaine, Rochie Floare-de-colț, Rochie de duminică, Ie de bucurie, Ie de palat, Ie Floare Albastră, Ie de Horă, Ie de chindii etc.), fiind și ele niIe allbastrăște pași, siguri și frumoși, dintr-o „coregrafie” demnă de o ambianță regală. Metaforele care au construit brandul Valentinei Vidrașcu definesc, punctează evoluția creatoarei de modă: de la colecția-omagiu, inspirată de pictura lui Matisse, La Blouse Roumaine, de la conceptele de Horă și Drăgaică, până la colecțiile dedicate Reginei Maria. Și, sunt convinsă, această Horă minunată – de idei, de iubire pentru Țară și strămoși, de noblețe, de creativitate etc. – va continua, încântându-ne și de acum încolo!

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *


* * *

Cu dor nesfârșit de frumusețe

5 Ian

* * *

Primele zile ale acestui an mi-au fost marcate de sentimente contradictorii, pe care nu m-am grăbit să le exteriorizez, pentru că au și o componentă frumoasă, luminoasă, dar și una mai puțin optimistă. Totuși, ambele perspective mi se par demne de discutat, dar nu oricum, ci așezat, calm – pentru o mai bună înțelegere a societății noastre și a perspectivelor ei. Sper să reușesc, în articolele care urmează, să abordez, pe rând, temele pe care acest început de an mi le-a furnizat cu multă generozitate.

* * *

* * *

În prima zi a anului l-am întrebat pe unul dintre prietenii de peste Prut cu care obișnuiam să discut diverse probleme legate de politică, dacă a găsit aici, la noi (pentru că știam că ne-a vizitat de multe ori), mai multă sau mai puțină autenticitate decât dincolo de Prut. Nu mi-a dat un răspuns categoric, dar a comparat programele de Revelion și a subliniat că posturile noastre au pus mai mult accent pe autentic (pe folclorul autentic, aș sublinia eu) decât televiziunile de la București. Sigur, e un aspect pe care ar trebui să-l dezvoltăm, dar aici ne oprim, ca să remarcăm ideea că, atunci când vorbim despre autenticitate, gândul nostru zboară direct la sursele (și la REsursele) etnofolclorice. Și nu e nici de mirare, nici greșit (poate ușor banal, uzitat, dar nu neapărat rău, în esență). Folcloricul și etnograficul ne-a scos din anonimat și continuă să ne fie o respectabilă carte de vizită, cu toate că am impresia că noi, românii, în dorința arzătoare de a părea moderni, avem uneori tendința de a subestima valoarea moștenirii noastre culturale, în general, și a celei etnofolcorice în special.

* * *

* * *

valentina-vidrascu

Valentina Vidrașcu

Valentina Vidrașcu

Valentina Vidrașcu

Cum la început de an setea de nou și de creativitate se manifestă mai pregnant și ne îndeamnă să ne îndreptăm privirile către diversele arte și – de ce nu? – către podiumurile de modă, am dat peste câteva imagini și filmulețe care surprind trendurile din moda internațională. Și mare mi-a fost plăcerea să constat că pot apela cu încredere la creațiile Valentinei Vidrașcu, probabil cea mai frumoasă și mai autentică dintre vocile din domeniul designului vestimentar de la Chișinău – după ce am răsfoit cu atenție și am tot admirat colecțiile designerilor din lume. Nu e vorba că aș fi găsit corespondențe la Dior, Miu Miu sau la alții (deși am găsit!), ci de sentimentul de… autenticitate, despre  care ziceam.

* * *

Drăgaica

Drăgaica. Designer: Valentina Vidrașcu

Da, mătase, catifea, lână și alte țesături naturale, combinate cu dantelă, broderie, aplicații de tot felul (inclusiv cunoscutele broderii cu mărgele și paiete, aplicate în cel mai curajos mod pe reverele paltoanelor sau chiar pe spatele hainelor de iarnă, dar în acea mult prea sofisticată formulă, mult prea rafinată dozare – astfel, încât nu trece peste limitele esteticului), opere de o eleganță aparte, în care vechiul, tradiționalul (și, implicit, folcloricul), transformat și luminat de puterea gândului, să reînvie în fiecare sezon, creând forme noi de expresie pentru corpul uman (bineînțeles, cel feminin, în special) în mișcare. Mișcare – întru o mai frumoasă și mai fericită ființare!

Haine, dar nu pur și simplu articole de îmbrăcăminte, ci creații menite să ne vorbescă despre frumusețea corpului uman, un vas prețios al sufletului și al visului! Veșminte, în care mișcarea să devină un stil, o formă coregrafică, admirabilă și memorabilă, de parcă ar purta în ea un grăunte de veșnicie…. Este exact detaliul pe care l-am regăsit, de câte ori mi-a fost dor de o formulă vestimentară inedită, care să mă exprime cu mai multă exactitate, în creațiile Valentinei Vidrașcu. Mereu.

poze-cd-001-copy

Rochie de Valentina Vidrașcu

Cu fiecare dintre colecțiile sale, pe care le caracterizează atât noutatea, cât și fidelitatea față de tradiție și autentic (da, acea tradiție și acel autentic, despre care vorbeam cu prietenul meu de peste Prut), Valentina Vidrașcu întinereșete. Și pare o sursă de energie inepuizabilă. Azi Valentina Vidrașcu marchează o cifră rotundă, dar, cu toate meritele și cu toate că a consacrat mulți ani dezvoltării unui domeniu în care e greu să te impui, să fii original și să ajungi să creezi tendințe, și cum nici nu arată că ar fi prea atașată de cifre, timp (și vremuri în general), ci mai degrabă nepăsătoare față de trecerea anilor, și cum e mereu în mișcare, într-un zbucium creativ, parcă purtată de un dor nesfârșit de frumusețe, doamna Valentina Vidrașcu lipsește de pe listele cu personalități „programate” pentru diverse distincții guvernamentale. Sigur, mai e timp pentru distincții. Și mai e timp (sunt convinsă că nu e târziu!) să ne întoarcem fața către izvoarele noastre ne autentic și frumusețe. Așa, discret și cu recunoștință, cum te-ai pleca să iei apă din izvor.

* * *

Sursa primei imagini: aici
Sursa celei de-a doua imagini: Interviul realizat de
Alice Nastase Buciuta pentru revista Tango

Sursa celei de-a treia imagini: aici
Sursa celei de-a patra imagini: aici
*
 * *

Alte câteva articole despre Valentina Vidrașcu în:


Forbes

Blogul Natei Albot

Basarabenii

Evenimentul Zilei

Fashion&Beauty

Timpul

… și lista poate contimua la nesfârșit!

* * *
Pagina oficială a Valentinei Vidrașcu

 

Și dacă vine primăvara…

1 Ian

* * *

Alt buchet de tendințe

1 Ian

Revenind la modă (pentru că a fost subiectul cu care am început postările din 2012)…

Așa a fost… anul trecut (se zice că)…

Așa va fi!

* * *

* * *

* * *

* * *

Bine, sunt tendințe, și, chiar dacă filmele includ și exemplare din colecțiile Prêt-à-Porter… bine că sunt doar inspirate, nu și obligatorii. 🙂

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

De ce scriu în metafore? Metafora este, ca definiţie, o peşteră ascunsă pe o insulă necunoscută, învăluită în mister. Cine ajunge acolo, chiar întâmplător, poate găsi obiecte neidentificate ale unei culturi despre care poate doar bănuieşte ceva. E oarecum dificil să „demetaforizezi” scrisul, astfel că, îţi rămâne iluzia înţelegerii şi satisfacţia ei. Cine sunt eu? Sunt eu, un vinovat al metaforitei, o boală de cuvânt ce mi-a adus adesea alin căutării de expresie, Şi poate ţie confuzie. Metafora produce confuzie! Confuzia elaborează înţelesuri şi astfel fiecare înţelege ce vrea. Cine sunt eu? Sunt eu, un meşter al cuvintelor mele. Nu mi-e dificil să le găsesc, am o abundenţă pe care uneori trebuie doar să o rescriu. Nu aş spune că metafora este calea cea mai scurtă înspre semantica sufletului meu, ci doar înfrumuseţarea drumului.

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: