Tag Archives: Mihai Eminescu

Răsai, Lumină Lină!

15 aug.

15 august a fost mereu o dată fericită în familia noastră. Oricât de departe am fi fost, ne străduiam să ajungem pe 15 augiust, de Sfânta Marie, acasă, pentru că era ziua de naștere a bunicii Elena și ziua în care sărbătoream într-un mod special, cântând, cu toții, cântecele învățate, în copilărie, de la ea… Acum, când nu mai am lângă mine chipurile dragi ale acelor suflete frumoase, revin la casa bunicilor din amintire, ca atunci, și sărbătoresc acele melodii și, prin ele, sufletele dragi ale acelor chipuri frumoase.

* * *

Rugăciune
Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem, rugându-te,
Înalţi-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie,
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică preacurată
şi Pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului,
Facem umbră pământului
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor,
Ascultă a noastre plângeri
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea Fecioară,
Marie!

* * *

O permanență, Eminescu

15 iun.

Nu mai e bunica, să-mi cânte O, mamă… Nu mai e mama, să-mi cânte Somnoroase păsărele, Sara pe deal, Pe lângă plopii fără soț, Atât de fragedăVezi rândunelele se duc…  Nu mai sunt eu, să cânt Mai am un singur dor… Dar Eminescu mai e, cu tot cu povestea dorului ce se duce și a dorului ce vine, cântată de voci noi:

Soprana Mariana Bulicanu. Compozitor: Eugen DogaNu plânge că te dau uitării (Mihai Eminescu) și Pasăre cu pene albastre (Veronica Micle)

* * *

Cătălin Josan. De-aș avea (versuri: Mihai Eminescu, muzică: Anatol Chiriac)

De-aș avea

24 mai

Cătălin Josan. Live. O piesă care mi-a plăcut mereu, iar acum îmi place și mai mult! 🙂

 

Doina eminesciană, un Eminescu doinit…

15 ian.

… și noi, dincoace, izolați de restul lumii civilizate într-o părticică a sufletului lui Eminescu, sufocată de mizeria românofobiei instituționalizate…

Eminescu, Cel care ne (re)unește

15 ian.

Copacul eminescuCenaclul „Alexe Mateevici”, de unde a pornit să se organizeze mișcarea noastră de opoziție contra sistemului sovietic, a început, ca azi: la un 15 ianuarie  – pe Aleea Clasicilor din Chișinău, lângă bustul lui Eminescu. A început cu lumânări și versuri: cântate, recitate, discutate… Și azi mai discutăm… Discutăm, însă în alți termeni, și nu doar despre Eminescu, ci și despre unitatea noastră, ca moștenitori ai lui și ai altor clasici ai românismului și continuatori ai acestuia. Pe atunci, nici măcar nu aveam dreptul să cunoaștem toată opera lui Eminescu (despre multe dintre articolele lui nici nu bănuiam că ar exista!) Iată că Eminescu nu doar a reușit să supraviețuiască barbariei sovietice, nu doar a învins – prin nevoia noastră de a avea  alături de noi poezia sa -, ci ne-a reunit, pe noi, românii de pretutindeni, sub steaua românismului (și nu doar prin celebra-i frază „Suntem români și punctum!”), ci chiar prin disputele pe care le inspiră și azi, ca și acum un veac…

* * *

M-am trezit cu sentimentul că mama… s-a întors. Așa îmi spunea ea, în vis, că a fost plecată, pentru că trebuia să viziteze pe cineva, departe, dar s-a întors! – pentru că așa e bine, și așa se va întoarce mereu, de oriunde ar pleca, și să nu cred că ne-a părăsit… Este primul vis în care mama arată așa cum era în ultimele zile pe pământ și îmi mai și vorbește! Am mai visat-o, sigur, de multe ori, dar mereu arăta ireal, ca o lumină vorbitoare, înconjurată de lumini și de flori… Păcat că visele se termină (de regulă, în momentele cele mai frumoase)… Dacă ar fi continuat, probabil, am fi discutat multe, căci aș avea multe să-i spun, sau poate că am fi cântat,  așa ca în acele clipe de poveste, cele mai fericite pe care le-am trăit împreună…

Cu siguranță, am fi cântat o romanță pe versurile lui Eminescu…

* * *

* * *

Links: ZDG, reportaj fotografic din Aleea Clasicilor, 15.01.2013

Curaj.md

Constantin Tănase despre Ziua Națională a Culturii

George Damian: Eminescu în zale de războinic

Câteva dintre articolele din anii trecuți:

Pe Aleea Clasicilor…

Dor de Eminescu

Prima mea călătorie…

Erori de tot felul…

Cu chipul palid…

Pădurea Scorenilor…

Fără „visul de luceferi”…

Pe sub tei electorali…

Înzăpezit și plin de speranță…

 

Cu chipul palid, sfânt la suflet/Ion Vatamanu/

15 iun.

Lui Mihai Eminescu
Cu chipul palid, sfânt la suflet,
Peste pământul, dragul,
Te-aud, poete, dupa umblet
Pe când răsare fagul.
Măsor cu tine sarea, pâinea,
Și-ntrec în vreme moartea,
Eu știu că astfel va rămâne
Mereu deschisă cartea.

Ca mama tremură-n lumină
Căruntul dor al ei,
Adânc în mersul pe țărână,
Pe lânga-un pom de tei.
Cântând, poete, azi în grai,
Cuvantul te-nviază,
La tine vin, bade Mihai,
Ca din lumini o rază.

Sursa: aici.

Pădurea Scorenilor… O cafea în centrul istoric al Chișinăului… O! mamă…

15 iun.

15 iunie începe cu versuri recitate pe Aleea Clasicilor și continuă într-o poiană din pădurea Scorenilor, unde Uniunea Scriitorilor organizează, în fiecare an, Eminesciana… Mama nu merge cu noi (ar fi peste puterile ei să stea toată ziua în picioare și trebuie să țină seama de indicațiile stricte ale medicilor). Sunt cu tata. Adică. De fapt, avem fiecare grupul nostru de prieteni, cu care sărbătorim Poezia, dar nu ne pierdem din vedere. E loc pentru toate vârstele în Pădurea Scorenilor, în poiana deloc liniștită, ci răsunând de vocile emoționante ale folkiștilor noștri (Maria Mocanu, Anatol Rudei, Iurie Sadovnic, Alexandru Buruiană (cu soția, Inga Druță), Silvia Grigore și alții, la care se alătură mulți alți artiști, care au găsit în sufletul lor loc pentru versul eminescian)… Revin seara târziu acasă, obosită (am umblat și am stat în soare toată ziua, dar abia acum simt oboseala!) și merg direct la mama, cu toate impresiile mele de peste zi. Și, în ciuda oboselii, nu ne culcăm, ci cântam romanțe pe versuri de Eminescu… Astea sunt amintiri din adolescența mea, romantică și foarte frumoasă, datorită poeziei care a însoțit-o și, în primul rând, grație părinților mei. Atât de romantică și de poetică, încât…  nu se putea întâmpla fără versuri!: Pe Aleea Clasicilor, vara

* * *

O, mamă, dulce mamă… Dintre toate romanțele eminesciene, aceasta mi se părea cea mai tristă. Frumoasă, profundă, extraordinară!, dar ucigător de tristă… Azi citesc, la fel ca și atunci, cu ochii în lacrimi răvășitoarea elegie, dar ultimele două strofe mi se par de o luminozitate, de o liniște, pe care până acum nu aveam cum să o simt – nu știam! Încă nu învățasem a muri

Nu știu de ce nu mai pot găsi pe youtube (și nici pe vreun alt site) acea variantă a elegiei O, mamă... pe care o cântam împreună cu mama… Va trebui, probabil, să o caut și să o postez chiar eu…

* * *

Un colaj de melodii interpretate de Maria Mocanu

Maria Mocanu: Colind pentru Eminescu (versuri: Arcadie Suceveanu).

* * *

Imagine: Bustul lui Eminescu de pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt, august 2009. Una dintre fotografiile pe care le-am făcut, în timpul unei plimbări cu mama prin centrul orașului. La un moment dat, apare și mama în acel filmuleț despre centrul istoric al Chișinăului, pe care l-am făcut tot atunci, tulburată de ce văzusem, întristată de starea desperată a zidurilor vechi ce, mai demult, în adolescență, apoi în perioada studenției, mi-au ademenit, de multe ori, pașii cu misterul și frumusețea lor…

Pentru că mama a protestat de fiecare dată când îi făceam poze, n-am putut alege pentru film decât o poză cu mama foarte îndepărtată (și acum îmi pare rău că am ascultat-o, de atâtea ori, când am făcut poze și filmulețe cu ea (mama cântând, mama făcând plăcinte, mama vorbind, mama zâmbind, mama citind) și de fiecare dată a trebuit să șterg tot, la insistența ei!)… Ne plăcea să ieșim adesea, la o înghețată sau la o cafea. Vorba vine, mama nu prea avea voie să bea cafea, dar îi plăcea să stăm un sfert de oră la o masă, undeva pe o terasă drăguță, cât îmi beam eu cafeaua, iar mama își odihnea picioarele, pregătindu-ne să ne continuăm drumul), să admirăm ce mai rămăsese de admirat – în urma barbariei comuniste –  din clădirile vechi, purtătoare ale unui rafinament pe care generațiile sovietice de arhitecți și urbaniști l-au pierdut (din câte se pare, definitiv: azi se construiește ca din topor, de parcă toți și-ar fi propus să sugrume orice urmă  de frumusețe din decorul în care ne petrecem zilele… Orice urmă de poezie…

O! mamă…

IN MEMORIAM GRIGORE VIERU

14 feb.

« Ne fermez pas le livre… », un appel immortel de Grigore Vieru

*Fragment dintr-un articol de pe un portal francofon

Je le sais, un jour, à minuit ou au soleil levant,

Mes yeux s’éteindront au-dessus de Son livre,

J’arriverai alors à sa moitié peut-être,

Mais ne fermez pas le livre …

Laissez-le ouvert pour que mon fils ou ma fille

Continuent à lire ce que leur père n’a pas réussi à lire.

Les lignes ci-dessus constituent la traduction littérale d’un morceau du poème « Legamint » que Grigore Vieru a consacré au génie de la poésie roumaine, Mihai Eminescu. Ce poème est considéré comme un testament légué par Grigore Vieru par lequel il nous appelle à ne pas cesser de puiser dans le Livre. En plus, ce poème s’est avéré un présage – les yeux du poète se sont éteints peu après minuit…

Continuarea aici.

 

Actualizare:

Tinerii din Ialoveni l-au omagiat pe poetul Grigore Vieru

Ialoveni, 14 feb. /MOLDPRES/. Membrii Organizaţiei de Tineret Liberal Democrat din Ialoveni, dar şi elevi ai unui liceu din acest oraş, au depus azi flori la locul unde, în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, a avut loc accidentul rutier în care scriitorul Grigore Vieru a fost grav rănit. Astăzi, marele poet ar fi împlinit 77 ani, informează MOLDPRES.

Potrivit Victoriei Butuc, preşedintele Organizaţiei de Tineret Liberal Democrat din Ialoveni, „Grigore Vieru este poetul de care ne-am despărţit cu multă durere. Îngenunchem în faţa Sa şi constatăm necondiţionat că marele patriot şi scriitor nu a murit, ci a trecut în nemurire!” „Nu vom uita niciodată chipul preaslăvit al mamei care va zîmbi mereu cititorilor din operele sale, casa părintească sau limba noastră cea română, care îl va slăvi multe veacuri”, a menţionat Butuc.

La eveniment au participat şi cîţiva elevi ai liceului „Ana Munteanu” din or. Ialoveni, împreună cu directoarea instituţiei, Valentina Secara, care a menţionat că poartă în suflet un mare regret că un eveniment tragic îl leagă pe poet de acest oraş, dar vorba scriitorului: „Nu există moarte, pur şi simplu frunzele cad/spre a vedea mai bine/cînd sîntem departe”.

Pentru a promova creaţia poetului, membrii Organizaţiei de Tineret Liberal Democrat au distribuit elevilor liceului „Ana Munteanu” plachete de versuri ale poetului, evidenţiind astfel însemnătatea lui Grigore Vieru în istoria ţării noastre.

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererîta, raionul Briceni. Maestrul s-a stins din viaţă la 18 ianuarie 2009, după un grav accident rutier, notează MOLDPRES.

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: