Tag Archives: Maria Mocanu

Clipe de cristal, voci de argint, amintiri de aur

2 mai

Hristos a înviat!

Cântec. 1989

Pentru M.M.

Colindă, Marie!

Colind sau învie speranța.

E cald, e curat, e iubire,

E mai, ca în vechea romanță.

Colindă, Marie.

Demult s-a dus iarna.

Colindă, să fie

Multă  iubire

În loc de armă.

Văzduhul flămând cum absoarbe

Colindul acesta, și viața

Se cântă, și-s florile dalbe,

Și-i iarăși duminică-n Piață.*

Colindă, Marie,

Pari o tristă vestire.

Colindă, să fie

Timp fără prihană

Și multă iubire!

Tu cânți, și colindul ne duce

Spre unicul, pașnicul țărm,

Cel verde, și simplu, și dulce,

La care mereu aspirăm.

Colindă, Marie,

Se-apropie iarna,

Colindă, să fie

Multă iubire

În loc de arme.

Treziți de colind, stăm în poarta

Deschisă, ca niște brațe de frați.

Colindul ne lasă în soarta

La care și voi aspirați.

Colindă, Marie,

Colindă, să fie

Timp fără prihană

Și multă iubire!

*- Piața Marii Adunări Naționale, unde în anii de redeșteptare națională se țineau cenacluri literare și de muzică, se recita și se cânta poezie și se discuta politică.

(Variantă. Publicat în Literatură și Artă nr. 37 (2457) din 10 septembrie 1992)

*  *  *

Ce faci, dacă eşti puţin răcită, de fapt ceva mai mult decât puţin, dar primeşti o invitaţie la dialog din partea unei frumoase artiste, cu o voce pe care ai admirat-o de la prima audiţie şi pe care o admiri în continuare? Accepţi, chiar dacă, în sinea ta,  ţi-ai fi dorit să tergiversezi, să amâi o şansă ca asta pentru „vremuri mai bune”. Ce poate rezulta din asta? În mod paradoxal, ceva interesant (pe alocuri, repet, neaşteptat de frumos!) 🙂

Cântăreaţa despre care vă povesteam este entologul (cercetătoarea, muzeologul, scriitoarea, jurnalista) Maria Mocanu, cea care mi-a inspirat , în 1989, poemul Cântec, şi, recent, cu doar câteva zile în urmă, a lansat această provocare: să discutăm despre… folclor.  Este vina mea, dacă răspunsurile mele trădează emoţii şi o stare uşoară de febrilitate (şi mă conving a mia oară că ar fi cuminte să rămân fidelă cuvântului scris, pe care l-am ales drept instrument de exprimare cu mulţi ani în urmă şi care mă exprimă cel mai exact – e domeniul meu). Dacă sunt, totuşi, demne de atenţia celor care ascultă, e meritul  talentatei jurnaliste Maria Mocanu.

Mi-a făcut bine discuţia (chiar dacă au mai rămas multe de spus!), mi-a fost plăcut să „navighez” printre subiectele propuse de gazda emisiunii Dor de izvor,  m-au copleşit amintirile (amintiri de aur: clipe de cristal, efectul melodiilor condamnate la eternitate prin frumuseţea lor, vocile de argint ale interpreţilor)  şi… tot ele, amintirile, mi-au trezit dorinţa de a redeschide alte subiecte şi de a… scrie. Pentru toate astea ţin să-i muţumesc dnei Maria Mocanu! Şi, bineînţeles, pentru piesele puse pe post, mai ales pentru melodia de la urmă, una dintre cele mai dragi!
Puteţi asculta emisiunea aici:  Radio Chişinău

O seară cu sufletul captiv

10 feb.

Hora. Petre Neamțu, aniversareDincolo de niște regrete, pe care le-aș fi putut evita, dacă aș fi în dublu exemplar (sau poate dacă aș fi reușit să-mi organizez mai bine ziua), seara de joi (05.02.2015) a fost ca o duminică. Mai întâi, pentru că am consumat-o cu oameni frumoși (ar trebui să scriu, odată, despre generozitatea sufletească a prietenilor mei, dar azi scriu despre alt fel de generozitate a sufletului, reflectată în ochii de doină aiAfiș Petre Neamțu folclorului nostru – și aș vrea să pot transmite acea stare, să o recodific în cele câteva sute de semne ale acestui articol, pentru ochii, la fel de generoși, ai celor care citesc aceste rânduri), apoi, pentru că am savurat piese folclorice, mai vechi și mai noi, acompaniate de orchestra Folclor, condusă de maestrul Petre Neamțu – într-o impresionantă Serată de creație prilejuită de aniversarea conducătorului acestei orchestre, care ne-a dus faima în Țară și peste hotare.

Regretul cel mai mare e că n-am reușit să ajung la alte două evenimente importante ale zilei: lansarea albumului  Dumitru Fusu (Muzeul Național de Artă al RM) și lansarea cărții Zeul absent, a Ambasadorului României la Chișinău, ES Marius Lazurcă (Librăria din centru).

Îmi făcusem niște calcule, de „teleportare”, îmi prevenisem și prietenii că aș putea lipsi pentru câteva zeci de minute, dar nu aveam cum să evadez din atmosfera feerică a Filarmonicii (altfel, îmbătrânită și strigând cu toți porii săi de piatră că are nevoie de renovare!), pentru că primele acorduri m-au prins într-o dulce captivitate, aceea pe care o căutăm, atunci când mergem la o întâlnire cu… artele. Primele acorduri ale unei sârbe strămoșești, cântată (de astă dată), pentru că e un simbol al românismului.

„Să jucăm sârba strămoșilor!”, așa am fost îndemnați chiar de la începutul spectacolului:

„Sârba cea de altădată,
De tot neamul meu jucată…
Și să facem roata mare,
Să răsune la hotare.
***
Din Cahul la Timișoara,
Chișinău și toată Țara!”

* * *

Și, bineînțeles, au urmat și doine, un alt simbol național. Una dintre doine (desigur, recunoașteți răvășitoarea voce a Mariei Mocanu):


* * *

* * *
Spectacolul a întrunit nume dintre cele mai cunoscute ale scenei noastre. Iată câteva dintre ele:

Zinaida Bolboceanu

* * *

Vasile Iovu (cu naiul său fermnecat):

* * *
Inconfudabilul buchet de voci al surorilor Osoianu


* * *
Ansamblul Iedera, cu un cântec de Nicoale Gribincea:

* * *
Alte piese, la fel de emoționante, pe care n-am reușit să le înregistrez, mi-au făcut seara memorabilă. O seară cu atât mai împlinită, cu cât aveam certitudinea că aceiași fiori îi încercau și pe vecinii mei din acea seară, din ultimul rând al balconului (atunci când ni se intersectau privirile), și întreaga sală, care își manifesta admirația în stilul specific sălilor de concerte din Chișinău, specific datorat caracterului nostru, probabil (spectatorul nostru nu e atât de curajos, încât să se prindă în joc în timpul unui spectacol, atunci când ar dori să danseze, dar nici atât de calm, încât să asculte nemișcat, cu respirația întretăiată, o piesă temperamentală).

* * *

Episodul discursurilor oficiale a fost și el unul revelatoriu: tonul l-a dat dna Ministru al culturii, Monica Babuc, unul dintre puținii miniștri ai culturii (dintre cei pe care i-am avut vreodată) care se simt ca acasă în mediul artistic (cred că, dacă un asemenea ministru nu poate face minuni pentru cultura noastră, e vina conjuncturii politice, a penuriei de devotament pentru valorile românești în mediul politic  de la noi).

* * *
Ansamblul Hora lui Ion Bazatin, despre care am mai scris, a dansat o Horă ca la Cimișlia, încununând seara. Și chiar dacă, fiind parte a acestui ansamblu, mă simt nevoită să-mi temeprez dorința de a scrie elogios, pot spune că mi-am admirat colegii, simțind și mândrie, și recunoștință pentru felul în care sfidează timpul și timpurile, păstrând dansurile lui Ion Bazatin așa cum le-a creat – acum… foarte mulți ani! Unii dintre colegii mei din Hora și-au început cariera de dansatori chiar în acei, primi, ani ai ansamblului, când repertoriul abia se aduna (cu migala de folclorist pătimaș a lui Ion Bazatin), iar conducător al orchestrei era maestrul Petre Neamțu.

* * *

Cu cireșe la urechi

7 iun.

Citind azi mai multe postări frumoase cu cireșe la urechi, mi s-a făcut dor de melodia Mariei Mocanu pe versurile Anei Blandiana:

* * *

Alți cercei dulci, interziși pofticioșilor: aici. 🙂

Poduri din și spre… noi înșine

6 mai

Vin din eternitate, prin imaginea folclorică, sunt exploatate în tot felul, inclusiv în literatura tuturor timpurilor (și a tuturor popoarelor), iar în folclorul românesc simbolizează trecerea spre veșnicie. Podurile din pânză, din metafore,  din nume, din simboluri, din amintiri, din lecturi, din piatră, din poezie, din poezie cântată, din lexeme, din foneme, din cruci, din sfere, din pătrate, din triunghiuri (fie și amoroase, doar unele dintre ele! :)), din frunze, din spini,  din Ghimpi!, din flori,  Poduri  de flori din poduri de flori! –  vin  din sinele nostru, ne conduc spre noi însine, îndulcindu-ne accesul în eternitate…

* * *

* * *

Baladă pentru mama

14 ian.

Maria Mocanu.

De-ar fi doar sufletul…

8 ian.

„De-ar fi doar sufletul, fără însoțitor,

Cine-ar mai ști că pe-aice am fost?”

* * *

Privind lumânarea aprinsă, nu poți să nu o compari cu viața unui om. Lumânarea este o metaforă, stă ascuns destinul fiecăruia în felul în care se mistuie aceasta… Și după ce se mistuie, rămâne amintirea și lumina pe care a dăruit-o, și ne e dat să se mistuie alte lumânări, până la mistuirea vieții noastre și după…

Poate așa se explică ciudatul fapt: când ne mistuie dorul de cei dragi pe care i-am petrecut pe drumul fără întoarcere, o lumânare aprinsă ne liniștește durerea, o mistuie… Poate că ardem lumânările, pentru ca trupul nostru fără suflet, care rămâne aici, ostatec pământului pe care a crescut, să  susțină pașii urmașilor noștri, iar sufletul, eliberat și purificat, să se poată înălța mai ușor către cer? Poate că fără înălțarea la ceruri a strămoșilor noștri nu e posibilă dăinuirea noastră aici, pe pământ? Poate că legătura aceasta este formula eternității? Poate că de asta cimitirele sunt, în primul rând, cartea memoriei noastre, mărturia trecerii noastre pe acest pământ și dovada dreptului nostru la palma de pământ  pe care îl moștenim?

mama (2)Poate că așa se înalță și cântecul, pe aripa cuvintelor limbii materne, păzită de crucea și de chipul mamei, gravat pe ea, și de lumânarea care se mistuie, precum viața noastră între dor și durere…

Și rămâne cântecul, atâta timp cât memoria noastră tine aprinsă lumina limbii materne…

* * *

Sursa imaginii (antet).

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: