Tag Archives: criză

Toate vechi…

7 mart.

moldva-ma-doare (2)Ceea ce nu înțelege „calmul” PLDM (mă refer la recentul interviu al Ministrului de Externe, Iurie Leancă, acordat postului de radio Europa Liberă) e că șeful PLDM și-a discreditat partidul de o manieră deosebit de crudă, fără a ține seama de membrii de rând ai formațiunii și votând  –  alături de comuniști – nu pentru o cauză națională, care ar fi făcut acceptabil votul controversat (un vot „contra naturii”, dat fiind sloganul PLDM (și al AIE): „Moldova fără comuniști! Moldova fără Voronin!”), ci pentru o cauză absolut infantilă: pentru a-și satisface orgoliul personal.

Sigur, admir „calmul” celor din PLDM, dar am impresia că, dincolo de calm, le-a rămas doar ceea ce Mircea Druc numea „rânza moldovanului”, pe care mulți o confundă cu o noțiune despre care au o percepție cam vagă: cea de demnitate, „rânza”  fiind un fel de  demnitate PROST înțeleasă. Demnitate ar fi însemnat, în cazul PLDM, să nu insiste, contrazicându-l pe Președintele interimar de atunci, Mihai Ghimpu, cu trimiterea armatei noastre, la 9 mai 2010, ca să-și  demonstreze vasalitatea în fața Kremlinului. Demnitate ar fi însemnat să folosească aceste „tertipuri” (deloc angelice!), pe care le-a folosit în lupta pentru propria prosperare economică, pentru a redacta rușinosul articol nr.13 din Constituție, care, în contradicție cu Declarația de Independență, pune la temelia societății noastre o minciună stalinistă. Demnitate ar fi însemnat să renunțe la toți „prietenii de afaceri”, la interese economice și de partid (da, inclusiv la cele de partid) și să nu promoveze nepotismul și clientelismul politic, atâta timp cât se află la guvernare. Și așa mai departe. Demnitarii noștri, cu regret, nu numai că nu pot face dovada demnității lor, ci nici democrația nu vor să o înțeleagă, decât într-un sens deformat, extras parcă dintr-un manual sovietic.


O altă neconformitate cu realitatea e ceea ce pretinde PLDM că ar fi progresul în relațiile cu Vestul. Da, dl Leancă este un bun diplomat, da, este bine primit și apreciat în Occident, dar o echipă de diplomați bine instruiți, oricât de onestă ar fi, nu se poate indentifica totalmente cu acest  Guvern. Or, acesta n-a făcut decât să-și ajute „sponsorii” să recupereze „teritoriile” (afacerile, mai pe șleau) pierdute în fața comuniștirlor, „teritorii” obținute la fel de ilegal, precum le-a și pierdut…  E de presupus că, după alte alegeri, procesul se va inversa, și absurditatea asta va dura la nesfârșit, cu periodicitatea și permanența procesului electoral! E o luptă a hoților, rușinoasă pentru o societate care pretinde la statutul de membru, cu drepturi depline, al UE. Să ne amintim că în 2009 Vestul a taxat fără îndurare lipsa democrației din societatea noastră. Ei bine, prima misiune/întreprindere a AIE trebuia să fie recuperarea valorilor democratice (pierdute de noi, ca entitate socială, dar și administrativă, în procesul de sovietizare),  inculcarea unor valori și standarde demne de o societate civilizată. Ceea ce a cam întârziat!

Pe lângă faptul că, la 7 aprilie 2009, au murit și au suferit niște tineri frumoși, călăii cărora au rămas nepedepsiți (nici după trei ani de guvernare a Alianței), AIE mai are multe alte promisiuni neonorate. La nivel declarativ suntem tot acolo, unde erau și comuniștii (PCRM): declarații frumoase, care ne asigură că „țelul nostru comun este UE”, să avem „puțintică răbadre!”, vorba lui Caragiale (asta decalara și Voronin în 2009!), dar, ca și acum trei ani, lucrurile se opresc la acest nivel, pentru că la nivel instituțional, la fel, totul a rămas pe vechi: minciună, corupție, o presă aservită partidelor, nesinceră, care se decalară „independentă”, dar care se năpustește asupra unei victime, ca la comandă, după o simplă remarcă a vreunui șef de partid care se arată nemulțumit de prestația victimei. O presă care practică linșajul mediatic, aspect criticat vehement de instanțele occidentale în cazul presei de peste Prut (vezi aici). Or, asta nu înseamnă defel că avem o presă liberă, oricât de mult ne-am lăuda cu ea. La nivel economic, la fel: presiuni pentru „înverzirea plaiului” (s-a schimbat doar culoarea, nu și esența fenomenului!) Deci, degeaba atâtea autoelogieri, dacă efectul, după trei ani de guvernare, este aproape de zero…

* * *

Mai mulți comentatori au semnalat aceste probleme, precum și altele, poate la fel de grave. Vorbesc despre analiști care au păstrat o distanță rezonabilă față de principalii actori politici de la noi și au abordat lucrurile sub diverse aspecte, nu unilateral și, în mod sigur, nu pe un ton categoric. A se vedea, în acest sens, părerea analistului Dan Dungaciu (vezi și  aici) sau interviul lui Vlad Spânu,  Preşedintele Fundaţiei „Moldova” de la Washington, pentru postul Europa Liberă. A se vedea și ideea europarlamenratului britanic Graham Watson de a pune în discuție cazul AIE în Parlamentul European.

Ideea că problemele de acest fel, crizele, care survin în mod inevitabil la fiecare „cotitură” a procesului de reformare, își au sursa în deficiențele sistemului, ale structurii politice de la noi, nu e nouă. Despre asta se discută de fiecare dată când ajungem în situații similare. Concluzia ar fi simplă: trebuie revăzut, restructurat, întreg sistemul. Mai mult, restructurarea ar putea fi insuficientă, pentru că, dat fiind nivelul de sărăcie din societatea noastră, ar trebui creat un sistem nou, eficient, dar mai puțin obez, care să nu necesite atâtea cheltuieli din buzunarul public pentru  plăcerea de a asista la spectacolele agramate cu care ne distrează  aleșii noștri. În unele cazuri, acești aleși sunt oameni nimeriți în rândurile clasei politice nu pentru că ar avea mari merite în fața comunității, ci din cauza reminiscențelor totalitariste  din mentalitatea și din scheletul instituțional ale soceității noastre.

O Constituție corectată și dreaptă ca lumina…

17 mart.

”Din câte se pare, avem o Constintuție care oferă mai multe interpretări decât poemul ”Vaca” de Emilian Galaicu-Păun”, ar fi zis unul dintre editorii cei mai spirituali de pe la noi (nu spui cine, că nu am găsit citatul respectiv, pentru a indica sursa).

Dincolo de criză și de opiniile diverșilor experți în drept constituțional, referitoare la necesitatea de a reveni asupra unor fragmente din Constituție, disputa despre inevitabilele: alegeri anticipate sau revizuirea Constituției mi se pare o ocazie excelentă pentru… îndreptare.

Poate că e adevărat că evenimentele care au urmat după Declarația de Independență ne-au forțat să facem compromisuri dureroase și să ne călcăm și pe suflet, și pe interes, luați din urmă de un război, alimentat din afară, de un separatism, care ar fi putut submina și un stat puternic, nu doar unul abia declarat. Poate că e adevărat că nu suntem de vină doar noi, cei dintre hotarele actualei RM, pentru gravele derapaje antidemocratice, care s-au produs aici. Avem, însă, ocazia să corectăm greșelile (ale noastre sau ale altora), printr-un demers simplu și onest – unul reparatoriu.  Poate că e timpul să mai ascultăm o dată acele declarații, de la care am pornit, acum douăzeci de ani, pe lungul drum spre libertate și care ar fi trebuit să stea la baza Constituției noastre. O Constituție dreaptă ca lumina, vorba Poetului

 

 

  

 

O (simplă) ambulanță, semn al schimbării

23 iun.

Un semn că societatea noastră tinde spre normalitate:  ”Locuitorii satului Coscodeni, raionul Sangerei, au cumparat o ambulanta de marca UAZ in cadrul unui proiect sustinut de Guvernul SUA, transmite Agentia DECA-press.”  http://www.deca.md/?cat=soc_and_civic&id=2851

De multe ori mi-am pus întrebarea dacă noi suntem în stare să funcționăm ca o societate modernă și… viabilă, dacă suntem capabili să renunțăm la modelul paternalist și la mentaliltatea sovietică. Sau vom fi mereu niște homo sovieticus, așteptând să ni se dea (de-a gata, ”de sus”, ”di la condușiri”, oricare ar fi ea, oricât de umilitoare ar fi consecințele acestei situații de ”întreținuți sociali”), rămânând niște asistați, dependenți de pomana guvernanților, obișnuiți să fim mereu ghidați, duși de mânuță, ca orbii: de la creșă până la pensie…

Sigur, nimic nu e simplu: noi am moștenit această mentalitate odată cu situația de robi ”dezrobiți” parcă doar parțial, parcă, oarecum, în ciuda voinței lor, de sclavi care și-au obținut libertatea, dar au fost lăsați la voia întâmplării, flămânzi și goi… Poate exagerez, dar impresia celor care ne vizitează pentru prima oară cam asta e: că suntem niște rătăciți, incapabili să se descurce, habar nu avem cine suntem, pretindem că vorbim o limbă inexistentă, poate-poate vom păcăli pe cineva să ne ia în serios, ne vindem fetele și organele, ne lăsăm furați (până și în alegeri), dăm cu piciorul în moștenirea culturală, adunată de secole, în loc să ne păstrăm sănătatea, obiceiurile bune, cultura și limba…  Nu e de mirare că, în ochii occidentalilor, creăm impresia că am fi sălbatici.

 Parțial, vina o poartă fosta URSS, mai bine zis Rusia, în calitate de succesoare a fostei URSS. Împreună cu nomenclaturștii autohtoni, cu foștii lideri sovietici, îmbogățiți peste noapte, mincinoși și profitori, Rusia este responsabilă pentru dezastrul economic și social în care am ajuns. Rusia exploatează astăzi munca a milioane de foști cetățeni sovietici, care și-au îngropat tinerețile în Siberia, prin tot felul de șatiere și magistrale ca Baikal-Amur. Printre ei și basarabeni de ai noștri (sute de mii). Și tot ea, acum, ne șantajează, profitând de monopolul asupra resurselor energetice. Rusia își ține armata, ilegal, pe teritoriul nostru. Rusia are, de fapt, datorii enorme față de noi. Sau, cum ar zice tăranul nostru, e datoare vândută. Ah da, că se face a nu ține minte acest lucru – asta e altceva. Dar, dacă tot nu o putem constrânge să plătească ce a consumat, cât a ”gospodărit” pe aici, putem, cel puțin, să nu murim de admirație și recunoștință pentru ”generozitatea” (între ghilimele, sigur!) cu care un Putin sau Medvedev  încearcă să ne cumpere din nou… Când cetățenii RM vor conștientiza acest lucru, abia atunci vom deveni și noi o societate matură și responsabilă, capabilă să-și apere interesele. Până atunci, ne bucurăm de o ambulanță, cumpărată cu ajutorul unui prgram susținut de guvernul SUA, ca de un mic pas spre normalitate…

Sub semnul ipocriziei (III). ”IpoCriz(i)a”. Notițe ironice

10 iun.

1. Mai mulți cunoscuți mi-au mărtirist că li s-a dat de înțeles ca, din salariile lor de bugetari, se va deconta un anume procent pentru reconstrucția clădirilor devastate în timpul protestelor postelectorale din Chișinău.  Mi-am dat seama că guvernanții vor specula situația complicată în care ne aflăm, pentru a trage cât mai multe foloase, în detrimentul contribuabilului, care va trebui ”convins” (prin această nouă metodă din seria ”terapie de șoc”, brevetată de fosta nomenklatura sovietică, devenită peste noapte ”democratică”, și adoptată cu succes de PCRM) că tot ce trage și pătimește este numai și numai din cauza ”opoziției iresponsabile” și… manipulate de forțe oculte din Occident și România, dușmane ”statalității” noastre. Noroc de declarațiile ministrlui Baldovici, care varsă lumină asupra chestiunii privind cheltuielile legate de reconstrucția celor două clădiri administrative. Ministrul a spus că reconstrucția era prevăzită de mult timp (ceea ce înseamnă că bani pentru asta există, erau prevăzuți de buget, proiectul reconstrucției fiind unul extrem de constisitor – dlui Baldovici i-a scăpat afirmația despre intenția constructorilor antrenați în acest proiect de a lăsa doar scheletul clădirii vechi! vezi: http://www.unimedia.md/?mod=news&id=11133 ).

Deci, cum se explică această campanie de mințire a populației, de la care Guvernul pretinde să contribuie la un proiect pentru care există deja mijloace, prevăzute de buget, adică adunate tot de la populație? Mă tem că explicația este rușinos de simplă: lăcomie și lipsă de respect față de contribuabil, adică față de cetățeanul muncitor, pe care PCRM pretinde că îl reprezintă.

2. Tot criza este invocată în calitate de argument pentru decizia guvernamentală de a comasa Institutul de Filologie al AȘM cu cel al Patrimoniului Cultural al AȘM. Este foarte bine cunoscută ”dragostea” pe care o poartă campionii românofobiei din RM Institutului de Filologie,  care s-a opus de atâtea ori tentativelor de a ”legitimiza”, prin autoritatea unor filologi, termenul de ”limba moldovenească”. Tot așa cum cei mai mulți dintre istoricii noștri au respins, prin argumente și atitudine fermă, teoria stalinistă a moldovenismului (alias moldo-statalismul), la fel și filologii preferă adevărul științific, falsului argument, invocat de ”moldoveniști”, despre ”necesitatea” de a numi limba română vorbită în RM altfel decât limba română vorbită la București.  Lucru pentru care Puterea a tot lovit în această instituție, fără milă și fără să conștientizeze că astfel lovește în termenul pe care insistă cu atâta patos: acela de ”statalitate” (un termen împrumutat, din ignoranță, din vocabularul ideologilor sovietici, care s suprapune cu noțiuniea de suveranitate). Or, sunt cunoscute situații în care o națiune ființează, supraviețuiește unor etape vitrege din istoria sa în lipsa unul guvern, dar o națiune modernă fără cultură nu cred să poată supraviețui…

3. Azi am ascultat (în cadrul Orei Parlamentului, radio Vocea Basarabiei) programul de guvernare al ”noului” guvern. Vorba vine, noul guvern este compus din aceiași membri, cu două excepții, printre care ministrul… culturii. Oare să fie o întâmplare faptul că tocmai la capitolul cultură se împiedică, din nou (și mereu), PCRM?

Pe lângă faptul că tovarășa de fier Greceanîi nu a pierdut ocazia să facă propagandă electorală în favoarea partidului său și să acuze opoziția de ”tentativă eșuată de lovitură de stat”, programul prevede puține lucruri. Printre ele, renunțarea deputaților la niște bani, despre care un alt deputat comunist a spus că de fapt NU EXISTĂ, adică renunțarea la o retribuție virtuală (dacă tot nu sunt bani, de ce să nu renunțe la ei, nu-i așa?, mai ales că astfel își mai pot face puțin capital electoral…). E adevărat că un deputat din opoziție (jusirtul V.Nagacevschi, PLDM) le-a explicat deputaților PCRM că legea pe care aceștia propuneau s-o amendeze, pentru a putea renunța la banii INEXISTENȚI, este, la fel… inexistentă! Pentru că nu a fost publicată în Monitorul Oficial. Explicație foarte binevenită, constructivă chiar, aș îndrăzni să afirm, pentru care dl Nagacevschi s-a ales cu laude din partea dlui Președintelui Voronin! E adevărat că, anterior, tot dl Nagacevschi a primit severa predeapsă prezidențială  – închiderea microfonului – la care s-a adăugat și o ”glumiță” nesărată a dlui Voronin: chemarea Ambulanței (care, zice presa, a și venit, la timp!)

Programul guvernamental a servit drept prilej pentru purtătorii mesajului politic al fracțiunii majoritare de a mai emite câteva replici românofobe, sărind, din nou, la gâtul României. Aici chiar n-am înțeles care era rațiunea atacurilor. După părerea mea,  societatea este destul de bine ”montată” contra ”românilor”, asta se vede cu ochiul liber, numai dacă insiști să ți se vorbească în limba de stat la magazinele bine înfipte din centrul Chișinăului… Sincer, PCRM chiar nu mai trebuie să facă propagandă xenofobă, atacurile de până acum fiind, în mod categoric, suficiente!

Apropo, în această privință, lucrurile sunt extrem de grave. Deputații PCRM trebuie chemați în istanță pentru incitare la xenofobie.

Dna Greceanîi a fost de-a dreptul isterizată de întrebările oponenților, ajungând să atace și cea de-”a patra putere din stat”, așa timorată cum e, după cum menționează un recent raport al Departamentului de Stat al SUA în problema drepturilor omului (vezi, în aces sens: http://politicom.moldova.org/news/raport-sua-presa-moldoveana-este-intimidata-de-oficiali-201310-rom.html ) …  (Dna Greceanâi a axuzat presa că ”scrie la comandă”.) A intervenit, printr-un gest părintesc, însuși Președintele în exercițiiu al R.Moldova, închizându-le microfonul deputaților obraznici care au îndrăznit să pună întrebări incomode protejatei sale. Senzația era că mai e puțin și deputații din opoziție vor fi linșați, la ordinul ”șefului”, ”mâniet peste măsură”.

Iată fragmentul jenant în care interpelarea dlui Nagacevschi îi irită atât de mult pe Dl Voronin și dna Greceanîi, încât  unul face o glumă proastă, iar celălalt (dna Greceanîi) răspunde absolut aiurea la întrebări: 

4. Până și lupii fug de PCRM 🙂

Mai multe ar fi de comentat, dar deocamdată mă opresc aici, nu înainte de a remarca declarația lui Marian Lupu, prin care acesta își anunță plecarea din PCRM. Liderii partidelor de opoziție au salutat-o, dar au pus la îndoială sinceritatea ei. Poate că  ei au de ce să fie suspicioși… Eu însă, ascultând inepțiile debitate de deputații comuniști, în totalitate agramate și grobiene (mai ales umorul cam mojicesc al spikearului Voronin), îl înțeleg pe ”Lupul fugar”, îi dau dreptate și chiar îl compătimesc: eu n-aș rezista într-o companie ca asta nici un sfert de oră!.. 🙂 Mai mult, s-ar putea ca, pe ascuns, Lupu să fi fost bănuit de ”românofilie” de foștii colegi de partid, din cauza exprimării sale, care este în mod evident mai elevată decât a celorlalți PCRM-iști… vorbitori (de notat că nu toți membrii PCRM se încumetă să se exprime verbal/oral, unii preferând, în mod clar, comunicarea nonverbală (sau poate scrisă?)).

Altfel, declarația dlui Lupu conține, implicit, acuzații grave la adresa conducerii PCRM, pentru că fostul lider comunist invocă lipsa de seriozitate a campaniei antiromânești a PCRM, în care liderii opoziției sunt învinuiți de tentativă de ”lovitură de stat”, dar nu aduc (banuiesc, pentru că nu există) dovezi în acest sens. Cred că, datorită acestor acuzații la adresa PCRM, declarația lui Marian Lupu trebuie considerată ca un gest onorabil, oricare ar fi adevăratele (profundele)  motive ale plecării dlui Lupu din partid…

Revenirea la normalitate.Reflecții inspirate de un interviu…

5 iun.

 Recent am ascultat un interviu cu Vlad Spanu, președinte al Fundației Moldova (Washington), la postul de radio Europa Liberă. (Vezi: 04.06.2009 Valeriu Cațer, Elena Cioina,  „Alegerile anticipate reprezintă revenirea la normal”: http://www.europalibera.org/content/article/1746429.html ) și m-am surprins comparând situația prezentă cu evenimentele care au grăbit desființarea URSS din august 1991).  

Și atunci, încercarea de a forța evenimentele a condus la căderea ultimelor ”redute comuniste”. Și acum, excesele Puterii au condus la discreditarea partidului de guvernământ. Pare să avem în față un clișeu: cu cât structurile vechi își doresc mai mult să se mențină la conducere, cu atât se ”clatină” mai tare. Această ”instabilitate” este simptomatică și urmează o logică firească: a inevintabilei involuții a societăților de tip înschis.

Totuși, ar fi lipsit de inteligență să lași tot greul tranziției de la ”tema” totalitarismului la o democrație veridică pe seama firescului, pentru că, deși societățile totalitariste sunt împotriva naturii, ele se bazează pe frica, absolut firească, a invidului în fața aparatului represiv al statului totalitar. Când în ecuație este prezentă și mentalitatea imperialistă, lucrurile se complică și mai mult.  Dovadă, atacurile rusești asupra  Georgiei. 

R.Moldova este o victimă a trei tipuri de regimuri totalitare, interdependente: unul de tip personal (interesele familiei prezidențiale și ale apropiaților ei) altul de tip regional (interesele liderilor de la Tiraspol), care, la rândul său, este exponentul cu iz provincial al unui regim totalitar mai larg, de tip mondialist, bazat pe interesele și apelurile revanșarde ale imperialismului de la Kremlin.

În aceste condiții, evenimentele postelectorale de la noi sunt doar începutul unui lung drum spre normalitate. Atâta timp, cât instituțiile internaționale nu au luat o atitudine fermă în susținerea democrației, iar comuniștii își pot trata și în continuare victimele în stilul lor specific, sovietic, sfidând practicile democratce, nu avem dreptul la tăcere.

Acum o lună și ceva, ascultam comentariile unor formatori de opinie, la un post TV din România, și concluzia neputincioasă a domnilor comentatori m-a întristat. ”România nu prea poate face nimic”, a zis unul dintre ei, referindu-se la situația din RM și demonstrând că, de fapt, este foarte prost informat. România poate și trebuie să insiste mereu asupra respectării drepturilor omului în R.Moldova. Mai întâi, pentru că e vorba de stabilitatea de la frontiera sa de Est (care e și a UE). În al doilea rând, în condiții democratice, revanșismul (imperialsit) rusesc nu poate suprima starea firească, de românism, a Basarabiei. Astfel, singura modalitate de supraviețuire a românismului în această zonă este instaurarea unui cadru cu adevărat democratic și promovarea unor politici reformatoare, după modelul altor state care au parcurs deja această cale. Nu avem nimic de inventat. Totul e să fim corecți (și buni) față de noi înșine și să aplicăm reformele care în alte țări au condus la… normalitate.

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: