Tag Archives: Constantin Tănase

Iertare, iertare, iertare!

20 feb.

Blogul meu face azi cinci ani (cinci ani pe wordpress, pentru că până a ajunge pe wordpress, a mai fost și pe yahoo, blogspot și… of, pe unde n-a mai fost!). Sper că postarea  de azi este una porivită la aniversară! 🙂

* * *

V-am obișnuit  deja cu postările mele în care îmi exteriorizez mândria, dar și recunoștința față de părinți și bunici. Cerându-mi iertare pentru o explicabilă doză de vanitate, insist și de această dată pe sentimentul de recunoștință (în general, pentru toți cei pe care aceste rânduri îi evocă, și în special pentru tata).

Citeam zilele astea în Timpul, într-un articol de Constantin Tănase,  intitulat Testamentul lui Grigore Vieru:

Când era încă printre noi i s-a reproșat slăbiciunea pentru „pomelnice”. Ce erau aceste „pomelnice” care-i supăra atât de mult pe unii?

… În 1988, când URSS și PCUS erau încă în forță, nu era o acțiune lipsită de riscuri să ataci conducerea de partid și de stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM). La începutul acelui an, – insist, e vorba de anul 1988! -în cadrul unei adunări generale a Institutului de Limbă al Academiei, am criticat cu text deschis politica Partidului Comunist al RSSM și personal a prim-secretarului PCM (Simion Grossu) în domeniul limbii. Tot în acel an, în iunie apar articolele mele (scrise în colaborare cu V. Bahnaru) „Mai adevărat ca adevărul” (revista „Nistru”, iunie 1988) și „Alfabet pe banca acuzaților” (săptămânalul „Literatura și arta”, 10.06.1989), care, potrivit cercetătorilor, „au dat un nou impuls proceselor de renaștere națională, ce dominau în societate, oferindu-le un fundament teoretico-științific”. Articolele apăreau imediat după eseul lui V. Mândâcanu, „Veșmântul ființei noastre”.

Aceste articole apăreau, cum preciza în „Primul Testament” Gr. Vieru, „în 1988, când încă nu se prăbușise imperiul sovietic” și, mai adaug eu, nimeni nu credea că se va prăbuși. Vieru a înțeles mai bine ca nimeni altul la ce risc ne-am expus, de aceea, anticipând posibilele „măsuri de răspuns” ale partidului, ne-a luat apărarea într-un articol publicat în „Literatura și arta”. Luarea lui de atitudine a tras mult la cântar…
Acum să revenim la „pomelnicele” poetului. Am recitit „Primul Testament”, prezentat la adunarea generală a Academiei și „Al doilea Testament”, prezentat în fața Adunării consacrate împlinirii a 90 de ani de la votarea Actului Unirii Basarabiei cu România. În esență, aceste testamente sunt un imn de recunoștință față de toți acei care au trudit la zidirea și păstrarea Limbii Române…Iată care era rostul „pomelnicelor” lui Vieru…
* * *

Știam că în unul dintre „Pomelnicele” despre care vorbește Constantin Tănase e și un poem dedicat lui Ion Ciocanu. L-am căutat, pentru că îmi era dor să-l recitesc.

Sigur, am găsit poemul „Fericit…”, despre care știam:

  • * * *          Lui Ion Ciocanu

Fericit cel ce s-a șters

De steaua din frunte

Ca de scuipatul dracului!

 

Fericit cel care

Și-a alipit sufletul

De steaua din cer

Ca de focul din vatră!

 

Fericit cel care-a găsit drumul!

Grigore Vieru, Strigat-am către Tine, București-Chișinău, Litera Internațional, 2002, pag. 237.

Și aici  doza de vanitate s-a terminat, pentru că au urmat revelațiile… 🙂

* * *

Am continuat „cercetările”, din curiozitate, dorind să văd cât de mare e acest „Pomelnic” și în ce companie stă acolo numele tatălui meu.  Mai ales că și maestrul Constantin Tănase vorbește despre generozitatea lui Vieru, dar subliniind voința poetului de a-și (re)UNI prietenii întru lumina unionismului românesc:

Da, uneori Vieru a fost foarte generos, dar această „slăbiciune”, generozitatea, e proprie numai oamenilor cu adevărat mari, care își slujesc Cetatea, nu burta suverană. Detractorii poetului se fac a uita că primul „pomelnic” Vieru l-a făcut încă în anii “60. Iată cum le răspunde însuși poetul „prietenilor” săi: „Domnii tovarăși scriu în presa lor cum că suntem plătiți pentru unionism de către statul român. Îi informez că încă prin anii ”60 ai secolului trecut în una din cărțile mele (e vorba de „Numele tău” – n.n.) am inclus câteva poeme unioniste dedicate lui Arghezi, Blaga, Brâncuși, Sorescu, Stănescu, Labiș”… E clar pe cine irita aceste „pomelnice”: pe acei pe care și azi îi irită grozav aceste nume.

* * *

Așa, urmând un imbold natural, curiozitatea, mi-am amintit frumoasele versuri dedicate de Grigore Vieru  lui Nichita Stănescu, Sofiei Vicoveanca, lui Marin Sorescu, lui Dumitru Blajinu, lui Tudor Arghezi, Anei Blandiana, Leonidei Lari (care i-a răspuns cu alte poeme), lui Mihai Eminescu, lui Constantin Brâncuși etc.  Așa am dat și peste acest cântec, de o frumusețe tipică pieselor grigorevierene dedicate graiului matern – limbii române:

Iertare

Lui Ion Ciocanu

            Muzica de Ion aldea-Teodorovici

Ești izvorul de lumină

Din care mă-nfirip.

A mea frunte se închină

Părintescului tău chip,

Graiule.

 

Nemilos ți-a fost destinul,

Iar noi nu te-am apărat,

Te-a rănit barbar străinul,

Fiii tăi te-au supărat,

Graiule.

 

Refren:

Iertare, ieratre, iertare,

Tu, grai înlăcrimat,

(Ce iar’ ai odrăslit)!

Iertare, iertare, iertare,

Că nu te-am apărat,

(Că nu te-am ocrotit)!

 

Le-o fi altora cam frică,

Eu pe tine te aleg,

Fie pâinea cât de mică,

Numai tu să-mi fii întreg,

Graiule.

 

Nemilos ți-a fost destinul,

Iar noi nu te-am apărat.

Te-a rănit barbar străinul,

Fiii tăi te-au supărat,

Graiule.

 

Refren:

Iertare, ieratre, iertare,

Tu, grai înlăcrimat,

(Ce iar’ ai odrăslit)!

Iertare, iertare, iertare,

Că nu te-am apărat,

(Că nu te-am ocrotit)!

 

Din cartea: Grigore Vieru, Învierea, Cântece sacre, Chișinău, Agenția Litera, 1990, pag. 23-25.

* * *

Primul gest, impulsionat de aceste lecturi, a fost să-l sun pe tata, care, ascultându-mă, mi-a zis: „Da știam și despre cântec, dar unul ca acesta putea fi dedicat oricărui altui cetățean care iubește și respectă limba română. Primul poem, – da, acela cu siguranță mă face să mâ simt mândru că Vieru s-a gândit și la mine!” Al doilea gând a fost să-mi cer iertare de la Grigore Vieru, pentru că, deși îi sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce poezia sa a însemnat și înseamnă pentru mine, totuși nu-i cunosc toată opera.  Al treilea gând a fost de a-i mulțumi dlui Tănase pentru acest articol. Și… în sfârșit: dacă vreodată o amnezie cruntă ne va face să „uităm” (cum s-a mai întâmplat, în istoria noastră recentă) că limba ne e română, că suntem români, că purtăm răspunderea pentru soarta graiului pe care părinții și străbunii noștri l-au apărat, recuperarea memoriei va putea începe cu… celebrele „Pomelnice”  ale lui Grigore Vieru.

* * *

Iată piesa, interpretată de Felicia Dunaf:

Eminescu, Cel care ne (re)unește

15 ian.

Copacul eminescuCenaclul „Alexe Mateevici”, de unde a pornit să se organizeze mișcarea noastră de opoziție contra sistemului sovietic, a început, ca azi: la un 15 ianuarie  – pe Aleea Clasicilor din Chișinău, lângă bustul lui Eminescu. A început cu lumânări și versuri: cântate, recitate, discutate… Și azi mai discutăm… Discutăm, însă în alți termeni, și nu doar despre Eminescu, ci și despre unitatea noastră, ca moștenitori ai lui și ai altor clasici ai românismului și continuatori ai acestuia. Pe atunci, nici măcar nu aveam dreptul să cunoaștem toată opera lui Eminescu (despre multe dintre articolele lui nici nu bănuiam că ar exista!) Iată că Eminescu nu doar a reușit să supraviețuiască barbariei sovietice, nu doar a învins – prin nevoia noastră de a avea  alături de noi poezia sa -, ci ne-a reunit, pe noi, românii de pretutindeni, sub steaua românismului (și nu doar prin celebra-i frază „Suntem români și punctum!”), ci chiar prin disputele pe care le inspiră și azi, ca și acum un veac…

* * *

M-am trezit cu sentimentul că mama… s-a întors. Așa îmi spunea ea, în vis, că a fost plecată, pentru că trebuia să viziteze pe cineva, departe, dar s-a întors! – pentru că așa e bine, și așa se va întoarce mereu, de oriunde ar pleca, și să nu cred că ne-a părăsit… Este primul vis în care mama arată așa cum era în ultimele zile pe pământ și îmi mai și vorbește! Am mai visat-o, sigur, de multe ori, dar mereu arăta ireal, ca o lumină vorbitoare, înconjurată de lumini și de flori… Păcat că visele se termină (de regulă, în momentele cele mai frumoase)… Dacă ar fi continuat, probabil, am fi discutat multe, căci aș avea multe să-i spun, sau poate că am fi cântat,  așa ca în acele clipe de poveste, cele mai fericite pe care le-am trăit împreună…

Cu siguranță, am fi cântat o romanță pe versurile lui Eminescu…

* * *

* * *

Links: ZDG, reportaj fotografic din Aleea Clasicilor, 15.01.2013

Curaj.md

Constantin Tănase despre Ziua Națională a Culturii

George Damian: Eminescu în zale de războinic

Câteva dintre articolele din anii trecuți:

Pe Aleea Clasicilor…

Dor de Eminescu

Prima mea călătorie…

Erori de tot felul…

Cu chipul palid…

Pădurea Scorenilor…

Fără „visul de luceferi”…

Pe sub tei electorali…

Înzăpezit și plin de speranță…

 

Încă o dată despre „unica stăpână”

24 mai

Nu e o noutate. Dimpotrivă, este ingrijorător de veche această situație. Publicistul Constantin Tănase ( dar  nu numai dumnealui) a îndrăznit să critice un post de televiziune de la Chișinău care își bate joc de limba română cam de pe când a fost înființat (apropo, aparent, pe bani din dreapta Prutului, dar cam… obscuri).  În loc să mulțumească și să corecteze ce e de corectat, (i)responsabilii postului vizat au răspuns în maniera specifică unor copii de bani gata, convinși că orice gafă sau infracțiune li se va ierta. Nu e nici asta ceva original. Este o atitudine  „a la Moldova Suv(t)erană”, care se pliază perfect pe tendințele tot mai clare de restaurare a influenței Kremlinului în zonele pe care Rusia și le revendică de la implozia URSS încoace.  Este, așadar, o problemă veche și gravă, pe care ziarul Timpul a semnalat-o.  Pentru că nu e prima dată când ne convingem de subminarea limbii române la ea acasă (apropo, a se citi și articolul lui Alexandru Vakulovski în Timpul de azi – în aceeaşi ordine de idei), ne simțim datori să suținem atitudinea adoptată de maestrul C.Tănase.

Dacă vrem să avem parte de limba română, să ne bucurăm de ea – sub cerul acesta, în nemărginirea în care sufletul are nevoie și de cuvânt, pentru a se face auzit – , trebuie să demonstrăm că limba română are toată protecția noastră, aici și acum.

Extremismul rusesc deranjat de talentul lui C.Tănase

14 mai

După principiul „hoțul strigă: „Hoții!”, extremistul Rogozin îl acuză de extremism pe jurnalistul Constantin Tănase. Bineînțeles, maestrul nu ezită să-i răspundă, într-un articol în ziarul Timpul, cu același talent și cu aceeași putere de  convingere care l-au făcut pe acuzatorul său să se umple de ridicol: să lanseze atacul, uitând să se uite, mai întâi, în oglindă…

P.S. Apropo de recrudiscența extremismului în Rusia, un articol despre pericolul fascismului în „era lui Putin”. Dincolo de demagogia stângistă, naționalismul rusesc nu se deosebește prea mult de alte forme ale extremismului, fascismului sau, după caz, ale național-comunismului din alte țări.

P.P.S. Și, dacă tot veni vorba de putinism, un articol interesant semnat de Alexandru Vakulovski  ( tot nu înțeleg de ce cu „K” (de la „Kremlin”), dar… articolul îmi place).

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: