Search results for 'iriși'

Iriși de Ziua Europei și de Ziua Uniunii Europene

11 mai

Iris Jazz Festival copy

Acuarelă: Yvonne Harry Iris: Jazz Festival

Recunosc,  este ceva mai complicat să urmărești subiectul pe care mi l-am propus azi (pornind de la un articol pe un blog anonim, în care este criticat faptul că de câțiva ani, pe 9 mai, la Chișinău se celebrează, ca în multe dintre țările Uniunii Europene, Ziua Europei). E mai complicat, ziceam, pentru că, de fapt, există două sărbători distincte: una e Ziua Europei, și alta e Ziua Uniunii Europene. Europa fiind și o structură politică, un proiect geopolitic, nu se putea fără unele confuzii. Iată un program cultural pentru aceste zile, unde confuzia (Ziua Europei 2014, în București ) se manifestă la fel ca în alte surse, neromânești (Wikipedia, spre exemplu).

Irisi. Fotografie de  Ștefan Vlaston

Iriși. Fotografie de Ștefan Vlaston

Cum sărbătorește Europa cele două zile ale sale? În mod diferit, în funcție de bugetele locale, bănuiesc, dar și de alte evenimente primăvăratice. La Bruxelles, de pildă, zilele acestea e în toi un festival al irișilor:  10 mai, Fête de l’Iris .

iriși. Foto Ștefan Vlaston 2

Iriși. Fotografie de Ștefan Vlaston

În Franța opera își deschide ușile pentru melomani, cu sloganul „Tous à l’Opéra”  : Portes ouvertes dans 26 opéras de France jusqu’à dimanche soir.

La București, după cum am mai menționat, programul este extrem de variat: Celebrarea Zilei Europei inclusiv Festivalul Filmului european. Printre filmele prezente la festival, și filmul lui Igor Cobîleanski „La limita de jos a cerului”.

haga-festivalul-florilor-mihai2

Haga, tradiționalul festival al florilor, specific pentru această perioadă

Bref, nu văd de ce Chișinăul ar evita să marcheze această sărbătoare, sincronizându-se cu alte țări europene, de vreme ce toate forțele politice de la noi declară că vor/urmăresc/promit integrarea europeană a Republicii Moldova. De ce, totuși, toate aceste critici și, mai ales, minciuna potrivit căreia Ziua Europei nu este sărbătorită în Europa?  Îi bănuiesc pe cei care vin cu astfel de critici că, în realitate, sunt împotriva integrării noastre în Uniunea Europeană și îi deranjează efectul publicitar al tradiționalului „Oraș european”, organizat în fiecare an cu prilejul acestei sărbători.

* * *

Câteva secvențe de la Ziua Europei din anii trecuți:

* * *

* * *

Sursa primei imagini

Fotografiile cu iriși: Ștefan Vlaston

 Ultima imagine, cea de la Haga, provine din arhiva mea personală (autor: M.G.)

P.S. Despre valoarea sentimentală a irisului pentru mine am mai scris pe blog (vezi: Zmeură și iriși sau, pentru mai multe articole: … search)

Raiul florilor…

4 iun.

Așa cântau bujorii în grădinița din fața casei bunicii Ecaterina…

* * *

bunica EcaterinaCând, la rugămintea tatălui meu, bunica și-a vândut casa din Colicăuți, pentru a se muta la Condrița, o suburbie a Chișinăului, bunica și-a adus din satul în care și-a petrecut tinerețea florile preferate. Probabil, parfumul lor îi mai alina dorul de casa pe care o construise și în care, rămânând văduvă la doar câțiva ani după ce s-a căsătorit și a născut, își crescuse, cu mare greu, pe timp de foamete și barbarie stalinistă, cei doi băieți…

* * *

Și bunica Elena avea flori preferate, deși toate îi erau dragi: ferestrele bunicii Elena erau  înfloritebunica, mama și tanti Dora 4 aproape tot anul, ca și grădina, unde florile se simțeau ca în rai (și la fel și noi, nepoții ei)… După o vacanță petrecută la Cotiujeni, la plecare, bunica îmi dădea buchete de crini, pe care îi asociez și acum cu imaginea ei: frumoasă, mândră, cu o tristețe ascunsă în priviri, cu bunătatea nemărginită a sufletului ei, cu blândețea strălucind pe chipul ei, o blândețe iertătoare, care a învins suferințele pe care le-a îndurat…

Un clip cu imagini dintr-o grădină ca a bunicii: aici.

* * *

* * *

Nana Olimpia adora irișii, după cum am mai povestit…

* * *

Mamei îi plăceau crizantemele, dar se bucura de orice floare, iar în grădinița de la Condrița, pe lângă bujorii bunicii, mai creștea și o rămurea de iasomie

Amintirea mea le aduce împreună: florile și chipurile celor dragi – acolo unde se adună cei pe care i-am iubit și azi nu mai sunt alături de mine. Sunt acolo, dar sunt cu mine: cu cât mai mult trece timpul, cu atât mai aproape!

Mărțișoare, mărțișoare (II)

22 mart.

Promisesem să revin asupra subiectului mărțișorului și iată că revin. Nu spun multe, doar inserez câteva imagini cu mărțișoare pe care le-am făcut eu pentru alții și cu mărțișoare primite de mine…

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

Cam acestea sunt culorile și micile bucurii ce  mi-au înveselit acest început de primăvară.  Unul care n-a fost (nu este) chiar lipsit de griji sau trtistețe, dar mărțișoarele ar trebui să ne ajute să fim încrezători și puternici, nu-i așa? 🙂

P.S.  Sunt mărțișoare pe care cu mare drag le fac, amintindu-mi de nana Olimpia, despre care am mai scris pe aici (spre exemplu, Zmeură și iriși).  Un gând bun pentru Mariana, fiica nanei Olimpia, căreia n-am apucat să-i trimit un mărțișor „viu” – doar unul virtual, un mesaj electronic, ceea ce… niciodată nu va fi la fel! Nana avea mâini de aur și, pe lângă multe altele, știa să facă mărțișoare foarte frumoase (avea mai multe modele, eu am învățat doar vreo două-trei). În fiecare an îmi amintesc de nana, împărțind și primind în schimb mărțișoare minunate de la oameni minunați!

P.P.S. A durat puțin până mi-am adunat mărțișoarele în imagini, dar n-a trebuit să așteptăm până la 1 aprilie, totuși! 🙂

Zmeură și iriși…

14 mai

 Nana Olimpia (în ochii mei, un fel de  zână bună) era o femeie frumoasă, care nu-și trăda în niciun fel vârsta – deh! ca orice zână, 🙂   – și,  contrar tradiției, nu era rudă cu noi. Bunica a fost evacuată în Cotiujenii-Mari  (din Condrătești, un sat de lângă Prut), cu cei patru copii (dintre care doar doi au supraviețuit), iar familia Olaru a fost una dintre cele care au ajutat-o să se adapteze în satul de adopție, întinzându-i o mână de ajutor, când a fost nevoie, și botezându-i, mai târziu, vreo doi nepoței. Ambii, și nana Olimpia, și nanul Ștefan, erau medici și lucrau la spitalul din sat, Cotiujenii având și școală, și biserică (unde bunica mergea, când mai găsea puțin timp liber, și se întrema sufletește, cântând în strană), și spital, și club – de toate…

Casa nanei îmi părea pe atunci o imensă împărăție, plină de surprize (mai toate rod al imaginației noastre de copii năzbâtioși, desigur), iar grădina nanei… Despre grădina cu iriși a nanei Olimpia am mai scris.

Da… eu le zic stânjenei, – se mira bunica.  – Madam Coșcodan (așa o numea nana pe bunica mea – amuzată, probabil, de felul în care suna această rimă-oximoron, inedită,  – chiar și atunci când aceasta s-a remăritat, devenind Popescu),   oricum le-ai zice, stânjenei sau iriși – sunt niște flori tare frumoase, –  răspundea nana…

 Bunica, spre deosebire de nana, adora crinii. În fața casei bunicilor era un cordon larg de crini de mai multe culori,  postat în mod strategic și sfidător față de praful de pe drum, chiar  lângă poartă… Parfumul crinilor înfloriți te îmbrățișa la sosire, ca un preludiu al întâlnirii cu frumusețea și căldura acelui sat, și, ca un sărut de bun rămas,  te petrecea la plecare…  Reamintindu-mi toate astea, nu pricep, cum am putut să mă îndepărtez de acele, binecuvântate, locuri, fără să mor de-a binelea!

Mai târziu, aveam să regăsesc  în pictura lui Claude Monet ceva din farmecul copilăriei mele – fericit desfășurată, atunci când se întâmpla în decorul grădinii nanilor mei…

Sau în tablourile lui Mihai Grecu, Andrei Mudrea etc., sau în creația lui Vincent van Gogh, al cărui autoportret aduce puțin cu bunicul Tudor… 

 * * *

Două dintre cântecele pe care nana le cânta adeseori:  Vorbește lumea și Tărăncuță  (Dan Spătaru)…

 

Prima amintire dulce din grădina nanei este dudul din spatele casei. Dacă, veniți să ne ia acasă, de la nana, părinții  nu ne puteau găsi, nana și nanul știau exact unde trebuia să se efectueze căutările: în dud! Parcă văd și acum acest moovie previews:  Gelu, colorat prin metoda consumului artistic al dudelor, de un violet intens (de culoare mură, după cum precizase odată bunica), eu – admirând pictura modernistă de pe fața lui de ștrengar (capodoperă produsă la instigațiile mele, firește, în timp ce eu, prin grațioasă viclenie – tipic feminină 🙂  – reușeam să rămân exemplară: curățică și nepedepsită, dacă nu chiar lăudată, până la sfârșitul zilei, în ciuda faptului că responsabilitatea pentru toate șotiile de peste zi trebuia împărțită la doi. Adică între cei  doi ”îngerași”, care, dacă se ”organizau” bine (operațiune soldată mereu cu mare succes), erau în stare de multe distrugeri ireparabile…

Cireșele amare din copacul bătrân (și, conform unor păreri avizate, sălbatic) ce creștea lângă împărăția nanei… Acestea, așa amare,  ne-au îndulcit copilăria. Da, ne-au și colorat-o. Adică ne-au colorat hăinuțele, spălate cu indârjire, demnă de o cauză mai bună, de bunicuța – o împătimită adeptă a curățeniei. Petele din fructe nu se puteau șterge cu detergenții existenți pe atunci… Dacă aș putea, din azi, să teleportez în zilele acele măcar unele dintre lucrurile care ne fac existența mai ușoară, așa încât să fi avut mai mult timp să stăm cu bunica Elena, de povești!

Poveștile bunicii, mult, mult prea scurte, dar neobosit de frumoase! Una dintre cele mai îndrăgite era o poveste extrem de tristă: despre o fetiță, despărțită de mama ei, de către de niște ”hoți de copii” – cum le zicea bunica. Asemeni Esmeraldei lui Victor Hugo (din romanul Notre Dame de Paris), fetița moare într-o piață publică, mama ei recunoscând-o, prea târziu, după pantofiorul pe care fata îl purta la gât, în calitate de talisman – o adaptare folclorică (așa bănuiesc eu: că era o variantă românească folclorizată, pentru că bunica nu mi-a spus niciodată că ar fi citit romanul lui Hugo). Bunica și-a pierdut o fetiță în timpul unei evacuări din perioada războiului. O fetiță pe nume Maria (numită așa, din câte puteam să-mi dau seama, copilă fiind și ascultând povestirile ei (sincopate de tăceri adânci și lacrimi ascunse) și pentru că bunica era o mare admiratoare a reginei Maria – toate astea puteau fi doar presupuse, bunica n-a vorbit niciodată, față de noi, nepoții ei, despre cazul Mariei), – primul copil al bunicii, pe care și bunica, și bunicul  au căutat-o desperați, dar nu au putut-o găsi, ajungând, la un moment dat, la concluzia că ar fi putut rămâne cumva în partea dreaptă a Prutului. Fapt ce l-a făcut pe bunicul să încerce să treacă frontiera româno-sovietică – în una dintre cele mai tragice perioade ale istoriei acestei frontiere mincinoase…

Despre asta, însă… cumva… vreodată… în altă serie de povești…

Ferestrele lui bunicu’… – Bunicule, ce faci? Iar’ ferestre? Numai ferstre știi să faci?    – Da… numai ferestre. Și uși. Și case…  Multe dintre casele cotiunjenenilor aveau ferestre și uși meșterite de bunicul Toader… Din atelierul de tâmplărie al bunicului se împrăștia prin toată casa mirosul de lemn proaspăt tăiat, iar foșnetul covorului de rumeguș: alb-gălbui, mirosind a brad, a pădure, în combinație cu aromele ce veneau din bucătărie, amenințând să acopere orice alta în zonă, făcea din vacanțele noastre la bunici – mai ales după ce stătusem un an de zile în orașul toxic, agresiv pentru respirația unui copil – o adevărată revoluție olfactivă…

Sigur, toate astea nu puteau surclasa mirosul grădinii bunicilor – pentru că acolo era o simfonie întreagă de parfumuri: am impresia că toate fructele care cresc pe la noi și toate florile care reușeau să se adapteze climei din Cotiujeni erau prezente în grădina bunicii… 

Și… zmeura din spatele casei bunicilor. Ieșeam în grădină de cu zori.  Nerăbdătoare, presimțind o minune… Cu o carte în mână și, în ciuda insistențelor bunicii Elena, fără pălărie de soare. Sau cu vreun motănaș, prins pe cărarea spre grădină, unul dintre multele animale din ograda bunicilor… Să aștept… când se va coace zmeura! 🙂

 

ArGribincea

Chișinău, 14 mai 2010

 

Explicațiile promise

10 mai

        Mai întâi, mii de scuze, pentru că nu am reușit să fac aceste precizări ieri, așa cum am promis. În ciuda faptului că era sărbătoare, și în lume, și în familia mea (în sensul mai larg al cuvântului), pe blog lucrurile nu au mers tocmai bine, din cauza unor greșeli pe care le fac, probabil, atunci când mă apuc să operez pe aici, de parcă m-aș pricepe… 🙂 

        * * * 

Cornesti. Arg. si Gelu     Să încep cu ideea că 9 Mai este pentru mine, mai întâi de toate, ziua verișorului meu Gelu, prietenul cel mai bun și companion de  hoinărit prin pădurile Corneștilor/mâncat fructe din grădina bunicilor noștri din Cotiujeni/scotocit prin podul casei nanilor noștri de botez, Olimpia și Ștefan Olaru/ făcut trăsnăi memorabile etc., căruia, azi, îi duc dorul, pentru că stă… hăt la Dijon! 

 

*-  în fotografii: 1) la Cornești, în vacanța de iarnă, de Revelion (cred) și 2) în grădina cu iriși a nanei Olimpia, la Cotiujenii-Mari.

       

 * * * 

       9 Mai  – mai e și ziua unui nepoțel tare scump, Alex, fiul unei alte verișoare, căsătorită pe la Brăila… Anul trecut, pe 8 mai, în București fiind, sunam acasă, pentru a afla telefonul Rodicăi, mama lui Alex (ceva mai jos în imagine). Așa am aflat că aveam să devin din nou ”tanti” pentru cel care, mai târziu avea să se numească Dănuț… Complicat? Eehe, dacă aș pune aici pozele tuturor copiilor din familie, care îmi sunt nemaipomenit de dragi, s-ar complica și mai mult lucrurile.

  

   

        * * *  

        Surpriza că va veni pe lume Dănuț a fost cu devărat roz! Lenuța (mama lui Dănuț, o altă verișoară) mi-a fost/îmi este mereu foarte apropiată, iar discuțiile despre simbolismul culorii roz (și al nuanțelor și combinațiilor acestora) fac obiectul glumelor noastre, de câte ori ne vedem (cam rar, e adevărat)… Așa se explică alegerea mea de zilele trecute: fundalul în nuanțe de roz-violet și un clip de pe YouTube, ce exploatează diversele nuanțe ale aceleeași culori…   

         * * *  

        Cam astea sunt explicațiile pentru nebunia roz de sâmbătă… Copilași, amintiri din copilărie și dorința de a nu renunța niciodată la frumusețea pe care acestea o aduc în sufletul nostru au fost sursa mea de inspirație…Sunt numai mirare!  

   

       * * *  

        Știu că a fost Ziua Europei. Știu și despre scandaloasele decizii de a participa la parada de 9 Mai la Moscova ale unor politicieni fără coloană vertebrală, ceva mai înainte am citat câteva articole din presă, privitoare la acest subiect. Și ieri, pe alte bloguri, s-a discutat aprins despre acele decizii și despre semnificațiile simbolice/ascunse ale unor gesturi politice (spre exemplu aici: Regele Mihai la Moscova).  

       În ce mă privește, sunt dezamăgită de multe dintre schimbările din scena politică de pe la noi. Am însă această speranță… una mai roz, așa…  

      Domnilor politicieni, dacă nu vă veți face bine datoria, țineți minte că vor veni din urmă puștii de azi, să vă dea lecții de demnitate și inteligență.  

       * * *  

  

   

   

   

   

   

 P.S. Da, și pentru că tot am vorbit despre tabloul Eudochiei Zavtur, pe care l-am setat ca imagine de fundal pentru blog, iată-l în nunanțe ceva mai apropiate de cele din realitate.  

 


CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: