La Kilometrul zero al copilăriei și al conștiinței de sine

4 Apr

prezentare expo S.Plămădeală

* * *

19032014977Pentru că îmi lipsește, din această galerie virtuală în miniatură, fotografia principală, cea

Autorul, Sergiu Plămădeală

Sergiu Plămădeală. Foto: Ziarul Național

care a dat numele expoziției graficianului Sergiu Plămădeală, organizată la Muzeul de Artă al Moldovei, și astfel „se amână”, spre sfârșitul acestui reportaj, „dezlegarea” metaforelor care s-au lăsat captate de artist, să încep cu un citat dintr-un interviu, pe care autorul expoziției l-a acordat publicației  Jurnal de Chișinău: „Eu fotografiez doar case ce mi se adresează direct: „Sergiu, uite cât sunt de frumoasă, uite cât sunt de specială…” Ulterior, prelucrând imaginea, fac totul pentru a amplifica aceste sentimente.„”

 

ușă vecheCred că nu e niciun secret că aici e secretul unei bune fotografii. În cazul acestei expoziții, e și mai simplu, e un fel de a spune că piatra, zidurile vechi, edificiile care le înconjoară sunt purtătoare de suflet. Mai mult, sunt purtătoare către eternitate ale propriului nostru suflet.

Și pentru că nu am toată „mapa documentară” la mine, voi scrie despre stările mele, survenite după o

Expoziție. Zina Plămădeală și autorul, Sergiu Plămădeală

Frații Zina și Sergiu Plămădeală. 19.03.2014

plimbare prin sălile expoziției. Am impresia că nu doar o fotografie  din expoziție a scăpat aparatului meu de fotografiat. Ceva esențial din  structura expoziției scapă intenționat, ascunzându-se din fața aparatelor cele mai sofisticate și migrând cumva de pe zidurile îmbătrânitului muzeu pe retina privitorilor. În plus, despre expoziție s-au scris mai multe articole, și ele reflectă atât tema și mesajul, cât și calitățile operei fotografice expuse.

 

Avantajul de a scrie după ce alții au scris și descris pe îndelete o expoziție constă în posibilitatea de a tria și a aduna opiniile, făcând trimitere la un articol sau altul, fără a avea senzația că, trecând cu vederea unele aspecte, redistribuind accentele, ți-ai neglijat în vreun fel cititorul.

Tot acolo, în articolele deja citate, găsiți și cele 30 de fotografii Foto clădire vechedin expoziție, menite să transmită mesajul de alarmă, pe care ochiul de artist, de arhitect și de fotograf al lui Sergiu Plămădeală a dorit să-lBucurești, str.Doamnei exprime: dincolo de  culorile îmbinate în chip artistic, dincolo de formele noi, plastice, rezultate din surprinderea unor monumente de arhitectură deteriorate, avariate, aproape degradate,  e un strigăt asurzitor în tăcerea pe care arta fotografică o exploatează, folosindu-se de puterea hipnotizantă a imaginii. E un bilet, adresat nouă, tuturor, prin care suntem implorați să salvăm ce a mai rămas din frumusețea și din istoria noastră, aruncat într-o sticlă de cristal în valurile unui ocean al indiferenței. Frumoasă și sticla de cristal, frumos și gestul. Sper ca mesajul să nu ajungă prea târziu.

* * *

intrare vecheUșa albastrăÎn prezenta postare utilizez mai multe poze (și doar două sunt făcute de  mine, cele mai multe aparțin autorului  sau altor fotografi și/sau jurnaliști).

* * *

Victor Hugo, descriind măreția catedralei Notre-Dame de Paris, o numește „vaste symphonie en pierre” („vastă simfonie în/de piatră”), iar francezii (și nu numai ei, ci europenii și Occidentalii, alții decât noi, în general) își venerează monumentele istorice și de artă ca pe niște adevărate zeități. Spre deosebire de francezi, noi, românii de pe ambele maluri de Prut, parcă ne-am fi propus, cu înverșunare, să scăpăm de tot ce avem mai valoros în materie de arhitectură, ca să nu avem ce arăta cu mândrie copiilor și nepoților. Parcă am fi posedați de un demon al distrugerii. Da, știu, nici istoria nu ne-a ajutat, nici anii urâți ai totalitarismului, dar parcă tot n-aș da vina numai pe timpuri și pe tuneldiverse necazuri. Mai e și o lene interioară, care ne influențează soarta și ne lasă orfani de cultură, lipsindu-ne de bucuria unui stil de viață în armonie cu ceea ce ne înconjoară, cu istoria noastră, cu

gang

Fotografie de S.Plămădeală

memoria, depozitată în monumente de artă.

Probabil că un psihosociolog ar avea ceva de comentat aici, poate că ne-ar explica de unde tentația aceasta autodistructivă, de unde comportamentul nostru inacceptabil față de monumentele de artă și față de vestigii. Și de unde predilecția pentru kitsch, și de unde lăcomia nebună, care ne determină să construim peste mărturiile istoriei, peste morminte chiar, niște absolut anacronice palate și vile cu turle, cu terenuri și curți enorme, uitând uneori să lăsăm câteva zeci de centimetri pentru un amărât de trotuar, care să asigure accesul pietonal până la… poarta propriei locuințe!

element decorativNe-am obișnuit atât de mult să ne considerăm săraci și să ne desconsiderăm propriile valori, încât nici nu mai observăm frumusețea lucrurilor vechi, lăsate de generațiile anterioare, și nu mai știm săBucurești, Universitate prețuim această frumusețe. Cecitatea psiho/socio/etno-culturală ne dezmoștenește și ne creează complexe de inferioritate.

Expoziția fotografului Sergiu Plămădeală, care e și arhitect, și „un artist polivalent”, după cum s-a mai spus, asta face de fapt: ne „trezește” simțul responsabilității față de frumusețea din jur. Alăturarea detaliilor plăcute vederii cu cele care îți rănesc privirea (și inima) este un mod de a ne pune în fața propriei istorii, e ca și cum cineva, înțelept, ne-ar spune: „Priviți ce-ați făcut, îngroziți-vă, plângeți și, printre lacrimi, reparați, cât mai aveți ce recupera!”

* * *

poartă stelară, S.PlămădealăCând am intrat în sala de muzeu și am văzut care e tema expoziției, primul gând a fost: „Doamne, câtUsion de necesar era acest gest de trezire/cutremurare și cât de util pentru salvarea noastră!” Și cum nimic nu e întâmplător, expoziția s-a dovedit a avea și o semnificație personală pentru mine. Am cunoscut-o pe mama artistului, Mariana Plămădeală, datorită mamei mele, care i-a fost colegă de serviciu și i-a purtat un profund respect și o mare simpatie. Amintirile mele s-au „îndreptat”, recuperând, ca dintr-un sertar mereu aproape, chipurile lor, mereu tinere.  Imaginile s-au lăsat „răsfoite” ca o neprețuită carte, iar memoria orașului natal s-a împletit, la un moment dat, cu memoria oamenilor dragi, și emoțiile trezite de simboluri, imagini, metafore, au făcut dintr-o simplă contemplare a unor fotografii un adevărat examen identitar, moral, sentimental. Poate de aici dificultatea cu care am adunat aceste emoții, analizându-le și căutându-le o expresie exactă, și poate că de aici starea de duioșie față de cele mai mici detalii ale imaginilor expuse.

* * *

SciusevConștientizarea necesității de a păstra niște amintiri personale a relevat alte fațete ale aceleiașiSergiu Plămădeală, foto chestiuni, dar privită și altfel, sub aspect social (dar și istoric, politic, artistic etc.). Nu e vorba că n-aș fi avut și până la această expoziție senzația că ne pierdem identitatea, lăsând de izbeliște valorile arhitecturale. Sigur, aveam/am conștiința unei moșteniri culturale prețioase, dar ignorate. E vorba despre solidaritatea diferitelor arte și capacitatea lor, inepuizabilă, de a ne ține treji în fața frumuseții. Asta m-a impresionat, de fapt, în acea zi, a vernisajului, și „lucrarea” începută atunci a continuat și după, și continuă și acum. Puterea asta e un miracol, pe care adeseori îl subestimăm.

 

* * *

Expoziția pornește de la kilometrul zero din București, așa cum explică și autorul, și conține fotografii din ambele capitale românești (București și Chișinău), sugerând, prin unitatea stilistică a arhitecturii pe care o relevă, legătura esențială, profundă, a celor două maluri ale Prutului. Deloc superfluu acest amănunt, pentru că, odată trecută această frumusețe a zidurilor vechi prin filtrul artistic, s-ar putea să ne fie, într-adevăr, salvatoare, devenind un argument al conștiinței. Al conștiinței de sine în primul rând.

Și mai e un aspect, despre care nu se poate tăcea: neglijându-ne moștenirea, atâta cât a mai rămas,

km o prezentare 2

Foto Dionis Nicolai

ne subminăm temeliile unui viitor – european – civilizat și frumos.  Conștiința de sine este cartea de identitate, care ne permite să ne integrăm într-o comunitate civilizată. Ne place sau nu, dar diagnosticul ce se impune, stabilit pe căi voalate, în mod artistic, de Sergiu Plămădeală, este dintre cele mai grave, pentru că nicio comunitate, națiune, civilizație nu are viitor fără conștiința propriei identități și fără conștiința valorilor din care aceasta se constituie.

 

* * *

2 Răspunsuri to “La Kilometrul zero al copilăriei și al conștiinței de sine”

  1. Pani Polska Noiembrie 3, 2014 la 7:29 am #

    Salutari prietenesti pentru Zina Plamadeala.
    de la colegii ei de grupa francofona de la Universitatea din Chisinau.
    Din acei ani frumosi ai studentimii noastre din anii 1970.
    Ai ramas aceeasi domnisoara svelta, simpatica, originala, boema,
    misterioasa si apoi si poloneza catolica,
    dupa cum am citit recent prin Literatura si Arta.
    Sa ne traiesti, draga noastra !
    Cu drag, colegii tai,
    Silvia, V.-Tina-1, V.-Tina-2, Raița, Maricica,
    Ana-Maria, Alina, Ionel, Giovanni, Val., Geta, – toti ai tai !
    N.B.
    Maryla Rodowicz-piosenka Remedium-
    Ref.
    Wsiąść do pociągu byle jakiego,
    Nie dbać o bagaż, nie dbać o bilet,
    Ściskając w ręku kamyk zielony,
    Patrzeć jak wszystko zostaje w tyle /x2

    • CiGriArg Noiembrie 11, 2014 la 8:24 pm #

      Mulțumesc pentru comentariu! Am transmis mesajul destinatarei.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: