Există o serie de poeme ca o lungă și complexă pledoarie pentru cauza eminesciană, e ca și cum am fi mereu în căutarea lui Eminescu. Nu a unui Eminescu pe care să-l dărâmăm, odată descoperit (așa se face că unii poeți au „norocul” de a fi tot mai incomozi, după ce trec la cele veșnice), nu a unui Eminescu pe care să-l deființăm, ci a unui Eminescu-reper, pe care să-l considerăm parte a moștenirii lăsată din strămoși. De fapt, poezia lui Matcovschi este dedicată în întregime temei reperelor (etice și estetice – sau, ca să mai citez o dată calamburul lui Em.Galaicu-Păun, „est-etice”, presupunând că esteticul include în mod implicit, obligatoriu, eticul). Văzut printre rândurile operei lui Matcovschi, Eminescu este un ideal, o stea călăuzitoare, o sursă de nostalgie, dar și de speranță, de salvare, o icoană, demnă de pus în „casa nouă”, pe care vrem să ne-o construim, una care să fie prevăzută și cu… „o odaie eminesciană”…
Unde ești, bade Mihai?
Trece altă primăvară,
Peste gura cea de rai
flori de tei se scutur iară…
* * *
Mama mi-a adus, într-o seară, venind de la serviciu, o reproducere după Arborele Eminescu de Aurel David. A agățat tabloul de asupra pianului și, de atunci, sunt alături aceste două simboluri care îmi aduc aminte, deopotrivă, de mama și de adolescența mea: pianul și Copacul Eminescu, în rama-i veche, albă, revopsită și recondiționată de atâtea ori…
* * *
Portret
In memoriam pictorului Aurel David
Plecat e pictorul departe
Și n-o să vină înapoi,
Dar crește arbor peste moarte,
Cu rădăcini adânci în noi.
A fost un fulger, o scânteie,
Un miez de noapte violet,
O-nseninare, o idee,
Dar și un arbore concret.
Ardea un arbore-făclie,
Și n-avea pictorul decât
Să-i treacă umbra pe hârtie,
Să o sărute și atât.
Când toamna codrul desfrunzește
Și plouă ploile încet,
În orice arbore, firește,
Trăiește Marele Poet.
Reblogged this on Colțul Cultural.
Reblogged this on GriArg and commented:
Unde sunt cei care l-au (re)găsit pe Eminescu, în ciuda haosului cauzat de genocidul sovietic? Am avea nevoie de ei și azi, cum am avut nevoie atunci.