Poetul „spânzurat de limbă”*

29 Iun

Greu… ne luăm, în aceste zile, rămas bun de la cel care a fost și este poetul despărțirii de imperiul sovietic și poetul „spânzurat de limbă”  (conform tuturor aparențelor, poetul a fost pedepsit de forțele imperialiste pentru curajul de a-și fi apărat cu bărbăție limba maternă): Dumitru Matcovschi. Originar de pe la nordul Basarabiei, pe unde a copilărit și mama, redactor-șef (adjunct) la săptămânalul Cultura, la care a lucrat și mama, unul dintre puținii autori cu operă interzisă de cenzura sovietică (placheta de versuri Descântece în alb și negru a fost retrasă din librării și topită, neajungând la cititori,  autorul destituit din funcție, devenind un „indezirabil” al regimului bodiulist; mai târziu, cântecul Basarabia a fost, la fel, interzis), autorul mai multor versuri, piese, texte ale unor cântece foarte populare, Dumitru Matcovcshi era deja foarte iubit de public, atunci când a făcut un pas dintre cei mai curajoși pe care un poet basarabean îi putea face în acele condiții de „Perestroica”: fiind redactor-șef  al revistei Nistru, a publicat Doina lui Eminescu (multe dintre operele eminesciene erau în continuare interzise, inaccesibile cititorului de rând), apoi renumitul articol al lui Valentin Mândâcanu Veșmântul ființei noastre, apoi romanul interzis al lui Constantin Stere În preajma revoluției… Cu siguranță, fiind și deputat în legislativul unional, și cetățean respectat la el acasă, ar fi făcut mult mai multe, dacă n-ar fi fost zdrobit, pur și simplu, într-un „accident” absurd, în condițiile în care se afla singur, lângă mașina sa, care se pare că se defectase, la marginea imensei șosele care ducea spre aeroport (fiind, pe atunci, aproape necirculată), la 17 mai 1989… Azi  s-a vorbit mult despre acel „accident”, despre care însuși poetul scrie un poem, intitulat elocvent: Atentatul). Poetul a înviat din morți, atunci, în 1989, probabil așa cum a reînviat românismul basarabean, prin contribuția sa, limba română lărgindu-și aria de răspândire și recuperându-și funcționalitatea. Imaginea lui Dumitru Matcovschi a devenit un simbol al acestei învieri, și pe bună dreptate, dar numai el și familia lui au știut cu adevărat ce chinuri și ce durere a avut de îndurat. Și ce preț are viața, recâștigată în acest mod…

* * *

A fost și rămâne scriitorul cel mai incomod dintre contemporanii noștri, având un discurs neîmpăcat, abraziv, poate chiar tăios, atunci când se adresează  politicienilor, dar blajin și îngăduitor cu cei care hrănesc această palmă de pământ, menținând-o verde (culoare-simbol, mereu prezentă în versurile lui Matcovschi)… Blajin era și cu angajații revistei pe care o conducea, și cu cititorul/spectatorul, căruia îi încredițează un tezaur întreg de valori („est-etice”, ca să-l citez tot pe Em.Galaicu-Păun), valori pe care nu le impune decât în forma unor povețe bătrânești (deci, iarăși, cu blândețe). Paradoxală această blândețe, alăturată (sau contrapusă) vehemenței discursului său politic…

* * *

La inimile multora a ajuns pe aripile cântecului, și asta nu doar pentru că s-a angajat, la fel ca alți poeți, în curentul textierilor, crezând, pe bună dreptate, că rusificarea poate fi combătută, anihilată, prin intermediul unor melodii cu texte frumoase românești (spre exemplu, cântecele din care mulți moldoveni s-au inspirat la alegerea numelor copiilor lor, în special nume de fete), dar și pentru că fiecare piesă a sa avea și un fel de „imn” specific: un cântec pe versurile lui Dumitru Matcovschi (așa se face că multe dintre șlagărele din anii adolescenței mele erau, la origine, melodii din piesele acestui poet, piese care, și ele, la rândul lor, mi-au marcat adolescența: Cântec de leagăn pentru bunici, Tata, Pomul vieții, Abecedarul, Troița, ca să numim doar câteva):

Flori de tei se scutur iară…

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

Și azi, la fel, versurile lui Matcovschi, tulbură inimile românilor…

* * *

Mi-a fost șef. Nu știu dacă a aflat vreodată că sunt fiica unei colege, căreia i-a fost, la fel, șef (redactor-șef adjunct), la ziarul Cultura, știu că l-a întrebat pe șeful meu direct, cel care îmi propusese postul, dacă sunt majoră. Puiul ăsta va face revista?, – așa ar fi întrebat, dacă e să-l cred pe foarte exigentul, dar și foarte sincerul și responsabilul Boris Covaci… Mama, aflând că-mi va fi șef, s-a bucurat: „Matcovschi e om deștept, o să-ți fie ușor să lucrezi cu el!” Și avea dreptatate: a fost unul dintre acei șefi, rari, care e blând cu subalternii, și dur, tranșant, „incomod”, atunci când trebuie să spună adevărul superiorilor săi (pe atunci, acest rol – absurd și nefericit – îl aveau șefii „pe cultură” de la Comitetul Central al partidului (comunist, sigur). Se știe că șefii „ordinari” (și chiar am cunoscut un astfel de „șefuleț” – din fericire, doar unul, majoritatea șefilor mei au fost oameni integri, oameni-model, oameni de la care aveai ce învăța și cărora le sunt recunoscătoare pentru oportunitățile pe care mi le-au deschis) sunt slugarnici cu superiorii și tiranici cu subalternii. Am lucrat la revista Nistru exact în perioada celebrului articol al lui Valentin Mândâcanu, am făcut parte din echipa care a scos la lumină acel articol, despre care se vorbește ca despre un catalizator al luptei de renaștere națională în Basarabia sovietică. Recent, mi-a fost dat să citesc unele comentarii de-a dreptul ridicole pe tema asta. De pildă, un comentator anonim, într-o discuție despre articolul lui Valentin Mândâcanu, pune la îndoială puterea de penetrare a articolului, pretextând că revistele de literatură au „un tiraj de câteva sute de exemplare”. Câteva sute este tirajul acestor reviste azi, când nimeni nu le mai citește, când presa de bulevard a împăienjenit ochii opiniei publice, când operele valoroase și articolele „incomode” sunt „bruiate” prin intermediul presei de diversiune. Pe atunci însă tirajul revistelor literare era destul de mare (până la apariția articolului lui Mândâcanu revista Nistru avea un tiraj de câteva mii, iar după a ajuns la câteva zeci de mii (aș putea afla cifra exactă, dar, din câte îmi aduc aminte, se vorbea în redacție de 80.000!), și se cuvine să menționez că tirajul s-a epuizat imediat, iar numerele care au urmat erau căutate ca pâinea caldă, la  fel cum foarte căutat era și ziarul Literatură și artă, fapt datorat tot articolelor de atitudine, tranșante, oneste, curajoase, pe care le publica). Dincolo de asta, articolul Veșmântul ființei noastre a ridicat ștacheta și… prestigiul publicațiilor periodice. După ce s-a văzut că și la Chișinău se poate publica un articol precum  „Veșmântul…” (prin comparație cu Literaturnaia Gazeta, Argumenty i facty, Komsomolskaia Pravda – câteva publicații „centrale”, care ne-au șocat (dar au și dat tonul) prin intransigența față de diversele fenomene negative din societatea sovietică), jurnalismul a devenit o forță și aici, în Basarabia…

Am fost martora acelor evenimente, pe care acum le retrăiesc, privindu-le prin prisma acestor ani de „independență”, marcați de lașitatea politicienilor noștri, care au deturnat cursul  evenimentelor lansat de oameni precum Dumitru Matcovschi… Nu pot decât să plâng faptul că deși am avut personalități cu care ne mândrim (oameni ca Dumitru Matcovschi, Leonida Lari, Grigore Vieru, Ion Dumeniuc, Doina și Ion Aldea-Teodorovici, Ion Vatamanu, Lidia Istrati), n-am știut să-i păzim și să-i prețuim, ne-am lăsat descurajați de acțiunile hrăpărețe ale Kremlinului… Azi avem niște politicieni care ne mint fără ezitare, pentru că au învățat bine „lecția” Kremlinului despre „capul plecat, pe care sabia nu-l taie” (faptul că „nici soarele nu-l vede” pare să nu-i deranjeze!)… Atât de bine au învățat lecția, încât joacă tontoroiul, își fac publicitate electorală pe mormintele celor mai frumoși dintre patrioții acestui pământ, pentru a  ne „vrăji”, a câta oară, ca să le dăm votul, ca ei… să ne  mențină în rețeaua de prostituție a Kremlinului.

* * *

Aș vrea să revin la amintirile frumoase despre Dumitru Matcovschi. Sunt multe. Cele mai frumoase amintiri sunt versurile, articolele publicistice, dramaturgia, opera acestui martir al neamului românesc. În mod sigur, voi reveni… Și nu o dată!

* – titlul este inspirat de o metaforă dintr-un poem de Emilian Galaicu-Păun, metaforă inspirată, la rândul ei, din Biblie.

P.S. Alte bloguri, alte surse, alte articole, același subiect:

Versuri la moartea poetului Dumitru Matcovschi

Corespondență Agerpres

Discursul lui Dumitru Matcovschi la ceremonia de decernare a Ordinului Meritului Cultural

Cartotecă TRM: cântece pe versurile lui Dumitru Matcovschi (Atenție! – cu unele inexactități)

Blogul lui Traian Vasilcău

Blogul Mariei Șleahtițchi

TRM despre Dumitru Matcovschi

Lista va fi completată.

* * *

2 Răspunsuri to “Poetul „spânzurat de limbă”*”

Trackbacks/Pingbacks

  1. „Română va rămânea!” | GriArg - Iulie 1, 2013

    […] țara lor de armonii, în care au scris și au trăit… Acum, pentru că îl pomenim pe Dumitru Matcsovschi, m-am oprit o clipă asupra unor fragmente găsite pe Youtube, rezumând, într-un mod cât mai […]

  2. Vă rog frumos… | GriArg - Iulie 1, 2013

    […] Continuând gândul despre moștenirea lui Dumitru Matcovschi… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: