Vișine amare

11 Iun

vișine de la condrița în farfuria mămicăiMi le-a adus tata, acum două zile, de la Condrița… Așa făcea și mama: când venea de la țară, îmi aducea neapărat ceva din ceea ce crește în grădina de la Condrița, în ciuda faptului că o rugam mereu să nu-mi aducă nimic (mă durea să o văd purtând pungi grele, doar ca să-mi satisfacă mie niște pofte – dacă nu aș fi fost în stare să mă „apovizionez”, poate că aș fi acceptat, cine știe…). Mama însă făcea ce făcea, și tot aducea câte „ceva bun”. Acum, după ce  tata a făcut același gest, parcă dorind să o imite pe mama sau să substituie astfel grija ei, am stat cu acea „mână de vișine” în față, ca și cum mama ar fi fost  și ea lângă mine… Foarte dulci vișinele, avea dreptate tata… Și nu degeaba vișinele mereu au fost preferatele mamei („Să vezi cât de dulci sunt vișinele de la Condrița!” – parcă îi aud vocea ca de clopoțel): sunt foarte, dar foarte bune!

„Cum sunt vișinele?” – tata m-a sunat probabil ca să se asigure că n-am uitat de vișine.

„Mulțumesc, – îi răspund. – Foarte bune, deși cam… puține!”Ei, dacă tu nu mă lași să-ți aduc mai multe…” „Nu, nu trebuia să aduci mai multe, sunt puține, dar foarte bune! Mulțumesc…”

Sunt atât de bune și de dulci, încât îmi lasă un gust amar. Ultimele trei vișine nu le voi putea mânca, și voi adormi revoltată că ceva mai are obrăznicia de a fi bun, frumos, admirabil, acum, când mama nu se poate bucura împreună cu noi…

Va veni un timp să vindem casa de la Condrița (demult ar fi trebuit/aș fi vrut să o vindem). Știu bine că, dintre noi toți, tata va suferi cel mai mult: Condrița a fost ideea lui, este proiectul lui, visul lui… Și eu voi regreta, din solidaritate cu tata, dar și pentru că în ultimii ani, anii cât bunica a zăcut, mama s-a identificat cu această casă și cu acestă grădină roditoare de amintiri… Cu bujorii bunicii, cu nucul din fața casei, cu iasomia din poartă, cu vișinele acestea atât de dulci și totuși…  atât de amare .

20 Răspunsuri to “Vișine amare”

  1. alma nahe Iunie 12, 2013 la 12:58 am #

    „că ceva mai are obrăznicia de a fi bun, frumos, admirabil, acum, când mama nu se poate bucura împreună cu noi” este , de netăgăduit, un gând de culoarea unei vişine, cu gustul ei acru, dincolo de dulceaţa cuvintelor. Mai multe nu pot a zice, o să număr eu cele 3 vişine amare, ca să poţi să adormi.

    • CiGriArg Iunie 12, 2013 la 10:10 am #

      Mulțumesc, dragă Alma… Uite că am adormit imediat, scuzee (n-am reușit să văd comentariul tău, atunci când l-ai scris)! Datorită ție, probabil, proprietăților tăle de „șămăniță”…🙂

      Da, culoarea vișinei, culoarea preferată a mamei, fără îndoială e o culoare… amăruie.

      Altfel, vișinele de la Condrița nu sunt acre defel (mă întreb câtă vitaminaC mai au, în acest caz?🙂 ), iar gustul amar e din amintirile mele…

  2. Mugur Iunie 12, 2013 la 11:45 am #

    Mi-e și teamă să vorbesc. Am amintiri și gânduri… Am grădina în care tatăl meu a sădit vișini, meri, pruni, un nuc, coacăzi negri… Aș spune că-mi cumpăr veșnicia păstrând această grădină, plimbând amintirea tatei alături de pașii mei. Adesea parcă-l simt alături! Și mai am casa bunicilor mei, pe care nu i-am cunoscut, dar le simt amintirile plimbate de pașii noștri. Este de neprețuit să poți păstra amintirea pașilor pierduți!

    • CiGriArg Iunie 12, 2013 la 12:26 pm #

      Înțeleg aceste sentimente… Îmi aduc aminte cum am plâns, când, la fel, de nevoie, din dorința de a-i avea pe bunci mai aproape de Chișinău, s-au vândut, pe rând, casele bunicilor mei, unde am copilărit. Apoi, îmi aduc aminte ce stare am avut, când am mers cu toții (tata, familia fratelui meu) să facem ordine în casa de la Condrița. Ploua, și noi lucram tăcuți, și parcă nici nu observam ploaia – era atâta durere în fiecare lucru din casa aia, în fiecare colț de grădină… Fiecare vizită la Condrița a fost așa, pentru că locul acela, chiar dacă n-a fost casa părinților noștri, poartă amprenta vieții lor, tot așa cum poartă asemănarea cu acea casă din nordul Basarabiei, pe care bunica a încercat să o „aducă”, atunci când a fost nevoită să vină să locuiască la Condrița…. Avem de luat o decizie grea… Nu degeaba o tot amânăm.

      Mulțumesc, Mugur, pentru acest comentariu și pentru gândurile tale frumoase!🙂

      • Mugur Iunie 12, 2013 la 12:34 pm #

        Eu trebuie să-ți mulțumesc, pentru că în scrierile tale( am citit câteva) , am regăsit ceva ce părea uitat pe moment: o mătușă a mea s-a născut la Nisporeni și iubea foarte mult Basarabia. Apoi parcă trecuse pe planul 2 faptul că sufletul meu și-a dorit să redevenim o tară și-un neam, așa cum ne-am născut! Se pare că ar fi cazul să-mi revizuiesc prioritățile!

        • CiGriArg Iunie 12, 2013 la 12:43 pm #

          Ah, în sfârșit am o dovadă (scrisă! :)), că blogul meu nu e lispit de folos! Mulțumesc!🙂

          Mă bucur foarte mult să aflu că niște cuvinte scrise de mine au fost în stare să reactualizeze această nobilă prioritate! La fel de mult mă bucură faptul că mereu ți-ai dorit să fim o singură țară.

          Sentimentul unității românești este cel mai frumos sentiment, pe care îl păstrez, pentru că îl am… tot de la părinți și bunici (ca să rămânem în contextul acestei postări).

          • Mugur Iunie 12, 2013 la 12:50 pm #

            Sincer, nu cred să existe blog fără folos! Primul care trage foloase este cel ce scrie, pentru că-și acoperă nevoia de comunicare. Dacă fie și numai 5 oameni urmăresc blogul, înseamnă că ai ceva de transmis. Dacă apar comentarii, deja este comunicare în dublu sens, deci eficiență!

            • CiGriArg Iunie 12, 2013 la 1:01 pm #

              Asta așa e… O fost o cochetărie din partea mea!🙂 Sigur că blogul îmi e necesar pentru a spune ce cred că aș avea de spus și pentru a trasa poduri de cuvinte către alte suflete. Fără a-mi propune să influențez sau să manipulez (Doamne ferește! – mass-media face asta atât de bine, încât ar fi o mare prostie să mă apuc să o ajut sau să-i creez concurență), e plăcut să întâlnesc oameni a căror simțire și/sau gândire se întâmplă să să armonizeze cu sentimentele și gândurile mele. Cred că mulți ar fi de acord cu mine că… e plăcut.🙂

              Apropo, abia azi am descoperit blogul tău. Foarte inspirată descoperire!

              • Mugur Iunie 12, 2013 la 1:04 pm #

                Mă măgulești! Mulțumesc! Dar cred că ai mai intrat și cu altă ocazie,căci ți-am întâlnit numele pe aici, pe la mine!

                • CiGriArg Iunie 12, 2013 la 1:06 pm #

                  Acum m-ai făcut curioasă! Am avut impresia că e un blog absolut necunoscut… Bine, revin imediat să fac cercetări arheologice pe blogul tău.🙂

                  • Mugur Iunie 12, 2013 la 1:07 pm #

                    Hai să le lăsăm! Nu este așa important!

                    • CiGriArg Iunie 12, 2013 la 1:12 pm #

                      Bine… lăsăm…🙂 Sper că n-am zis ceva de rău. Poate am dat „like” – asta știu că mi se mai întâmplă: să citesc ecva interesant, să dau „like”, dar să nu reușesc să văd/explorez blogul.

                      P.S. Acum îmi aduc aminte și eu că ne-am mai „întâlnit”… în istorie, odată…🙂

                    • Mugur Iunie 12, 2013 la 1:35 pm #

                      Așa este, era vorba de like. Si eu am mai vizitat blogul tău, am văzut că te afli în republică, mi-am tracut blogul la semne de carte, dar nu am apucat să revin.

                    • CiGriArg Iunie 12, 2013 la 2:02 pm #

                      M-am amintit. Am fost pe acolo, am fost cu un tren poetic dintr-o „Gară pentru doi”!🙂

                      Acum am inclus și eu blogul tău în blogroll, mi-am făcut „cărare” spre el, deci… sper că îl voi cunoaște mai bine.

                    • Mugur Iunie 12, 2013 la 2:29 pm #

                      Mulțumesc pentru „cărare”. Este cu dublă direcție!

                    • CiGriArg Iunie 12, 2013 la 4:06 pm #

                      Și eu îți mulțumesc!🙂

                    • Mugur Iunie 12, 2013 la 1:43 pm #

                      „Caietul cu amintiri”, unde aveam poezia „Am visat”. Aici ai fost.

                    • CiGriArg Iunie 12, 2013 la 2:06 pm #

                      Mulțumesc…

  3. viata este frumoasa August 1, 2013 la 2:55 pm #

    super acest lucru este minunat am gasit ceva la fel aici la WZY.
    RO🙂 imi place

Trackbacks/Pingbacks

  1. Poem în cheia sol(itudinii) | Cu capul în nori... - Iunie 14, 2013

    […] habar ce am să fac cu ele pe mai departe. M-am jucat cu ele pentru voi, dragele mele, Cella, GriArg și Vax-Albina, pentru că v-am promis câteva imagini cu o parte din această colecție. Dar […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: