Nu vreau să uit

8 Iun

* * *

Alegerea Mădălinei Manole de a pleca dintre noi nu-mi dă pace nici azi, când amărăciunea pierderii mătușii mele Teodora și apoi, după aproape un an de la plecarea mătușii, nefericirea pierderii mamei mele a acoperit… nedumerirea dureroasă a zborului frânt al Mădălinei. Dorința de a fi admirat („dorul de soare”) e una firească pentru oricine, nu e apanajul artiștilor… De fapt, fiecare om e un artist în felul său, e principalul actor în spectacolul vieții sale, și merită, deci, admirația celor din jur, atâta timp cât este creator de frumusețe (de Bine).

* * *

Nu degeaba am adus vorba de frumusețe. Mădălina Manole pare să fi fost victima percepției distorsionate despre frumusețe. Pare că nu mai vedea CÂT de  frumoasă este. E și vina societății aici (fără a face trimitere la diversele studii sociologice, se cuvine totuși a sublinia că ideea nu e nouă): vina pentru faptul că mass-media promovează pseudovalori, marginalizând valorile autentice, nu poate fi pusă doar pe seama celor din domeniul presei. Consumatorii de presă poartă și ei responsabilitatea pentru starea aceasta de lucruri. Suntem la cheremul acestor organisme de manipulare, dar parcă avem, totuși, cu toții și fiecare în parte, organul de înțelegere și abilitat cu discernământ, la purtător!

* * *

Pierzând-o pe mama, am simțit moartea atât de aproape, chiar în inima mea, ca pe un loc unde se adună sufletele celor mai frumoși dintre noi, ale celor care mi-au fost atât de dragi, și ziceam atunci, printre lacrimi (la fel cum zic și azi, când dorul de mama e cu niciun gram mai ușor decât atunci!), că mama, dacă ar fi avut de ales, n-ar fi acceptat niciodată să se despartă de noi, familia ei, că ar fi preferat să suporte dureri, să sufere tot mai mult, dar să nu se îndepărteze, să rămână alături de noi…

Mama trecuse demult de șaptezeci, dar părea mult mai tânără, deși niciodată nu și-a propus să păcălească  timpul, n-am văzut-o niciodată cochetând cu ideea de a-și ascunde vârsta. Părea că ignoră timpul, așa cum și-a ignorat, în ultimii ani, sănătatea, îndepărtându-i astfel de previziuni sumbre și pe cei care o iubeau (da, cu regret, m-a păcălit și pe mine, deși eram tot mai îngrijorată în ultimul timp și, cel puțin așa credeam, eram foarte atentă la orice schimbare a stării ei: de ziua mamei nu eram la Chișinău, am sunat-o de la București, și a glumit atât de natural, m-a asigurat că se simte bine, dându-mi sentimentul că starea ei este mai bună decât niciodată; mergea la cardiolog – probabil, mai mult pentru a mă liniști pe mine – și îmi cerea să nu o acompaniez („nu-ți pierde timpul!”, protesta mama, atunci când insistam să mergem împreună la medici), dar mă suna după fiecare vizită la medic, pentru a-mi „raporta” că a primit „laude” pentru felul în care respecta prescripțiile – acum nu pot să-mi iert că am lăsat acele „laude”, de care m-am bucurat în mod naiv și eu, de câte ori am avut ocazia să ajug la medicii care o supravegheau pe mama, să-mi ascundă adevărata ei stare!) S-a grăbit mereu să facă bine și să se bucure de fiecare clipă a fericirii… celor din jurul ei.

Am comunicat mult, mai ales în ultimii doi ani, când veneam pe acasă mai des decât anterior, dar tot n-am reușit să-i spun mamei cât de frumoasă era. Nu mă refer la complimentele obișnuite. Aș fi vrut să-i spun că o admir, pentru că e atât de frumoasă, încât a reușit să mă contamineze și pe mine de frumusețea pe care o purta în priviri și în suflet. Nu i-am mulțumit pentru faptul că mi-a dat viață prin frumusețea ei și că niciodată nu a regretat că s-a îmbolnăvit și a fost nevoită să renunțe la multe, inclusiv la carieră, din cauza mea. Mai mult, după nașterea mea, în ciuda interdicției din partea medicilor, a riscat să mai nască un copil, doar pentru a se asigura că nu vom rămâne singuri, dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva cu ea…

N-am reușit să-i spun toate astea așa cum aș fi vrut. Știu bine că a simțit și a rezonat la dragostea mea, așa cum simțea mai tot ce simțeam eu, uneori chiar anticipându-mi, datorită sensibilități ei materne deosebite, fericirea sau tristețile. Aș fi vrut să să-i fi spus toate astea, în cuvinte frumoase, cerându-mi iertare pentru toate durerile și tristețile pe care i le-am cauzat/provocat, fără voia mea, desigur… N-am apucat.  Fragmente din recunoștința mea s-au strecurat în versuri și eseuri, de care mama s-a bucurat, fiind și prima mea cititoare, totuși… abia acum înțeleg rostul tradiționalei „iertăciuni” din ritualul cununiei: plecând din casa pănților, copilul riscă să nu mai apuce să-și exprime recunoștința față de cei care l-au crescut. La un moment dat, iureșul vieții te amețește, te aruncă printre străini, îndepărtându-te de cei mai scumpi oameni, de cei care ți-au dat viață. Nu pot spune că nu intuiam toate astea, dar îmi imaginam că mai avem mulți ani înainte, în care să stăm împreună,  să discutăm atâtea lucruri pe care numai cu cei cu adevărat apropiați le poți discuta, să avem grijă unii de alții, să ne bucurăm de micile bucurii ale celor din familie și de bucuriile prilejuite de prezența unor oameni furmoși în jurul nostru… Și nici azi nu pot înțelege de ce o dorință atât de  simplă și de firească nu s-a putut realiza și de ce  majoritatea familiilor de pe ambele maluri ale Prutului sunt nevoite să treacă prin calvarul despărțirii de cei dragi…

* * *

Revin acum la gestul Mădălinei Manole. Un gest tragic, ce m-a marcat profund. Ar fi putut fi un semn. Aș fi putut trage concluzia că timpul are și el un sfârșit, dacă îl percepi ca pe ceva personal, că veșnicia ne poate despărți de cei mai dragi și mai frumoși oameni și, poate chiar mai important decât orice alt gest pe care îl poți face, e să-și exprimi admirația. Neîntârziat și fără rezerve. Pentru că nimeni nu știe zilele omului

* * *

Dragii mei prieteni, reali sau virtuali, sau „simpli trecători”, primiți-mi admirația pentru tot ceea ce e mai frumos în voi și pentru frumusețea care există datorită străduințelor voastre! Cu siguranță, frumusețea este rațiunea pentru care ni s-a dat această viață și pentru care se cuvinte să fim recunoscători.

* * *

M-a zis cineva, la priveghi: „Nu vei uita, o pierderere ca asta nu se uită”. Știam. Și așa este, durerea o simt, în surdină, mereu, orice aș face. Și nici nu vreau să uit. Nimic.  Vreau  desființarea absolută a uitării în veșnicia frumuseții…

* * *

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: