Tanti Dora

27 Apr

E un semn de liniștire, cred, faptul că am ajuns să pot scrie despre femeia care, alături de mama și de bunica Elena, mi-a vegheat, cu dragoste, cu grijă și cu bunătate, copilăria…

tanti Dora (2)Tanti Dora, sora mamei, mătușa mea dragă, pe care am pierdut-o acum doi ani, a visat să devină medic. Din ziua în care a aflat că tatăl lor (bunicul meu, Ion) a murit din vina unor medici răi, după spusele bunicii Elena (bunica păstrând o discreție pe care nu mi-am putut-o explica niciodată, astfel încât moartea bunicului meu a rămas pe veci învăluită în mister). De atunci și-a zis că va deveni medic, unul foarte bun, și va avea grijă de toți, inclusiv de oamenii dragi. Și așa a și făcut.

Părea că nu ține seama de timp, deși era de o punctualitate exemplară, că zilele ei aveau o elasticitate miraculoasă și se întindeau atât cât aveau alții nevoie de ajutorul mătușii mele. Era o umbră de om, subțire, energică, neobosită, altruistă până la absurd, până la uitare de sine (faptul că nu mânca zile întregi, din lipsă de timp, nu pentru că ar fi avut vreo problemă cu greutatea, era o normă, pe care mulți dintre cei din jur nici nu o mai contestau – nici n-ar fi fost posibil, pentru că replica ei de serviciu era: „Tu crezi că eu, medic fiind, nu pot avea grijă de  sănătatea mea? Să știi că am eu grijă!”), luând decizii cu o rapiditate admirabilă, bazându-se pe cunoștințele sale temeinice (a fost o studentă foarte bună, ca și mama de altfel), dar și pe intuiția sa excepțională, a fost și director de sanatoriu (sanatoriul pentru copiii bolnavi de tuberculoză din Cornești, Ungheni), dar și simplu pediatru (mai târziu, la Ialoveni), plătită mizerabil, fără a îndrăzni să ceară mai mult sau, Doamne ferește!, să ia ceva ce ar fi putut însemna mită, a respins, poate chiar jignind pe câte vreun pacient plin de recunoștință, darurile aduse, chiar și atunci când acestea erau pur simbolice. Și, deși avea tot dreptul de a refuza să facă servicii vecinilor (mai ales că risca mereu să aibă neplăceri, dacă tratamentul recomandat de ea ar fi dat greș!), n-a refuzat, decât atunci când chiar nu avea alt sfat decât recomandarea de a apela la alt specialist.

tanti, unchiul si geluAvea inima bolnavă. De mică. Pe când avea vreo patruzeci de ani, i s-a propus să facă operație la inimă. S-a gândit mult labunica, mama și tanti Dora 5 această propunere, care venea din partea unor colegi, dar a refuzat. Și mereu a crezut că a procedat corect, mai ales că toți colegii ei care au apelat la bisturiu au decedat mult înaintea ei… Nici  mama mea nu era într-o situație mai bună, fiind bolnavă de trombolfebită. Au discutat despre aceste boli ale lor ca două surori, care au crescut împreună și își încredințau cele mai sacre planuri. S-au înțeles că, dacă se întâmplă ceva rău cu una dintre ele, cealaltă îi va crește copiii, așa cum i-ar fi crescut și îngrijit pe ai săi. Și au fost mereu atât de apropiate, încât eu am fost obișnuită să o știu mereu alături pe tanti Dora, aproape la fel de prezentă în viața mea cum era mama… Mama, bunica Elena, care m-a crescut până la vârsta de șapte ani, și tanti Dora au fost îngerii mei păzitori! Așa se face că eu și verișorul meu Gelu am crescut împreună, ca niște frați, iar tanti a fost alături de mine, atunci când mi-a fost mai greu: când s-a îmbolnăvit mama, tanti a fost cea care m-a ajutat să conștientizez ce se întâmplă, să am grijă de mama, fără a-mi arăta desperarea, deși desperarea mea era fără margini… Acela a fost momentul maturizării mele…

* * *

Nunta tanti si unchiulObișnuiam să discutăm, de câte ori aveam ocazia (în ultimul timp tot mai rar – și acesta era și este regretul meu cel mai mare!). Mult, îndelung. Tanti devenea volubilă, când simțea că eu am nevoie de sfaturile și de experiența ei. Explica orice fenomen sau eveniment cu atâta claritate, era atâta sinceritate în tot ce avea de spus, încât rareori nu reușea să te convingă de dreptatea ei. Avea o logică imbatabilă. Nefiind autoritară, își impunea voința prin argumente, cu acel farmec pe care îl au femeile care știu că sunt și deștepte și frumoase, și oneste. Când avea de demonstrat o idee, tanti se transforma într-un adevărat orator, deși, fiind mereu ocupată, solicitată de oameni suferinzi, care veneau să-i ceară ajutorul, nu și-a dat niciodată timpul pe vorbe. Cu atât mai prețios era pentru mine timpul pe care tanti mi-l acorda exclusiv mie. Lângă ea mă simțeam privilegiată. Așa încât, plecarea ei de lângă noi a fost o lovitură mult prea grea pentru toți cei care au cunoscut-o. Abia după ce tanti s-a dus, am descoperit cât de triști i-au fost ultimii ani. Mi-a  povestit mama ceea ce tanti Dora n-a îndrăznit…

La fel ca și mama, tanti avea grijă să ne arate numai partea luminoasă a vieții, nu-mi vorbea despre greutățile din familie,  despre lipsuri și necazuri, despre problemele de sănătate sau despre ceea ce considera că ar putea să mă deruteze. Îmi cultiva o atitudine pozitivă și încrederea că am toate calitățile pentru a lua, în orice situație, cea mai bună decizie. În mare parte, pentru succesele pe care le-am avut, ar fi trebuit să-i mulțumesc în mod special, dar… n-am apucat! Tanti s-a dus, când și mama, și eu, noi, cu toții așteptam să se facă mai bine, pentru că erau unele semne de ameliorare.

Am plâns-o mult, alături de mama, când s-a dus dintre noi… Mămica era distrusă… De multe ori îmi povestea plângând fragmente din copilăria și adolescența lor: de la năzbâtiile lor de fetițe curioase, care s-au aventurat să-și spele picioarele într-o fântână sau care au săpat un cuptor sub casa părinților și erau gata să aprindă acolo și focul, până la povestea primului sărut…

 * * *

La aproape un an de la plecarea mătușii mele într-o lume mai bună, ne-a părărsit și mama…

Azi tanti Dora ar fi împlinit 75 de ani.

* * *

Ca și în cazul mamei mele, e vorba de o viață dăruită celor dragi și trăită la cele mai înalte  standarde (sentimentale, morale, intelectuale) de care au fost în stare, și, pentru că sunt conștientă de sacrificiile pe care le-au făcut aceste ființe atât de dragi mie, nu pot accepta moartea ca pe o… moarte. O pot accepta doar ca pe o trecere în veșnicie, ca pe un pas decisiv spre înviere.

P.S. Despre mătușa mea, Teodora (Dorina) Bădiceanu, voi mai scrie, desigur. Am omis în mod intenționat  aspectele legate de politică, tanti fiind la fel de intransigentă și atunci când venea vorba de politică, a fost membră a staff-ului electoral al Leonidei Lari, s-a implicat în problemele orașului în care locuia (Ialoveni), a participat la toate mitingurile anticomuniste din anii guvernării PCRM și și-a educat în același spirit copiii și nepoțeii.

8 Răspunsuri to “Tanti Dora”

  1. alma nahe Aprilie 28, 2013 la 3:50 am #

    Păi, nu…nu murim! Ce??? Gândurile mor? Se duc undeva, se întorc în altă formă. Noi suntem ca şi gândurile din care suntem făcuţi şi câteva înflorituri…

    • CiGriArg Aprilie 28, 2013 la 8:56 am #

      Da, niște flori din gânduri care nu mor…🙂 Și azi suntem cu toții de sărbătorit, fiind niște înflorituri, vorba ta!🙂

      Mulțumesc, dragă Olimpia!

      Mulțumesc! și La mulți ani! tuturor prietenilor și cititorilor acestui blog.

      • dora Aprilie 28, 2013 la 12:59 pm #

        Frumoase ganduri ai mereu pentru cei dragi.
        Si cand talentul tau literar se imbina cu sentimentele tale duioase e placere sa fii citita.

        Te imbratisez cu drag,alta Dora. 🙂

        • CiGriArg Aprilie 28, 2013 la 1:22 pm #

          Și eu te îmbrățișez, dragă Dora! Îțu mulțumesc și îți doresc sănătate și mult, mult, mult BINE!

  2. marianacodrut Mai 8, 2013 la 5:49 pm #

    Ai fost o norocoasă cu atîţia îngeri păzitori, Argentina! Dumnezeu să-i ocrotească!…
    Cine ştie, poate am văzut-o cîndva pe mătuşa ta, am fost la Leonida Lari acasă mai demult şi apoi la un miting la care şi poeta a vorbit, fireşte. Şi am fost de mai multe ori pe străzile Chişinăului, în momente fierbinţi.

    • CiGriArg Mai 9, 2013 la 1:07 am #

      Mulțumesc mult, dragă Mariana Codruț!

      Da, am fost, sunt o norocoasă, am avut o copilărie fercită, grație bunicilor, părinților, mătușii și unchiului meu, nanilor de botez, apoi verișorilor care au moștenit ceva din această spiritualitate specifică familiei mamei mele, dar și a celei din care vine tata. Și acum, știu, ar fi păcat să mă simt nefericită, pentru că acești oameni dragi, chiar dacă unii dintre ei s-au dus, mi-au lăsat o comoară: amintirea lor, exemplul vieții lor…

      Bănuiala mea e că v-ați întâlnit: lumea sufletelor nobile funcționând după legi speciale, cred că ar fi fost firesc să vă întâlniți, Apropo, acest text explică, probabil, mai bine de ce mă simt atrasă de blogul tău, de povestirile din copilăria ta, despre părinții tăi. Pur și simplu, e ceva familiar pentru mine în acele povestiri.

      • marianacodrut Mai 9, 2013 la 10:06 am #

        Te îmbrăţişez!

  3. CiGriArg Aprilie 27, 2014 la 4:00 pm #

    Reblogged this on GriArg and commented:

    Mâine voi adăuga câteva fotografii din albumul familiei noastre. Azi reiau articolul de anul trecut…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: