O istorie cu și fără mama…

26 Mar

Mâine se face anul de atunci… Tot amânasem plecarea la București, din frică pentru sănătatea mamei. Și a părinților, în genere (pentru că și tata îmi dădea destule motive de îngrijorare). Îmi planificasem o seară de… poezie. Ana Blandiana se afla – eveniment remarcabil și rar – la Chișinău, iar prietenii au avut grijă să-mi tot amintească, să nu uit să trec pe la Librăria din Centru, dacă tot am rămas în oraș… Atâta doar că, dacă doream să-mi petrec seara în oraș, trebuia să o las pe mama singură acasă, și… aș fi vrut să pot evita acest lucru. Am tot sperat că tata va veni mai devreme de la serviciu, astfel încât să pot iași seara fără vreo remușcare, dar nu s-a întâmplat așa, tata a venit târziu acasă.

Nu obișnuiam să-mi ascund sentimentele față de mama, și mama se simțea oarecum stânjenită pentru faptul că mi-a „stricat planurile”. Nu erau planuri bătute în cuie, nu promisesem nimic nimănui, nu eram obligată să merg, și i-am explicat mamei, așa cum am putut mai bine, că aș fi vrut să ies, dar nu cu orice preț… Aveam să facem un „cenaclu ad hoc” numai cu noi două: aveam despre  ce vorbi, mereu am avut ce discuta cu mama, iar subiectele noastre erau inepuizabile…

Da, dar Ana Blandiana!,  mi-a replicat mama, cu regret, eu nu pot merge cu tine la librărie, mi-ar fi peste puteri,  dar tu du-te, o să-mi povestești și mie cum a fost!

Pentru o clipă, am fost tentată să-i dau ascultare și să plec: Ana Blandiana a fost, pentru mult timp, poeta mea preferată, o admira și mama, și mama mi-a dat destule asigurări că mă înțelegea perfect. Și apoi… era o rară ocazie! Și nu ar fi fost prima dată când mama ar fi rămas de una singură în apartamentul meu, dar!… mi s-a părut că are o tristețe ascunsă (bine ascunsă!) pe chip, și am bandonat ideea… Era tristețea despărțirii de noi, cei dragi inimii ei, tristețe pe care   eu n-am  înțeles-o decât… mult prea târziu!

Nu regret defel că am preferat să petrec acea seară  doar cu mama, iar mama nu și-a ascuns bucuria că am ales să stau cu ea… Mama avea un fel de dor inexplicabil pentru noi: oricât de mult am fi stat cu ea, tot ne mai ruga să mai venim, să mai rămânem puțin… De parcă ar fi știut!

Am vorbit mult, despre multe lucruri, intercalând subiectele, așa cum făceam deseori, am discutat și despre poezie, și despre familie, și despre starea ei de sănătate, și despre istorie, și despre bucate, și despre planurile mele (multe și complicate)… Am vorbit, până a venit tata și s-a inclus și el în discuție… A doua zi părinții mei au plecat să stea în apartamentul lor, ca să mă lase să-mi pregătesc „în voie” deplasarea, planificată de câteva luni, la București (urma să dau niște telefoane și să-mi fac bagajele, dar tot parcă mă mai reținea ceva). A treia zi mama m-a sunat să-mi spună că se simte mult mai bine (probabil, ca să pot pleca împăcată în deplasarea pe care o amânasem de atâta timp!) Și-n seara zilei a treia a plecat ea de la noi…

Cu doar câteva (două sau trei) zeci de minute înainte de implacabila mare plecare, mama corecta datele pe care le nota medicul în fișa ei de spitalizare, fiind absolut conștientă și lucidă, insistând să răspundă românește la întrebările pe care o doamnă (pe care o și cunoștea și care o cunoștea, de altfel, pentru că mama mai fusese internată în acel spital!) i le adresa, în mod insistent, în limba rusă…

* * *

Am găsit pe youtube acest fragment din recitalul Anei Blandiana din acea zi. Cu siguranță, i-ar fi plăcut și mamei să-l vadă:

* * *

Citeam zilele trecute o postare despre ceva la fel de trist… Câteva zile la rând, am încercat, dar n-am putut scrie câteva rânduri, simple, de… condoleanțe. Așa am ajuns să scriu mai mult. Mult mai mult. Aici, pe blog. Și, pentru că e de fapt o replică la cele scrise de Gheorghe Erizanu și de alții care au trecut prin această mare durere, iată replica pe care n-am avut posibilitatea de a o posta acolo unde îi era locul:

O nedreptate mai mare decât pierderea părinților ar putea fi doar piederea unui copil (Doamne, fereșete-i pe toți, dacă se poate, de așa ceva!) În acest sens, Dumnezeu a rânduit lucrurile corect, și ne dăm seama de asta, dar numai cu mintea, cu inima nu reușim să conștientizăm că e o rânduială bună, oricât de mult am dori să ne liniștim, oricât de mult am încerca să ne autosugestionăm…

Avem însă puterea de a recupera o pierdere atât de dureroasă – prin Cuvânt. Nu degeaba, când durerea e atât de mare, încât nu mai găsești cuvinte să o exprimi cu exactitate, însăși tăcerea devine… Cuvânt.

 De un an de zile singura metodă de a uita de durere este să mi-o amintesc pe mama, scriind despre ea. La aproape un an de zile de la plecarea mamei, și tata, și eu avem (câte) o carte despre mama, aproape gata de tipar (două sau trei fragmente  le-am și postat pe blogurile mele)…

Mai mulți oameni mi-au mărturisit același lucru: că simt nevoia, după ce au suferit această pierdere, să scrie despre părinții lor, să-și scrie povestea copilăriei, înveșnicind astfel chipul celor mai dragi oameni din viața lor. Cartier (sau, dacă nu, atunci o altă editură), ar putea iniția o serie/colecție editorială cu memorii cu și despre părinții noștri… Maria, fiind numele mamei Mântuitorului, ar fi, cred eu, genericul cel mai potrivit pentru acest gen de… monument cuvântător.

2 Răspunsuri to “O istorie cu și fără mama…”

  1. alma nahe Martie 29, 2013 la 8:07 pm #

    Ce plăpânzi şi firavi suntem! Şi ce bine că reuşeşte cuvântul să menţină viaţa în noi!🙂 Eşti un om bogat, Gri Arg, căci sentimentele tale sunt dintre acelea, cele mai alese.

    • CiGriArg Martie 29, 2013 la 11:29 pm #

      De multe ori am zis și eu asta: principala avere pe care o dețin cu adevărat, pe care nu mi-o poate lua nimeni, sunt sentimentele mele. Și, dacă tu zici că sunt bogată, înseamnă că așa este!🙂 Mulțumesc, dragă Olimpia.

      Da, suntem foarte fragili și vulnerabili. dar avem putere nemăsurată în cuvânt. Putem face multe prin… ceea ce spunem (ceea ce înseamnă că și cuvântul e faptă).

      P.S. Mulțumesc și pentru ecouri!🙂 Sentimentele mele nu ar avea aceeași valoare, fără ecoul pe care îl fac în sufletul celor care văd, citesc, înțeleg, răspund…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: