Rămurea de iasomie

„Tu vei fi ţinând minte cum într-o seară cu dansuri (în căminul nr. 2) stăteam alături şi discutam ceva, când s-a apropiat de noi Mircea Druc şi m-a întrebat dacă-i permit să danseze cu tine. „Bineînţeles!” – am răspuns grăbit, după care am urmărit dansul vostru şi ţi-am propus să ieşim din cămin. „De ce?” m-ai întrebat. „La aer curat”. Am ieşit şi abia pe terenul de volei ai vrut să clarifici dacă nu-ţi propusesem să ieşim din cauză că ai dansat cu Mircea. „Nu, Doamne fereşte!”, am zis tot atunci şi tu m-ai strâns uşurel de mână şi am pornit spre căminul nostru (nr. 3), fără să revenim la „tema” dansului tău cu Mircea Druc. În sinea mea îmi reproşam că nu eram mare amator de dans şi… atât.

Dar să abandonăm şi acest subiect care nu-mi place. Mai curând te-aş îndemna, draga mea, să-ţi spun că în ultimul timp am întâlnit-o la Institutul de Filologie pe Elena Pânzaru, acum Belinschi, profesoară la Universitatea „Alecu Russo” din Bălţi. Am vorbit puţin de tot, dar aş fi ascultat-o cu sufletul la gură, despre viaţa şi activitatea ei în oraşul rusificat aproape în întregime, încât mă mir cum de suportă atmosfera de acolo şi ea, dar şi un grup relativ numeros de scriitori talentaţi, ca Maria Şleahtiţchi, Iulius Popa, Gheorghe Calamanciuc, Nicolae Popa…

În sfârşit, cel mai mult şi, probabil, mai interesant aş fi discutat cu talentatul lingvist, în ultimul timp – şi poet, Nicolae Mătcaş. Destinul ne-a prilejuit întâlniri frumoase la revista „Limba Română” şi cu prilejul unor jubilee şi simpozioane. La 70 de ani ai săi am avut o comunicare oficială despre tenacitatea şi rezistenţa caracterului său, trecut prin încercări complicate, de exemplu – când era să rămână, sau poate nu, în funcţia de ministru (era în plină şedinţă a Parlamentului…). Or, şi în acel moment colegul nostru dovedise rezistenţă.

Mama, la nunta unor colegi din studenție.

Am fi avut ce discuta cu acest mare luptător, alături de nu mai puţin redutabilul Ion Dumeniuc, pentru idealurile noastre naţionale româneşti. Astfel încât e cazul să-ţi dau dreptate, neuitata mea (şi a noastră), că ar fi fost totuşi excelent dacă tu, eu, Mătcaş, sau cineva altul ar fi organizat o întâlnire a grupei noastre la timpul oportun. Acum e, cu siguranţă, târziu. Regretabil de târziu. Dar am scris această secvenţă a dialogului nostru de peste cincizeci de ani tocmai ca pe o alternativă a întâlnirii foştilor absolvenţi filologi din 1962, care – spre incomensurabilul nostru (al meu şi al tău, draga mea) regret – n-a avut loc atunci când ar fi fost posibilă şi foarte binevenită. Citeşte aceste destăinuiri Zina Cenuţă, Stepanida Cibotaru, Maria Caraman, Maria Tabuncic, Ana Smântână-Ţurcanu, Maria Andronic sau Ana Carazanu, sau Ana Vişanu, sau Anatol Zadorojniuc, sau – în definitiv – orice alt fost coleg de-al nostru, pare să nu mai aibă vreo importanţă. Ori poate nimic, nici acest dialog întârziat, nu e lipsit de semnificaţie în contextul vieţii noastre şi al celor care vin după noi?!”

* * *

Este un fragment din cartea despre mama, pe care o scrie tata și pe care sperăm să o vedem publicată foarte curând. Rămurea de iasomie – așa îi zice mamei, într-o poezie publicată mai mulți ani în urmă, tatăl meu. Așa o vede el și acum, după cincizeci de ani de dragoste…

* * *

Poemul Rămurea de iasomie, care are o frumoasă poveste (dintr-o primăvară a părinților mei, legată de o floare de iasomie din grădina casei de la Condrița), a devenit text pentru un cântec interpretat de Nina Crulicovschi (muzica Mihai Toderaș):

Rămurea de iasomie
Ce te scalzi în stropi de rouă,
Mi-ai deschis aseară mie
Ușa într-o lume nouă.

Tu-nflorești atât de tandru
Și mă-mbeți cu a ta miroznă,
De mă simt un băiețandru
Ispitit de câte-o poznă.

Și nespus de mult mă doare
Că n-am har și n-am putere
Să cânt veșnic a ta floare
Chiar de-aș arde de durere.

* * *

Ești pe viața mea stăpână,
Rămurea de iasomie.
Sufletu-mi și-acum îngână,
Plin de dor, o melodie…

* * *

Tu, dorul meu amarnic

Și fără de hotar,

Ce mă topește harnic

Cu aripile-i de jar,

Tu floare fermecată

Din câmpul aprilin,

Ce și acum mă-mbată

Cu-al primăverii vin.

                                (Din cartea Poeme de dragoste, 1993)

* * *

În imagini: fotografii din arhiva familiei Ciocanu.

Sursa imaginii.