Un an pleacă, altul vine…

31 Dec

2012 a început cu o dramă, o crimă oribilă, care îmi spunea, prin limbajul specific al simbolurilor politice, că un nou război pe Nistru  este iminent. Peste un an de la tragicul eveniment cazul, deși foarte clar în esență, n-a fost soluționat, iar ucigașul se pare că va scăpa de pedeapsă…

Vezi: Jurnal.md

O istorie a greșelilor tuturor guvernelor noastre, greșeli plătite de un tânăr care nu merita să moară, a cărui moarte semnifică, de fapt, o sfidare la adresa demnității noastre, a tuturor, pe care armata rusă – ca să nu-i zic „de ocupație”, îi zic „staționată ilegal pe teritoriul Republicii Moldova” – nu pune niciun preț…

Și ce poate fi mai trist decât pierderea unui părinte? Probabil, doar pierderea unui copil! Așa cred/simt eu, acum, în ziua în care acest an, deosebit de trist, e pe ducă și el…

* * *

Iarna geroasă a lui 2012 m-a reținut mai mult decât de obicei la Chișinău, pentru că ceva îmi spunea că nu pot să-mi las părinții aici și să plec. Intuiam doar (pentru că nici medicii pe care îi frecventam în mod regulat, nici mama nu mă lăsau să văd cât de gravă era situația ei) cât de slabă e inima mamei… Spre sfârșitul zilelor reci, când mă bucuram că inima mamei a învins iarna, în ultima zi a primei luni de primăvară, am pierdut-o pe mama, în mod absolut neașteptat pentru mine…

Celelalte întâmplări, fie bune sau rele, nu mai contează, în comparație cu această pierdere… Este mai mult decât limpede  că nu pot spune că 2012 ar fi fost un an bun. În cel mai fericit caz pot spune că îi iert – și tot, de nevoie  – pierderea mamei, ca și celelalte…

Dacă aș avea puterea de a corecta ceva sau de a întoarce timpul înapoi, n-aș ezita nicio clipă, l-aș opri să mai vină, l-aș anula poate, dar 2012… este și ultimul an în care am avut-o pe mama lângă mine și probabil că ar trebui să-i mulțumesc lui Dumnezeu, pentru faptul că nu am plecat la București, așa cum stabilisem încă din decembrie. Frica de a nu o pierde pe mama a făcut așa, încât să petrec alături de mama ultimele trei luni din viața ei pe pământ… Dacă e ceva pentru care ar trebui să fiu mulțumită, acesta e faptul cel mai important. Acum ar trebui să fiu recunoscătoare frigului de iarna trecută, care m-a oprit lângă mama, pentru că aș fi putut pleca, luând în considerare părerile medicilor,  care ne asigurau că nu există motive serioase pentru neliniște…

* * *

Într-o lume și într-o perioadă afectate de falsitate, pe care un articol din Adevărul le caracterizează ca pe o aberație, o sfidare a rațiunii, un conglomerat de lucruri contrafăcute, am avut parte de o durere autentică, mistuitoare, distructivă, irecuperabilă (cine a trecut prin această durere cunoaște, iar celor care nu au cunoscut asta le-aș dori să se bucure de fericirea de a avea părinții cât mai mult timp!)… Au mai fost și alte pierderi, suferite de oameni apropiați mie, prieteni, rude, cunoscuți (bine cunoscuți, unii, alții puțin cunoscuți), sau necunoscuți… Maria Bieșu, Glebus Sainciuc sunt doi dintre ei, două suflete care au urmat mamei mele în drumul spre ceruri și pe care le pomenesc de fiecare dată când trec pe la mormântul mamei, pentru că își au lăcașul de veci în imediata vecinătate cu mama… Tot acolo unde odihnesc și Leonida Lari, Grigore Vieru, Simion și Gheorghe Ghimpu, Ion Dumeniuc, Doina și Iona Aldea-Teodorovici, unchiul meu Vasile Ciocanu, apoi personalități precum Alexe Mateevici, Alexandru Cristea, Alexandru Plămădeală …

* * *

La fel de autentică a fost căldura oamenilor apropiați de familia noastră (fie rude, fie cunoscuți, fie necunoscuți  chiar!), sprijinul cărora ne-a ajutat să înfruntăm durerea. Îți va fi greu, mi-a zis dna Raisa Ciobanu după masa de pomenire, mama nu se uită! Discret, așa cum se întâmplă în cazul oamenilor drepți și generoși, alături de noi au fost, exact atunci când am avut mai multă nevoie, rudele noastre, mătușile, verișorii noștri, dar și colegi, scriitori, Uniunea Scriitorilor, dl Arcadie Suceveanu în special, Primăria orașului, dl Primar Dorin Chirtoacă, familia Ghimpu, dna Veta Ghimpu-Munteanu, dl Mihai Ghimpu, părintele Ioan Ciuntu,  preoții Mitropoliei Basarabiei, prieteni dragi și colegi,  vecini de bloc (în special vecinii mei de la București!), pe care nu o să-i numesc aici, dar cărora le sunt la fel de recunoscătoare! Le sunt recunoscătoare, pentru că îmi confirmă, prin noblețea lor, că în lumea asta a rămas destulă autenticitate, că nu totul e contrafăcut și fals.

* * *

A fost un an în care prezența mea pe blog s-a redus simțitor, iar prietenii care erau obișnuiți să citească în fiecare lună cel puțin două, trei articole au dat dovadă de răbdare și de diplomație. Eu știu cât de greu e să citești articole încărcate de durere și să mai și comentezi pe aceeași temă. Vă mulțumesc pentru tot, dragii mei prieteni! Autentici și reali:

Vouă tuturor, dragi prieteni, apoi și tuturor cititorilor acestui blog, vă mulțumesc și vă urez un An Nou cu bine, sănătate, fericire și succese! La mulți ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

%d blogeri au apreciat asta: