Arhiva | decembrie, 2012

Un an pleacă, altul vine…

31 dec.

2012 a început cu o dramă, o crimă oribilă, care îmi spunea, prin limbajul specific al simbolurilor politice, că un nou război pe Nistru  este iminent. Peste un an de la tragicul eveniment cazul, deși foarte clar în esență, n-a fost soluționat, iar ucigașul se pare că va scăpa de pedeapsă…

Vezi: Jurnal.md

O istorie a greșelilor tuturor guvernelor noastre, greșeli plătite de un tânăr care nu merita să moară, a cărui moarte semnifică, de fapt, o sfidare la adresa demnității noastre, a tuturor, pe care armata rusă – ca să nu-i zic „de ocupație”, îi zic „staționată ilegal pe teritoriul Republicii Moldova” – nu pune niciun preț…

Și ce poate fi mai trist decât pierderea unui părinte? Probabil, doar pierderea unui copil! Așa cred/simt eu, acum, în ziua în care acest an, deosebit de trist, e pe ducă și el…

* * *

Iarna geroasă a lui 2012 m-a reținut mai mult decât de obicei la Chișinău, pentru că ceva îmi spunea că nu pot să-mi las părinții aici și să plec. Intuiam doar (pentru că nici medicii pe care îi frecventam în mod regulat, nici mama nu mă lăsau să văd cât de gravă era situația ei) cât de slabă e inima mamei… Spre sfârșitul zilelor reci, când mă bucuram că inima mamei a învins iarna, în ultima zi a primei luni de primăvară, am pierdut-o pe mama, în mod absolut neașteptat pentru mine…

Celelalte întâmplări, fie bune sau rele, nu mai contează, în comparație cu această pierdere… Este mai mult decât limpede  că nu pot spune că 2012 ar fi fost un an bun. În cel mai fericit caz pot spune că îi iert – și tot, de nevoie  – pierderea mamei, ca și celelalte…

Dacă aș avea puterea de a corecta ceva sau de a întoarce timpul înapoi, n-aș ezita nicio clipă, l-aș opri să mai vină, l-aș anula poate, dar 2012… este și ultimul an în care am avut-o pe mama lângă mine și probabil că ar trebui să-i mulțumesc lui Dumnezeu, pentru faptul că nu am plecat la București, așa cum stabilisem încă din decembrie. Frica de a nu o pierde pe mama a făcut așa, încât să petrec alături de mama ultimele trei luni din viața ei pe pământ… Dacă e ceva pentru care ar trebui să fiu mulțumită, acesta e faptul cel mai important. Acum ar trebui să fiu recunoscătoare frigului de iarna trecută, care m-a oprit lângă mama, pentru că aș fi putut pleca, luând în considerare părerile medicilor,  care ne asigurau că nu există motive serioase pentru neliniște…

* * *

Într-o lume și într-o perioadă afectate de falsitate, pe care un articol din Adevărul le caracterizează ca pe o aberație, o sfidare a rațiunii, un conglomerat de lucruri contrafăcute, am avut parte de o durere autentică, mistuitoare, distructivă, irecuperabilă (cine a trecut prin această durere cunoaște, iar celor care nu au cunoscut asta le-aș dori să se bucure de fericirea de a avea părinții cât mai mult timp!)… Au mai fost și alte pierderi, suferite de oameni apropiați mie, prieteni, rude, cunoscuți (bine cunoscuți, unii, alții puțin cunoscuți), sau necunoscuți… Maria Bieșu, Glebus Sainciuc sunt doi dintre ei, două suflete care au urmat mamei mele în drumul spre ceruri și pe care le pomenesc de fiecare dată când trec pe la mormântul mamei, pentru că își au lăcașul de veci în imediata vecinătate cu mama… Tot acolo unde odihnesc și Leonida Lari, Grigore Vieru, Simion și Gheorghe Ghimpu, Ion Dumeniuc, Doina și Iona Aldea-Teodorovici, unchiul meu Vasile Ciocanu, apoi personalități precum Alexe Mateevici, Alexandru Cristea, Alexandru Plămădeală …

* * *

La fel de autentică a fost căldura oamenilor apropiați de familia noastră (fie rude, fie cunoscuți, fie necunoscuți  chiar!), sprijinul cărora ne-a ajutat să înfruntăm durerea. Îți va fi greu, mi-a zis dna Raisa Ciobanu după masa de pomenire, mama nu se uită! Discret, așa cum se întâmplă în cazul oamenilor drepți și generoși, alături de noi au fost, exact atunci când am avut mai multă nevoie, rudele noastre, mătușile, verișorii noștri, dar și colegi, scriitori, Uniunea Scriitorilor, dl Arcadie Suceveanu în special, Primăria orașului, dl Primar Dorin Chirtoacă, familia Ghimpu, dna Veta Ghimpu-Munteanu, dl Mihai Ghimpu, părintele Ioan Ciuntu,  preoții Mitropoliei Basarabiei, prieteni dragi și colegi,  vecini de bloc (în special vecinii mei de la București!), pe care nu o să-i numesc aici, dar cărora le sunt la fel de recunoscătoare! Le sunt recunoscătoare, pentru că îmi confirmă, prin noblețea lor, că în lumea asta a rămas destulă autenticitate, că nu totul e contrafăcut și fals.

* * *

A fost un an în care prezența mea pe blog s-a redus simțitor, iar prietenii care erau obișnuiți să citească în fiecare lună cel puțin două, trei articole au dat dovadă de răbdare și de diplomație. Eu știu cât de greu e să citești articole încărcate de durere și să mai și comentezi pe aceeași temă. Vă mulțumesc pentru tot, dragii mei prieteni! Autentici și reali:

Vouă tuturor, dragi prieteni, apoi și tuturor cititorilor acestui blog, vă mulțumesc și vă urez un An Nou cu bine, sănătate, fericire și succese! La mulți ani!

Un fel de colind

26 dec.

Știu, în aceste zile s-ar cădea multe colinde, mai ales că pe la noi se colindă frumos – acum, că nu mai e teama că vreo piesă mai tristă sau vreo colindă, vestind despre nașterea lui Iisus, ar putea displăcea vreunui șef, care să te „îngroape”, în ignoranța lui, pentru tot restul vieții… Festivaluri folclorice ținute în săli prestigioase și concerte în aer liber (și RECE!!!) conferă vibrații magice orașului îmbodobit pentru sărbătorile de Crăciun („pe nou”!)… Înfloresc frumos colindele, prevestind primăveri luminoase și tandre, veri îmbelșugate, în ciuda crizelor de tot felul, și aș vrea să transform, pentru un timp cel puțin, blogul meu în suport mediatic pentru cât mai multe colinde dar… colindele pe care le cântam în casă în mod obișnuit nu le pot duce până la sfârșit: îmi lipsește vocea mamei… , iar colindele noi, auzite în aceste zile le-am pus deja pe pagina mea de pe Facebook și n-aș vrea să le repet… Aș repeta doar colindul lui Tudor Gheorghe, cel care ne amintește de jertfa martirilor regimului comunist…

* * *

Am ales însă acest filmuleț, găsit pe youtube, printre filmele cu picturi, pentru că exact așa exuberant, dar elegant, armonios, în egală măsură, mi s-a arătat și mie Parisul – de Revelion – acum vreo zece ani și ceva… Și aș fi vrut să-l vizitez din nou, cu  părinții…

P.S. Dacă aceste rânduri sună oarecum trist, e pentru că acestea sunt cuvintele care m-au ales azi (deși s-ar prea că eu le aleg). Demult nu mai e doar tristețe, e mai mult Lumină: dincolo de sunete, din care sunt compuse cuvintele, dincolo de culoare, dincolo de orice sens pe care îl adaug sensului general, dincolo de orice mișcare pe care o fac, e lumina din ochii mamei, care se alătură văzului meu, simțurilor mele, mie…

26 dec.

Picături de aur din vecinătatea blogului meu…

Nu crede ce ţi se spune, cercetează!

prosti

Este o perioadă în care ar trebui să încercăm să devenim mai buni. În asemenea timpuri de restrişte, de negură politico-economico-socială, este greu, dar merită încercat! In sensul celor spuse, repostez aici o pildă pe care mi-a trimis-o un prieten.

***************************************
      Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi totul a luat amploare până când cei doi au întrerup relaţia definitiv, după un schimb de cuvinte dure.
 După o lungă perioadă de timp, într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
– “Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.
– “Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a…

Vezi articolul original 232 de cuvinte mai mult

25 dec.

Blogul lui Marius Mioc

Actualizare 20 decembrie 2013: Youtube a șters înregistrarea procesului pusă de RoHistory, dar apoi a apărut altă înregistrare (de 1 oră și 13 minute) care poate fi urmărită aici (linc). Noua înregistrare conține și secvențe din 30 decembrie, de la înmormîntarea Ceaușeștilor.

Am găsit pe youtube o înregistrare a procesului soţilor Ceauşescu, pusă acolo de RoHistory. E vorba de 1 oră şi 5 minute de înregistrare, un document istoric care merită semnalat. Înregistrarea nu este chiar completă, am găsit în altă parte o transcriere a procesului care conţine o parte iniţială ce nu apare în această înregistrare. Voi reproduce şi acea parte. Dacă cititorii blogului pot desluşi părţile pe care le-am notat neînţelegibile în transcriere, rog să-mi semnaleze.

Porţiune care nu apare în înregistrare:

Vezi articolul original 8.326 de cuvinte mai mult

Rămășițe, cioburi și ninsori memorabile

17 dec.

Mda, cică Lenin mai rămâne în Mauzoleu…

„Rămășițele lui Lenin”? 🙂 E o ditamai rămășiță umplută cu chimicale… Am văzut-o, fiind la Moscova, în prima mea vacanță studențească: un corp (ne)omenesc, ridicol și îngrozitor – deși foarte mic, era înspăimântător prin artificialitatea sa.

Am stat la coadă (nu prea mult timp  – și, oricum,  nu ne-am plictisit, ne-am jucat în/cu zăpadă, care peste noapte acoperise orașul – deh, eram încă niște copii –  iarna… puțină lume, în ciuda zvonurilor că lumea stă zi și noapte la coadă să-l vadă pe Lenin (of, cât pe ce să scriu Șelin! 🙂 ), am mers după aia la Galeria Tretiakov – mult mai caldă, mai impresionantă, memorbailă. Seara ne-a acapart definitiv: cu ceai fierbinte, cântecele studenției noastre (de studenți la litere, curajoși ascultători ai cenaclului Flacăra) și miros de mandarine (fructul privilegiat al capitalei URSS, în acei ani)… Întâmplător, în aceeași zi primul meu prieten a făcut primul pas, iar cea mai frumoasă relație din viața mea, avansase, absolut surprinzător, uimindu-mă și pe mine, și pe el, și pe colegii noștri (prietena mea și prietenul lui)… Ceea ce a urmat a umbrit detot evenimentul „întrevederii” cu Lenin… De fapt, și înainte de asta, și după, am fost cu toții destul de ironici la adresa minusculului „mare vojdi a nărodului sovietic”…

* * *

Revenind la știrea care mi-a inspirat aceste amintiri… Știu eu? Poate că așa e mai bine? Poate că nu meriă „rămășița” aia să intre în pământ? Un criminal prea mare, pentru a-și găsi eterna liniște sufletească? Nu-i pot spune „fie-i țărâna ușoară”… Totuși, îmi e puțin teamă de „rămășițele” care s-au înfipt, într-un fel diabolic, în mințile chinuite ale celor contaminați de ideologia comunistă, precum niște cioburi din împărăția spartă a Crăiesei Zăpezilor… Pentru a scăpa de acest gen de „rămășițe”, o înmormântare creștinească nu ar rezolva mare lucru. Ar fi nevoie de un întreg proces de „exorcizare”!

* * *

Sursa imaginii cu Lenin în formă de tort: internet, of course.

5 dec.

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: